Cunoscuta noastra interpreta de jazz a fost invitata in ultimul timp sa participe la mai multe evenimente de jazz, pe scene importante din Europa. inaintea prezentei sale intr-un concert la Bruxelles, pe 20 aprilie, alaturi de Alin Constantiu Quartet, apoi pe 23-24 aprilie la Nicosia si pe 28-29 aprilie la Dortmund, am rugat-o sa ne ofere citeva detalii despre evenimentele respective.
Care este cea mai recenta realizare discografica a ta si care sint cele mai recente succese scenice ale tale?
Ultima realizare discografica este, bineinteles, Swing me to the moon, un CD realizat impreuna cu Puiu Pascu-pian, Alin Constantiu-clarinet, Pedro Negescu-contrabas si Eugen Nichiteanu-baterie. De curind m-am intors dintr-un tur de concerte europene: Stockholm – Festival Voices from Europe, unde am cintat alaturi de Daniel Tilling Trio, la Strasbourg – Le printemps des bretelles, alaturi de Emy Dragoi Trio, la Kiev – Jazz Festival, alaturi de muzicieni din Kiev, la Viena – un concert alaturi de Emy Dragoi si muzicieni din Viena. Au fost adevarate schimburi culturale prin intermediul jazzului. Multumesc pentru sprijin Institutului Cultural Roman.
Jazzul este portul de unde ma alimentez. Si de unde incep explorarile
Ce recitaluri-proiecte-formatii te-au impresionat mai mult in festivalurile respective?
Din pacate, datorita faptului ca ajungeam in ziua concertului, nu am reusit sa vad decit foarte putin din seara respectiva. La Stockholm am fost impresionata de trupa Willemark-Heinila-Jormin Ounskari – grup foarte cunoscut in nord, grup finlandez. Apoi, la Strasbourg am vizionat concertul lui Marcel Azzola, monstrul sacru al acordeonului.
Maniera ta de interpretare exceleaza, pe de o parte, in piese clasice-standard, iar pe de alta parte, in piese de inspiratie folclorica. Cu care dintre acestea te identifici mai mult si cu care dintre aceste ipostaze cuceresti mai repede publicul?
Jazzul este limbajul prin care imi exprim experientele sufletesti. Am inceput sa cint jazz cind nu stiam ce inseamna jazz. Apoi, tot ce iubesc, tot ce cunosc, tot ce experimentez devine poveste cintata. Astfel, am descoperit muzica romaneasca dupa ce am invatat limbajul jazzului, am iubit-o si imediat am cintat-o. La fel cu muzica Klezmer. Jazzul este portul de unde ma alimentez. Si de unde incep explorarile. Recitalurile mele nu se axeaza strict pe clasic sau pe etnic. Cint ce simt ca am dorinta sa cint in seara respectiva. De aceea, succesul nu are legatura cu alegerea repertoriului. E ca si cum pentru o anume seara imi aleg culorile in care vreau sa ma imbrac.
Care sint urmatoarele tale prezente scenice si, eventual, intentii muzicale?
Am citit undeva o chestie interesanta: „Daca vrei sa il faci pe Dumnezeu sa rida in hohote, vorbeste-i de planurile tale“... Asa ca incerc sa raspund cu multa smerenie. Desigur, exista mult potential creativ, am multe proiecte, invitatii. Deocamdata lucrez mult si sper sa bucur mereu publicul cu aparitii noi, pline de frumos.

