OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Anca Parghel, o personalitate muzicala-vocala extrem de puternica, de valoroasa si complexa (patru octave), cu un repertoriu extrem de vast, de la muzica clasica la folclor si jazz, cu numeroase succese in tara, dar mai ales in strainatate, ar trebui, poate, sa fie mai bine cunoscuta.
Citeva date biografice:
– s-a nascut in 1957 la Cimpulung Moldovenesc; a studiat Liceul de Muzica si Conservatorul la Iasi. Tema diplomei de absolvire a Conservatorului a fost Charlie Parkov si Geniul improvizatiei. A fost profesoara la Liceul de Muzica din Suceava; paralel cu muzica clasica a studiat si apoi a predat jazz-ul; a cintat in toate cluburile si festivalurile de jazz din tara, apoi in Germania, Cehia, Austria, Olanda, Belgia, Anglia, Franta, Elvetia, Polonia, Bulgaria si Republica Moldova; a realizat pina acum 13 albume dintre care 3 in Romania, 9 in Germania si unul in Austria; a cintat/colaborat cu mari muzicieni ai jazz-ului, printre care: Larry Coryell, Phillipe Catherine, Peter Herbol, Tzeimer Gustavo Bergali, John Dankworth, Paolo Radoni, Tomasz Stanko, Norma Winstone, iar in tara cu J. Raducanu, M. Popp, M. Tiberian; in diaspora cu Nicolae Simion si Decebal Badila; a predat lectii de jazz (masterat sau workshop) in Belgia, Anglia, Germania, Austria si desigur si in Romania; a aparut pe coperta prestigioasei reviste Jazz Podium (Germania).

De trei ani, in urma unui concurs extrem de dificil, Anca Parghel a obtinut postul de profesoara de jazz la doua importante conservatoare din Belgia, Bruxelles si Leuven.
La Conservatorul din Bruxelles, tot de 3 ani, se afla si fiii sai, Tudor – baterie si Ciprian – contrabas, dar in calitate de studenti.
Sotul ei, Virgil, este artist plastic, profesor la Universitatea de Arta din Bucuresti.
Cu prilejul vacantei pe care a petrecut-o acasa, am avut bucuria s-o reintilnesc si sa aflu mai multe despre activitatea ei.


Ai o metoda speciala de a preda, de a-ti atrage studentii?

Dupa cum se stie, jazz-ul nu are o experienta prea bogata in invatamint. De aceea sursele in acest sens sint destul de limitate. Eu am reusit totusi sa-mi alcatuiesc o metodologie personala, obtinuta, pe de o parte, din experienta proprie, iar pe de alta parte, din experienta, cit este, a scolilor americane si europene. Mai exista o serie de carti si reviste de specialitate. Ma informez, ma documentez permanent.

Cum este structurat studiul jazz-ului in conservatoarele unde predai?

Pe 8 ani de studiu; 5 pentru obtinerea premiului I si diploma de absolvire si alti 3 pentru specializare. Materialul respectiv pentru 5 ani poate fi asimilat si in 3 ani. Sint mai multe grade la care se poate incheia acest studiu. Depinde de fiecare student, de talentul, interesul si rezistenta sa, la care grad doreste sau poate sa se opreasca.

Citi studenti ai la cele doua conservatoare?

La canto 6 si, respectiv, 3, la combo 10 si 5, iar la ansamblu coral 30 si 20.
Am aflat, de la o cunostinta comuna, ca ai foarte multi cursanti in particular, ca muncesti foarte mult cu acestia, de la ora 11:00 la 22:00. Nu exista obiectii din partea conducerii conservatoarelor respective?
Nu exista asemenea obiectii pentru ca toate cadrele didactice procedeaza la fel. Dimpotriva, este apreciata posibilitatea unui cadru didactic de a pregati viitori candidati si studenti la aceste conservatoare. Si apoi, multi cursanti nu-si pot permite sa urmeze Conservatorul.

Ai multi astfel de cursanti?

Imi este dificil, daca nu chiar imposibil sa-mi amintesc citi astfel de cursanti au trecut pe la mine in acesti 3 ani. Sint de ordinul zecilor, daca nu chiar al sutelor. De unii nu mai pot scapa pentru ca au facut dependenta de mine; altii renunta repede, neputind indeplini normele de studiu pe care le impun eu. Unii vin sa acumuleze doar citeva notiuni, altii vin la mine sa-si corecteze tehnica vocala sau chiar sa-si vindece vocea.

Cum iti faci „reclama“ la cursul tau?

Te rog sa ma crezi ca de cind sint acolo nu am dat nici un anunt in presa sau altundeva. Nici nu stiu cum ajung la mine. Unii dau telefon la Conservator si intreaba daca exista clasa sau profesor de canto si astfel afla despre mine sau ma vad/asculta in concerte si ma cauta disperati, imediat, in culise sau la telefon.

Mai ai timp de concerte, recitaluri, inregistrari?

Imagineaza-ti ca da. La conservatoare imi sustin cursurile in doua zile. Paralel, cint cu propria formatie „Parghel Quartet“ si cu fiii mei Ciprian la bas si Tudor la baterie, invitat fiind un pianist flamand, Kurt Bulteel. De mai multi ani colaborez si cu doua formatii din Germania – una din est si alta din vest. Mai recent, in aceasta vara, tot in Germania am cintat cu o formatie alcatuita din muzicieni romani, printre care Billy Bontas – baterie si George Bandarau – clarinet, saxofon; in Germania am avut un program intitulat „Bach si jazz-ul“ (jazz combinat cu clasic, pe de o parte, si cu etno, pe de alta parte). In Belgia am mai avut un proiect asemanator, „De la clasic la jazz“. Am cintat si folclor – in Belgia cu apreciatul violonist Cornel Vasile Pantir, stabilit de mai multi ani in Finlanda, iar in Olanda cu muzicieni din tara – majoritatea apartinind familiei Turcitu.

Ai intilnit/colaborat si cu alti romani in Belgia?

Da, la Casa Culturala belgo-romana din Bruxelles. Aici s-au organizat mai multe actiuni la care am participat si eu: recitaluri, expozitii, seri de poezie, lansari de carti, comemorari cu invitati din tara si din Belgia. Am intilnit aici multi oameni de arta, stiinta, cultura, care fac parte din „intelighentia romaneasca“.

Unde te mai poti intilni acolo cu conationalii tai?

Exista nu o biserica, ci un spatiu unde se intilnesc romani ortodocsi. In fiecare duminica au loc slujbe tinute de doi preoti romani: Serban si Palade. Cind pot, merg si eu cu fiii mei. Ne rugam, dar ne si incarcam de putin romanism.

In fiecare an, in fiecare vara ai revenit in tara…

Abia astept sa vin acasa. Abia astept sa-mi termin treaba acolo, sa fug de acolo. Si eu, si copiii mei, cum ne terminam treaba, luam primul avion si venim acasa. Evident ca as putea sa merg oriunde in alta parte in concediu, dar nicaieri nu pot sa ma incarc, sa ma reincarc ca aici. Numai aici pot sa ma reincarc de ce am eu nevoie. Sarbatorile de Craciun si Paste ni le petrecem acolo, dar ca in tara. De cind sint acolo, am inteles mai bine ce e cu mine, ce e cu aceasta viata; sa nu fiu neaparat „patriotica“ – „patriotarda“, ci doar adevarata, eu insami; de ce sint acolo, de ce revin aici!

Cind revii, te intilnesti cu colegi de breasla din tara?

Desigur, iesim uneori seara cu familia la cite un club de jazz. I-am reintilnit pe Johnny (Raducanu), pe Mircea (Tiberian), fiecare continua in felul sau, incearca noi formule, dar e cam putin. Trebuie sa ne confruntam permanent cu cei „grei“ in tara sau in afara. Numai astfel ne putem cunoaste adevarata forta, masura. Altfel ne invirtim intr-un cerc restrins, limitat sau chiar inchis, unde ne putem considera sau putem fi considerati „giganti“, dar (cu) ce folos?! Pe majoritatea ii vad cam obositi. La fel este si publicul, pentru ca nu-i asculta decit pe acestia, la club, in concerte, mereu aceiasi.

Care e starea actuala a jazz-ului universal?

Jazz-ul e o muzica in permanenta cautare/regenerare. Din multe puncte de vedere, jazz-ul se afla in teritoriul muzicii clasice. Ca gen, forma, productie, audienta. Jazz-ul nu e o muzica de consum. In jazz se specializeaza permanent interpretii, dar si publicul. Si totusi exista un public de club, unul de concert, festival, unul de workshop. Exista si un public intimplator, pe litoral. Am cintat pe o astfel de scena. Spectatorii se plimbau, dar cind m-au auzit s-au oprit si n-au mai plecat de acolo decit atunci cind mi-am incheiat recitalul. Si acestia stiu sa taca, sa asculte; stiu cind sa aplaude o improvizatie, un solo sau la final. Cu totii sint extraordinar de respectuosi fata de fenomenul muzical. Nicaieri nu exista dispret fata de jazz, indiferenta in fata valorii. Poate sa-i placa sau sa nu-i placa, dar nu ramine indiferent. Valoarea se respecta. In cazul meu, simt acest respect din partea publicului si a colegilor de breasla. Datorita muzicii mele, a valorii mele. Si imi face placere sa simt creditul si respectul lor. Poate astfel se explica si placerea mea de a lucra, de a cinta acolo si cu acesti muzicieni.

Care au fost cele mai recente succese ale tale?

Ultimul CD, Primal Sound (Sunet primar) a fost inregistrat anul acesta, in luna mai si a aparut la scurt timp, cu muzica pianistului meu din Germania, Klaus Ignatzek, la care toate versurile sint facute de mine in romaneste. Subliniez: in romaneste (titlurile sint in romana si engleza), la solicitarea expresa a lui Klaus. Klaus mi-a zis: „Scrie texte in romaneste. Nu mai vreau in engleza. Aveti o limba superba si parca se muleaza mai bine pe aceasta muzica“. Sint incintata de ceea ce am reusit. Suna splendid (si eu spun la fel). Textele sint poetice, percusive, colorate, muzicale. (Astept si parerea unui poet, a unui literat, n.a.) Cint aceste piese in concerte, in cluburi si sint foarte aplaudate. Dupa ce le cint, dau citeva explicatii despre continutul textelor, dar de cele mai multe ori nu sint necesare. Cuvintele cad pe accentele muzicii; e o perfecta simbioza, mixtura, fuziune muzica-text. Am luat notele lui Klaus si am pus cuvintele mele; a fost un eveniment, o mare realizare pentru mine. Sa mai precizez ca la contrabas e belgianul Jean Louis Rassinfose, un alt vechi colaborator al meu.

Klaus cunoaste muzica romaneasca?

O stie si de pe albumele mele, dar mai ales de la mine, din cintarile, interpretarile mele. De 12 ani, de cind colaboram, i-am cintat muzica romaneasca de l-am innebunit. Pina si el este uimit de acest CD, de rezultatul acestei colaborari. Cind m-am cunoscut cu Klaus, acesta imi declara: „intilnirea noastra a fost providentiala, parca stelele noastre si noi ne-am intilnit undeva in Univers. Aceasta intilnire am asteptat-o 35 de ani“. O alta mare realizare recenta e un CD, un „Sampler“, produs de o firma japoneza. Sunete de toate felurile, de toate culorile, cu anumite atacuri, cu vibrato si non-vibrato; exemple de fraze de jazz, de improvizatie; un CD cu date vocale care ma contin pe mine si pe care le poate folosi oricine vrea sa ma asculte sau sa faca jazz. Nu cunosc un astfel de exemplu, o astfel de realizare in jazz. Am insamintat multe lucruri. Acum astept recolta, indeosebi de la fiii mei care cinta cu mine, dar au si formatia lor. Si ei sint extrem de apreciati oriunde cinta.

Multumesc si numai bine, atit tie cit si familiei tale.


P.S. Anca Parghel isi va sarbatori ziua de nastere alaturi de prieteni, colegi si membrii familiei sale simbata 16 septembrie, ora 21.00, la Clubul „Green Hours Jazz Caffé 22“, unde va sustine si un recital.