OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cursurile de scriere creatoare sint privite cu suspiciune, in special de literati, ca sa nu mai vorbim de soarta celor care le frecventeaza – soarta pusa sub semnul coatelor ironice date pe la colturile revistelor literare.
Cei care au aceasta atitudine discrediteaza din start ideea acestor cursuri sau pur si simplu habar nu au ce se intimpla acolo.
Probabil isi inchipuie ca profesorul ii pune fiecarui invatacel stiloul placat cu aur in mina, ii liniaza caietele si spune: „Astazi vom face un rind de liniute aplecate spre dreapta si apoi o pagina de bastonase!“. Sau poate ei cred ca profesorul citeste „aspirantilor“ din propriile carti, pentru a-i invata cum se scrie. Ar mai fi varianta cu sabloanele romanelor de succes pe care bobocii sa le coloreze fara a depasi conturul.

Cu siguranta, cauza acestor ironii este lipsa de rezultate rasunatoare, de texte senzationale, care sa rupa gura tirgului. Asteptarile sint prea mari. Nu stiu de ce am senzatia ca la sfirsitul acestor cursuri se afla tot niste studenti care, daca au facut fata tuturor provocarilor cursului, pot deveni scriitori buni – dar asta depinde numai de ei.
Nu m-am dus la aceste cursuri sa invat sa scriu romane de succes, nici sa fac experimente. Le-am urmat cu toata pasiunea ca sa ma gasesc, sa ma regasesc in scrisul meu, sa-mi confirm disponibilitatile creatoare in fata unor cititori potentiali (profesorii si colegii mei), sa aud formulate cu glas tare greselile, lipsurile, slabiciunile scrisului meu dar si punctele forte, sa prind curaj, sa-mi incerc puterile cu cele mai diverse provocari – formulate sub cele mai diverse teme de lucru, sa ma simt implinita scriind, sa regasesc cadrul exterior propice creatiei (cadru care se risipeste daca te rupi de mediul universitar sau de un grup cu preocupari similare cu ale tale).

- Mi-am redobindit li-bertatea in si prin scris
Pentru mine aceste cursuri au reprezentat o a doua sansa pentru simplul fapt ca le-am urmat la o distanta de cinci ani de la absolvirea Facultatii de Litere din Brasov, in cadrul Masteratului aceleiasi facultati.
Cind am incheiat cei patru ani de filo, avind o proza scurta de senzatie in mineca (produs al cursului optional de scriere creatoare coordonat de Alexandru Musina), am avut impresia ca pot reveni oricind in forta si mi-am permis sa ma indepartez de tot ce-mi era drag. Odata cu trecerea anilor, am simtit cum imi pierd curajul, agresivitatea, cum amin momentul scrisului. Cursurile de scriere creatoare din cadrul Masteratului, cu Alexandru Musina si Gheorghe Craciun, m-au ajutat sa ma mobilizez, sa ma intilnesc iar cu mine – cea de care ma indepartasem voit (satula fiind de atitea teorii si mult prea plina de mine) dar si impotriva vointei mele (afundindu-ma tot mai mult in picla sociala, muncind, corectind, irosind).
Mi-am redobindit libertatea in si prin scris iar sarcinile de zi cu zi au ramas doar sarcini pe care le duc la indeplinire printr-o implicare responsabila, corecta si atit. Am redobindit tremurul, avintul, nelinistea, puterea de a nu lasa obligatiile zilnice sa ma consume. Spun am redobindit, pentru ca aceste cursuri, atmosfera lor, profesorii, colegii m-au ajutat sa dau la o parte picla ce ma apasa.

Fara profesorii si cursurile facultatii pe care am urmat-o, fara profesorii
cursurilor de scriere creatoare in special, as fi fost un alt om – o persoana marunta, nesigura, ratacita –, un personaj fantomatic dintr-una din cartile mele viitoare, un personaj pe care sa-l pot detesta in voie si de care sa ma pot bucura ca a ramas doar un personaj.
Cursurile de scriere creatoare nu si-ar fi avut rostul fara chemarea mea catre, fara acel zbucium, fara nevoia mea disperata de a scrie, de a simti cuvintele incirligindu-se de fiecare deget, suvita de par, nara, vena, asemenea vrejurilor (fie ele si ale lui Jack), de a simti cuvintele alunecind de pe degete asemenea snurului (stiti jocul acela dintr-un film indian cred, cu snurul minuit de degetele a patru miini), de a simti cuvintele scriindu-se. Iar rostul lor a inceput sa se vada prin romanul de debut, Talk-Show, lucrarea de dizertatie coordonata de Gheorghe Craciun.