OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Prima ediţie a Festivalului World Music de la Mamaia (27-29 august), consider că a fost o reuşită. Mai întîi, este admirabilă această iniţiativă într-un context estival care încă permite spectacole de manele, gen „Hai în Mercedes!“ şi „Vrea gagica mea la mare“.

Aşadar, datorăm acest eveniment, care sperăm să devină tradiţional, celor de la Dynamic Art Management (Saviana Diamandi şi Ilie Maşala) şi celor de la Primăria Municipiului Constanţa.

Maria Joao (Portugalia), care a dat primul recital, nu este doar o solistă vocală, o cîntăreaţă, ci şi o muziciană extrem de complexă, un adevărat fenomen creativ, muzical şi vocal. Cîntă şi compune (prima parte a recitalului a cuprins compoziţii proprii, iar cealaltă parte, piese cunoscute din repertoriul brazilian, în versiuni proprii), dar mai ales domină scena prin costumaţie luxuriantă, prin mişcări corporale şi gesticulaţii adecvate muzicii, trăirii intense, şi, îndeosebi, prin vocea care poate concura pînă şi cu cel mai complex instrument (infinite nuanţe şi inflexiuni, ambitusul extrem de larg, de la cele mai acute pînă la cele mai grave sunete, emise natural sau gutural, în maniera L. Armstrong, cu teme augmentate prin inspirate improvizaţii scat). Acesta mi s-a părut a fi cel mai complex şi mai valoros recital, iar Maria Joao s-a dovedit a fi de-a dreptul genială. Colegii ei sînt muzicieni de mare clasă – Mario Delgado (chitară, Portugalia), Demian Cabaud (contrabas, Argentina) şi Alexandre Frazao (baterie, Brazilia). A fost cu adevărat jazz şi blues portughez. Virgil Mihaiu avea toate motivele să-i dedice acestui miracol muzical cartea sa Jazz Connection in Portugal (2001).

Madras Special este compus din muzicieni renumiţi în plan internaţional: Ramesh Shotham, la percuţie, a evoluat împreună cu S. Coleman, Ch. Mariano şi C. Bley; Zoltan Lantos cu Nicolas Simion; Christian Zurner cu R. Hartmann, iar cîntăreaţa Sandhya Sanjana cu Alice Coltrane. Recitalul lui Sevda Alakbarzade a fost afectat şi de pianul electric defect, împrumutat de organizatori, dar şi de absenţa suflătorilor prezenţi pe CD-ul Shabi HiDJran. Am apreciat totuşi calitatea vocii, a percuţioniştilor, a basului şi a bateriei şi, mai ales, evoluţia pianistului Emil Mammadof, director al unui important festival de jazz din Azerbaidjan, la care a cîntat, printre alţii, şi celebrul Herbie Hancock. Recitalul celor de la Mercadonegro, care a încheiat festivalul, ne-am fi dorit să continue o noapte întreagă... Vervă şi antren, suflători în permanentă mişcare scenică, bună dispoziţie contaminantă – ceea ce i-a făcut pe dansatorii unei şcoli de salsa din Constanţa să intre în „horă“ şi în ţarc (10-12 perechi admirabile).

Show-ul a fost dominat, în mod evident, de invitatul grupului, de celebrul flautist american Dave Valentin, care a ţinut să-i omagieze pe D. Gillespie, M. Davis, Tito Puente şi J. Coltrane.