OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Prezenta lui Peter Herbolzheimer, poliinstrumentist, dirijor si aranjor de faima internationala, artist-muzician de anvergura (nascut la Bucuresti si stabilit cu familia in Germania de mai bine de 50 de ani), la pupitrul Big Band-ului Radio ar fi trebuit sa constituie pentru fanii de jazz din Romania un adevarat eveniment. intr-un fel, a si fost, dar nu prea s-a vazut, ca nu prea avea cine...

Acest concert s-a inscris, in principiu, printre cele obisnuite ale ciclului „Forever Bucharest by Jazz“, organizat de Societatea Romana de Radiodifuziune – Directia Formatii Muzicale: in primul rind, venind spre sala de concerte Radio, n-am vazut prin oras nici un afis cu acest concert, in schimb, tronau peste tot, dar mai ales in statii de Metrou, zeci-sute de afise mari cu Eurofest – International Music Fest, care va avea loc peste o luna... Cu toata promotia facuta pe canalele Radio-SRR, la casa de bilete se vindusera doar 100 de bilete din aproape 1.000 disponibile. in sala venisera inca vreo 100 de invitati.

Asadar, prima/primele impresii erau neplacute; goliciunea salii si-a pus amprenta si de aceasta data pe dispozitia mea, ca sa ma limitez doar la „sus-semnatul“. Evident ca nici arhitectura interioara a salii, rece, nu este propice pentru acea stare „mood indigo“ necesara receptarii jazz-ului, comunicarii sala-scena si/sau invers.
Afisul anunta: „in program lucrari si de Adrian Enescu“. Poate altadata... in schimb, autorilor anuntati – Peter Herbolzheimer (4 piese) si Nicolae Simion (2 piese) – li s-au alaturat C. Corea si M. Brecker, cu cite o piesa, nu dintre cele mai semnificative, toate in aranjamentul muzical stralucit, putin spus, al dirijorului. Apropo, in ciuda unor probleme de organizare si desfasurare, maiestria dirijorala si-a pus amprenta pe calitatea programului, mai ales a executiilor de ansamblu, un program nu facil, cu exceptia bisului piesei Billy’s Bounce de Ch. Parcker.
Nicolae Simion s-a remarcat din nou ca solist al propriilor compozitii, Transylvanian Dance si On for Kiser, ambele in aranjamentul lui Bill Dobins, in piesa Sometime ago de M. Mihanovic/aranjament P. Herbolzheimer si in piesa de la bis.

Partea solistica a fost completata onorabil de improvizatiile spontane ale citorva componenti ai ansamblului respectiv: Valentin Dogaru – trombon, cele mai multe, poate nu intimplator, avind in vedere ca acesta este si instrumentul de baza al lui P. Herbolzheimer; Cornel Oancea – trombon, Marian Georgescu – chitara, George Natsis – pian, Nicolae Tanase – surpriza placuta la clarinet, Dan Ionita, Cristian Soleanu si Cristian Teodorescu la saxofoane. De remarcat la baterie nu angajatul Tudy Zaharescu, ci pe colaboratorul Vlad Popescu, pe care l-am fi dorit si cu un solo pe masura valorii sale.
Din pacate, sectia trompeta este mai modesta. Modul cum s-a ajuns la aceasta stare de lucruri neplacuta intr-un asemenea ansamblu performant, plus, cu toate stradaniile unora, la un public restrins, inclusiv la un asemenea concert, ca si multe altele, ar trebui sa constituie un subiect de discutie intre conducerea SRR si cei implicati in coordonarea activitatii Big Band-ului Radio.

Oficiile de prezentare a concertului au apartinut simpaticei realizatoare Radio Anca Romeci, ajutata/completata fiind, atit cit a fost necesar, de dirijorul invitat.
Nu pot incheia aceste sumare impresii, din pacate, decit cu acelasi sentiment de regret cu care mi-am inceput cronica, ca acest concert nu a avut aura de eveniment pe care ar fi meritat-o cei doi artisti de vaza invitati.
Poate altadata.