OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Organizat de Primăria Municipiului Bucureşti prin ARCUB şi Fundaţia Open Art, în cadrul manifestării „Primăvara culturală bucureşteană“, Jazzy Spring, ajuns la a treia ediţie (7-20 mai), mi se pare într-adevăr „The Greatest Jazz Event in Bucharest“, desigur, ca eveniment festivalier. Şi asta pentru că, în curînd, vine la Sala Palatului John McLaughlin, iar pentru toamnă, se anunţă ceva şi mai grandios…

Interesantă şi lăudabilă este maniera în care organizatorii au reuşit să-i cupleze pe tinerii muzicieni români în acest angrenaj sonor, fie că este vorba de formaţii de sine stătătoare, fie de grupuri mixte, tineri împreună cu ceva mai vîrstnici. Mă refer la Grupul RE-BOP UNIT, care îi are în componenţă pe Cătălin Milea (saxofon) şi George Dumitriu (chitară), studenţi de la Conservatorul Regal din Groningen, Olanda, evident, în plin progres, inspiraţi în compoziţii şi improvizaţii, dar din păcate cu o secţie ritmică nu îndeajuns de penetrantă, de viguroasă. Apoi, solista vocală Hariclea Bădescu, „una dintre cele mai plăcute şi surprinzătoare apariţii pe scena jazzului românesc din ultimii ani“, „o certitudine a muzicii de jazz de la noi“ (caiet-program), care merita un loc pe podium, şi aceşti parteneri redutabili precum Sorin Terinte (pian), Pedro Negrescu (contrabas) şi Eugen Nichiteanu (baterie). Generaţiei tinere îi aparţin şi basistul Răzvan Cojanu şi bateristul Laurenţiu Zmău, care au fost invitaţii ingeniosului proiect Nicolas Simion – Transilvanian Grooves (compoziţii şi aranjamente semnate de leaderul de necontestat al diasporei), din care au mai făcut parte experimentaţi muzicieni, precum Norbert Scholly (chitară, Germania) şi Ryan Carniaux (trompetă, SUA).

A urmat Lucian Ban (pian) cu al său nou proiect Elevation, într-adevăr elevat, rafinat, bine conturat componistic şi interpretativ, în care au predominat propriile compoziţii, şi cu ai săi muzicieni americani de mare anvergură: Abraham Burton (saxofon tenor), Nasheet Waits (baterie) şi John Hebert (contrabas). Cu un asemenea recital, Lucian Ban poate concura de pe acum nu numai la titlul de „cel mai activ“, ci şi la acela de „cel mai valoros muzician român din diaspora“.

În seara a doua, am ascultat grupul polonez Olo Walicki din Kaszebe, cu un proiect dedicat culturii populare din regiunea Kaszëbë. Am aplaudat atît inventivitatea muzicală, îndeosebi a basistului, cît şi pe aceea tehnică, a chitaristului, precum şi cele două voci feminine, plăcute şi expresive.

Cele două recitaluri din ultima seară, duminică, de la Sala Radio, au avut în comun monumentalitatea spaţiilor sonore: prima parte prin Big Band-ul Radio cu piese compuse şi aranjate de basistul olandez Joris Teepe, solist, acelaşi excelent saxofonist american din prima seară, Abraham Burton. Joris Teepe a şi „dirijat“ ansamblul din postura de basist al Big Band-ului. Personal, consider că ansamblul orchestral ar fi avut mai mult de cîştigat, îndeosebi ca precizie a intervenţiilor de ansamblu şi a finalurilor, cu pianiastul George Natsis la „pupitrul dirijoral“, aşa cum s-a dovedit şi în ultima piesă a programului. Monumentalitatea din partea a doua a acestei seri s-a concretizat mai ales prin trecerea lui M. Tiberian de la pian la orgă, completînd şi lărgind astfel producţia acustică şi mai ales electronică a valoroşilor parteneri de grup: Maurice de Martin (percuţie, Germania), Mark Weizer (electronics) şi Franz Hauzinger (trompetă), ambii din Austria. O monumentalitate probabil destinată unei săli de o mie de locuri plină şi nu cu 60-70 de spectatori, dintre care plătitori de bilete doar vreo 30... Dar ce contează acest mic neajuns, ca şi altele cîteva, la un Festival de... Stat, adică finanţat de Primăria Capitalei. Pariez că la anul va fi la fel de bine, vor fi aceiaşi organizatori, aproximativ aceleaşi formaţii/interpreţi şi probabil cam tot atîţia spectatori. Cronicari puţini şi bine... intenţionaţi, ca toţi ceilalţi implicaţi în acest eveniment. Asta la „The Greatest Jazz Event in Bucharest“ (că în Capitală nu avem altul). Mai e cazul să-l comparăm cu Sibiul (cel tradiţional), Gărâna, Timişoara ori Ploieşti?! Acestea nu sînt organizate de muzicieni...