OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Este vorba de Ionel („Johnny“) Bota din Timişoara, cunoscut violonist, basist, compozitor, aranjor şi pedagog, dar, prin cele două cărţi apărute în toamna trecută la Editura Brumar, poate fi considerat şi muzicolog.

Am consemnat la timpul respectiv cărţile lui Mircea Tiberian, Romeo Cozma şi Virgil Mihaiu. Mă opresc acum la cele două semnate de Johnny Bota: Glosar al termenilor de jazz şi Vioara în jazzul modern.

În ordinea apariţiilor pe piaţă, Glosarul... ar fi trebuit, după cum mărturiseşte autorul în „Cuvînt înainte“, să fie un index de termeni jazzistici (care a fost alăturat) la sfîrşitul tezei de doctorat intitulate Vioara în jazzul modern. Încurajat de colegul său M. Tiberian, raportor al lucrării de doctorat Vioara în jazzul modern, J. B. a publicat Glosarul... ca o carte de sine stătătoare.

Autorul obţine referinţe pozitive pentru acest Glosar... de la Florian Lungu în „Prefaţă“ şi de la Johnny Răducanu şi M. Tiberian în „Postfaţă“. Desigur, era necesar un astfel de glosar-dicţionar, poate chiar mai amplu, dar am o singură nedumerire: de ce autorul ne propune scrierea expresiei care desemnează jazzul modern, respectiv be-bop împreună (bebop), cînd toate dicţionarele din lume scriu separat, adică be-bop?!

Această carte, respectiv lucrarea de doctorat cu acelaşi titlu, are extrem de multe merite, subliniate, de altfel, de toţi recenzenţii săi şi la care subscriu şi eu: prof. univ. dr. Adrian Pop, rectorul Academiei de Muzică „George Dima“ din Cluj-Napoca: „Cartea... este rodul elaborării ulterioare a tezei de doctorat susţinute în vara anului 2008 de către J. Bota, apreciată cu magna cum laude de către comisia adunată în acest scop... Competenţa şi verva expunerii locului şi importanţei viorii în jazz pregătesc cititorul pentru receptarea corectă a fenomenului jazzistic propriu-zis“.

Prof. univ. dr. Romeo Cozma: „Jazzul însuşi, în pofida caracterului său creativ colectiv, promovează, înainte de toate, vocea distinctă a fiecărui muzician care îl practică. Nu există jazzman care să nu urmărească, mai mult sau mai puţin conştient, idealul aflării vocii proprii, originale. O astfel de voce întîlneşti atunci cînd parcurgi cartea lui J. Bota Vioara în jazzul modern, lectură indispensabilă oricărui iubitor de jazz“.

Vioara în jazzul modern conţine, într-un fel, chiar patru cărţi: de istorie, de estetică, de muzicologie, un dicţionar, şi nu lipseşte mult să cuprindă şi o autobiografie a autorului împreună cu fiul său, Saşa – Alexandru-Mihai Bota, tot violonist...

Am şi în acest caz cîteva nedumeriri: în titlu, de ce nu doar „vioara în jazz“, apoi în text, de ce „vioara de jazz“, şi nu „vioara din jazz“, şi o sugestie pentru o viitoare şi presupusă ediţie revizuită şi adăugită (neapărat corectată literar şi gramatical): din dicţionarul violoniştilor nu ar trebui să lipsească Nigel Kennedy...