OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Un model exemplar (de continut, de selectie si participare), mai trebuie ceva imbunatatiri la capitolul organizare/promotie pentru viitoarele editii.
Calitatea evenimentului in sine a fost data de valoarea si nu de „culoarea“ recitalurilor, ca in perioada 2001-2005... Desigur, acest criteriu benefic de selectie a fost impus inca de la precedenta editie de noul director artistic al acestui festival – Mircea Tiberian.

Cel mai aplaudat recital a fost, desigur, cel sustinut de grupul Horizon alcatuit din adevarati „Giganti ai jazzului american“, muzicieni aflati acum in prim-planul scenelor din SUA, colaboratori activi ai unor vedete precum Antonio Hart – saxofon alto cu Roy Hargoove, Alex Harding – saxofon bariton cu Mingus Big Band, Wilard Dyson – baterie cu Cassandra Willson. Lor li s-au alaturat pianistul Onaje Allan Gumbs, admirabil mai ales in blues si balada si basistul Marcus McLaurine, un pilon viguros al cvintetului respectiv. Stilul acestui grup se incadreaza in ceea ce se practica acum la New York, adica mainstream actualizat, pe care eu l-as numi mai degraba un free-bop.

Un alt recital entuziasmant – dar pe alte coordonate stilistice: jazz cameral, combo cu influente ale muzicii culte camerale – a fost cel sustinut de grupul Hieroglyphics; ne-au incintat compozitiile si evolutiile pianistice ale compatriotului nostru Lucian Ban – stabilit de mai multi ani in SUA, care si la New York, ca si aici, acum si in precedentele turnee din Romania, evolueaza in compania unor artisti de prestigiu din jazzul american, precum Mark Feldman – vioara (in a carui cultura muzicala am detectat si St.Louis Blues si Vivaldi si muzica indiana) si Barry Altschul – baterie (pe care ne-a facut placere sa-l revedem dupa 14 ani). La fel de pretios, Jeff Carney – bas.
Recitalul in Trio (M. Tiberian – pian, Chris Dahlgren – bas si John Betsch – baterie) ar putea fi caracterizat simplu ca un „free bine temperat, ceea ce l-a facut mai accesibil si mai aplaudat. M. Tiberian avea sa ne mai produca o surpriza: aparitia pentru trei miniaturi muzicale inspirate spontan impreuna cu si la finalul recitalului solo oferit de bateristul american stabilit in Germania, Joey Baron. Acesta din urma a fascinat asistenta cu finetea cu care nu a batut tobele-cinelele etc., ci le-a mingiiat (cu miini, palme, degete, periute, bete) si le-a facut sa cinte... Puteau fi sesizate ritmuri elementare-ancestrale, dar si blues, swing, mars, funky-jazz-rock.

Recitalurile cvartetului Soleanu-Popescu-Balogh-Romanescu, ca si Anca Parghel&ext Generation, au fost bine alese de organizatori ca fiind cele mai reprezentative pentru prezentul jazz autohton. De altfel, acestea/acestia au justificat pe deplin si cu acest prilej premiile obtinute pentru performantele din 2006: „Formatia anului“ si respectiv „Muzicianul anului“.
O reintilnire placuta a fost si aceea cu „Doamna blues-ului si gospel-ului din Europa“, Janice Harington (originara din SUA), bine secondata acum si vocal si instrumental de R. Cotton – pian si T. Harris – baterie.
Numeroase manifestari adiacente au completat zilele si noptile acestui scurt, dar dens Festival. Lansarile de CD-uri: Back to Bach (Florin Raducanu), Compozitori romani de jazz – vol. 3 (UCMR), Dark – o altfel de carte (M. Tiberian); workshop-uri, jam session-uri unde muzicienii nostri au avut sansa si bucuria sa cinte cu invitatii straini; expozitia: Jazzul in afisul polonez unde am admirat grafica artistilor R. Olbinski, Jan Jawka si W. Swierzy.