OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cind ICR Varsovia m-a rugat sa colaborez la proiectul de campanie publica intitulat Cuvintele uitate ale admiratiei, ce urmarea spulberarea puternicelor stereotipuri negative trezite de romani si Romania in rindul polonezilor, una dintre personalitatile de seama ale culturii poloneze care mi-a venit absolut firesc in minte ca posibil ambasador onorific al romanitatii a fost nimeni altul decit Jerzy Giedroyc. Cel pe care istoria tulbure a Europei l-a facut sa se refugieze in anii de inceput ai celui de-al Doilea Razboi Mondial in Romania, unde a avut „o multime de lucruri importante si interesante de facut“ ca diplomat, om politic si publicist, cum marturiseste peste ani in autobiografia sa, mi s-a parut foarte potrivit pentru rolul de porte-parole al cauzei romanilor.

Perioada romaneasca a biografiei lui Jerzy Giedroyc a avut reverberatii asupra activitatii sale ulterioare, nu o data motive romanesti regasindu-se peste ani in articole, relatari sau alte texte publicate in paginile revistei Kultura si ale periodicului Caiete de istorie. (Aproape) necunoscut in Romania, Jerzy Giedroyc este pentru polonezi mai mult decit o figura marcanta, personalitatea sa capatind dimensiunile simbolice ale unei institutii de cultura. Numele lui este indisolubil legat de prestigioasa revista Kultura, pe care a infiintat-o la Paris in anul 1947, perceputa in unanimitate ca fiind cea mai impartiala dintre publicatiile politice si culturale ale emigratiei poloneze, scoasa de Institutul Literar cu sediul la Maisons-Laffite. Caracterizat de un profund spirit de abnegatie, daruire si sirguinta, manifestind o generozitate si o grija de-a dreptul providentiala fata de scriitorii polonezi emigrati (gazduiti adeseori la el acasa), supranumit afectuos „mecena“, Jerzy Giedroyc este omul din spatele Institutului Literar care a facut posibila, in decursul unei jumatati de secol de fiintare, publicarea a 647 de numere ale revistei Kultura, a peste 500 de carti semnate de autori polonezi de prestigiu – multi dintre ei blamati, cenzurati sau interzisi in Polonia comunista –, dar nu numai polonezi (Arthur Koestler, Albert Camus, Simone Weil, Alexander Soljenitin, Nicolae Sakharov s.a.).

Toate aceste stradanii editoriale au fost realizate de foarte multe ori cu pretul a mari sacrificii, in primul rind materiale, dictate de nevoia interioara de pastrare a independentei ideologice, politice si intelectuale, in conditiile in care acceptarea pripita a unor sponsorizari ar fi putut duce la crearea unor conditionari ce ar fi zdruncinat credibilitatea absoluta, dar si autoritatea morala de care se bucurau atit revista, cit si editorul ei. Avind intelepciunea de a face distinctia intre autor si opera sa, inzestrat cu un extraordinar fler, spirit de observatie si de organizare, Jerzy Giedroyc a reusit in foarte scurt timp sa faca din activitatea Institutului Literar, dar mai ales din revista Kultura, un ghid pentru intelectualii polonezi ai generatiei, „o tribuna pentru gindirea politica si cea culturala“, o punte de legatura intre intelectualii polonezi izolati de cenzura si Europa, un indrumator in hatisul de interdictii ideologice care oprimau intelectualitatea poloneza din tara si cufundau in letargie emigratia poloneza de la Paris. Si acest lucru a fost posibil datorita faptului ca a inteles puterea strategica a cuvintului, mai exact – importanta influentei cuvintului scris, intr-o perioada in care acesta avea un impact asupra societatii inca neasediate si subjugate de alte mijloace de difuzare mai acaparatoare, cum ar fi televiziunea sau Internetul.

Numar de numar, revista Kultura ajungea, pe cai clandestine si pe costul editorului, in Polonia, spargind izolarea culturala la care erau condamnati intelectualii polonezi. „Doresc sa ajung la cititorii din Tara si sa le intaresc credinta ca valorile care le sint apropiate nu au cazut inca secerate de puterea coercitiva“, scrie in introducerea la primul numar al revistei.
Jerzy Giedroyc a fost asadar un vizionar, dar unul care a reusit sa-si pastreze nealterata modestia. A stiut sa faca din cuvintul scris o arma imbatabila, redutabila, cu toate ca el, personal, nu si-a pus semnatura in mod direct in paginile revistei, partial din teama de a nu-si pierde obiectivitatea, partial minat de credinta ca nu ar fi decit un scriitor de mina a doua, alegind sa fie mai degraba un regizor inspirat, cum ii placea sa se autointituleze.

Corespondenta deosebit de valoroasa, purtata cu scriitori si oameni de cultura polonezi, tradeaza insa talentul sau innascut pentru minuirea cu indeminare a cuvintului, deopotriva cu alte idei pe care as indrazni sa le numesc premergatoare pentru timpurile acelea: necesitatea normalizarii relatiilor cu Rusia si Germania, sustinuta cu multa staruinta, ce ar fi putut demara prin insasi colaborarea la nivel cultural, inlaturarea urii nesanatoase pe care polonezii o nutresc fata de rusi si germani, obtinerea din partea disidentilor rusi a recunoasterii independentei Ucrainei, Belarusului si a statelor baltice, abilitatea de a fructifica imprejurari favorabile in scopuri nobile, promovarea unei politici independente, nu tributare unor megaputeri mondiale, schimbarea mentalitatii poporului polonez, aservita unor stereotipuri maladive, distructive, o presa libera si responsabila, separarea Bisericii de Stat, respectarea drepturilor minoritatilor nationale si a diferentei de confesiune s.a., idei care la vremea respectiva erau considerate „curata nebunie“, dupa cum avea sa scrie Czeslaw Milosz, si pentru care Jerzy Giedroyc a luptat toata viata sa. Preocuparea permanenta pentru destinul omului in societatea contemporana, tenacitatea cu care a incercat sa sparga scutul cenzurii ce sugruma tara si hotarirea de a se ralia cu demolatorii (Gombrowicz, Milosz) stereotipurilor romantice, responsabile pentru stagnarea evolutiei spirituale a societatii poloneze, au facut din Jerzy Giedroyc nu un idealist, ci un faptuitor cu idealuri.

Supliment realizat cu sprijinul Institutului Polonez din Bucuresti
• O parte din fotografii provin din Arhiva Institutului Literar de la Paris