Tînărul Mallarmé îşi
începea un poem, Brise marine, plin de vise entuziaste de
călătorie tipic juvenile, cu un vers curios de bătrînesc,
citat adeseori singur, în circumstanţe de obicei nepotrivite:
La chair est triste, hélas, et j’ai lu tous les livres!
În tinereţe, totuşi, setea de
lectură şi dorul de ducă se combină şi se
stimulează reciproc adeseori. (De „tristeţea cărnii“ nu mai
vorbesc: ea e deasupra sau dedesubtul vîrstelor.) Rămîne
sentimentul – bătrînesc, zic eu – de a fi citit toate
cărţile sau, mai degrabă, de a fi pierdut un interes altădată
acut pentru cărţi, o pasiune chiar. Cînd intru într-o
librărie – Barnes and Noble, de pildă, ieri spre seară – mă
simt cuprins de-o stare specială, pe care – ca un bătrîn
„om de litere“ – vreau să încerc s-o descriu. Nu că aş
fi citit miile de cărţi nou-ieşite de sub tipar şi expuse pe
mese, în rafturi, de obicei bestselleruri sau speranţe de
bestselleruri – ba chiar mă bucur, într-un fel obscur, că
nu le-am citit, că nu le-aş fi citit niciodată, regretînd
totuşi că nici una, dar nici una, nu mă ispiteşte măcar s-o
răsfoiesc. Sînt tomuri groase, romane de 7-800 de pagini
elegant tipărite (cînd nu e vorba de ediţii mai ieftine, în
paperback), volume de non-fiction la fel de groase şi de
nepromiţătoare despre toate subiectele care-ţi pot trece (inclusiv
cele care nu ţi-ar trece niciodată) prin cap. Maşini de măcinat
timpul, le numesc eu dispreţuitor – dar nu sînt toate
cărţile, fie şi cele mai nobile, maşini de măcinat timpul?
Tristeţea mea, la Barnes and Noble, e
că nu mă simt atras de nici o secţiune – din care
bestsellerurile potenţiale, stabilite după calcule extrem de
complicate, au sfîrşit prin a elimina tot ceea ce, în
mod normal, m-ar fi putut interesa. Iar paradoxul e că aş vrea să
ies din librărie cu o carte care să mă pasioneze, pe care s-o
încep, pe loc. Hélas, j’ai lu tous les livres!
Scotocesc prin rafturi inutil, nu mai dau peste exemplarul rătăcit
cine-ştie-cum din Praeterita lui John Ruskin. Mă întorc,
deci, acasă, cu mîna goală, şi din fericire dau peste
Praeterita în biblioteca mea, o răsfoiesc, dau peste pasaje care mă
atrag, le citesc cu conştiinţa că le recitesc (le-am utilizat, de
altfel, cu ani în urmă, pentru Rereading). Ce adevăr
bătrînesc: J’ai lu tous les livres!
Fragment inedit din Matei Călinescu,
Un alt fel de jurnal: ieşirea din timp
- Articole in legatura
- Matei Călinescu la 75 de ani
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters