Festivalul Internațional de Film Experimental București (BIEFF), desfășurat între 17-20 noiembrie,
s-a bucurat, în ciuda cîtorva contestații, de un succes extraordinar.
Evenimentul – al cărui director este regizorul și profesorul de film Copel
Moscu – s-a deschis oficial, în fața publicului care a umplut Sala Polivalentă,
cu un spectacol impresionat, Lupercycopedia Live Cinema VJ Performance al
cunoscutului cineast și artist britanic Peter Greenaway. După ce anul trecut a
susținut un masterclass intitulat provocator Cinematograful a murit, trăiască
cinematograful!, Peter Greenaway a revenit la București pentru acest VJ
Performance electrizant, prezentat în premieră în România. Cu ocazia acestei
reveniri, autorul a devenit doctor honoris causa al Universității Naționale de
Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“.
BIEFF s-a închis, tot în fața unei săli pline, la Cinema PRO, unde a fost
prezentat filmul Faust al importantului cineast rus Alexander Sokurov. Premiat
cu Leul de Aur la cea mai recentă ediție a Festivalului de la Veneția, Faust
(adaptare liberă după poemul dramatic omonim al lui Goethe) încheie triumfal o
tetralogie filmică despre natura puterii, ale cărei prime trei episoade aveau în
centru conducători politici ce au influențat decisiv istoria secolului al
XX-lea: Adolf Hitler (Moloch, 1999), Vladimir Ilici Lenin (Taurul, 2000) și
Împăratul Hirohito (Soarele, 2004).
Proiecțiile filmelor atît din competiția internațională a BIEFF, cît și din
secțiunile speciale de anul acesta („Quinzaine des Réalisateurs“ – Cannes,
Festivalul Internațional de Scurtmetraj de la Oberhausen, Festivalul de Film de
la Tampere, „Film experimental și artă vizuală olandeze“ – cu sprijinul Eye
Film Institute Netherlands și Netherlands Media Art Institute) au avut loc la
Cinema Scala, care a devenit, timp de patru zile, centrul cinematografului de
avangardă din România. BIEFF a mai organizat, la Librăria Cărturești, o
interesantă dezbatere despre producția și distribuția de film experimental și
artă vizuală, la care au participat membrii juriului și alți reprezentanți ai
unor importante festivaluri internaționale, precum și o prezentare a primei
platforme online dedicate filmului experimental și artei vizuale, Instant
Cinema.
Filme cu pedigree
Premiul BIEFF, oferit de Universitatea Națională de Arte din București, a
revenit filmului israelian Out (scenariul și regia: Roee Rosen), distins anul
trecut, în cadrul Mostrei de la Veneția, drept cel mai bun mediumetraj al
secțiunii „Orizzonti“ (drept cea mai inovatoare a Festivalului din Lagună). Out
este un film refractar la etichetări. Începe ca un documentar cu două „capete
vorbitoare“ – Ela (25) și Yoana (32) –, care își împărtășesc viața,
experiențele sadomasochiste și admirația pentru Avigdor Lieberman, politician
extremist de dreapta. Ministru de Externe și lider al formațiunii „Israelul
este casa noastră“, Lieberman este susținătorul retragerii cetățeniei și al
„transferului“ forțat în cazul arabilor care nu-și demonstrează loialitatea
față de Statul evreu. Secvența mediană, cea mai dificil de îndurat, prezintă
ritualul unei exoricizări desfășurate într-o banală sufragerie, apropiindu-se
de filmele horror din lunga serie inaugurată de clasicul The Exorcist (1973).
Aici, ineditul vine pe de o parte din natura sadomasochistă a acestei
exorcizări, pe de altă parte din faptul că „Sclava“ Ela, sub loviturile primite
de la „Stăpîna“ Yoana, rostește fraze din discursurile lui Lieberman (de fapt,
demonul care trebuie alungat din trupul tinerei). Finalul muzical, aproape
cathartic, ne aduce un cîntec în rusă, pe versuri de Esenin, interpretat la
voce, acordeon și… ferăstrău. Acest cadru-secvență este o rescriere a scenei
finale dintr-un alt film-hibrid ce abordează radicalitatea sexuală și politică,WR: Mysteries of the Organism (1971) al cineastului sîrb Dusan Makavejev.
Juriul internațional de la BIEFF consideră Out „o operă care exclude orice
compromis“ și „combină eroticul și exorcismul cu critica politică, într-o strategie
vizuală care atinge o coardă sensibilă în fiecare spectator“; astfel,
vizionarea sa devine „o experiență uimitoare și dureroasă totodată“.
Premiul pentru Cea mai bună imagine, oferit de Kodak, a ajuns la
scurtmetrajul finlandez How to Pick Berries al Elinei Talvensaari, inclus și în
programul special al Festivalului de Film de la Tampere (unde a fost distins,
anul acesta, cu Premiul pentru Cel mai bun documentar). Cineasta, care știe să
construiască dramatic prin montaj și sunet (în stilul belgianului Nicolas
Provost, prezent și el în competiția internațională BIEFF cu Stardust), se
distinge – în opinia juriului – prin „abordarea curajoasă și plină de
imaginație a unui subiect de actualitate“. Acest „exercițiu vizual remarcabil“
(imaginea: Joonas Pulkkanen) vorbește despre cultivatorii imigranți (în special
thailandezi) care lucrează în mlaștinile înnegurate din nordul Finlandei, unde
localnicii îi percep – sau cel puțin așa ne sugerează autoarea, folosindu-se și
de comentarii din off – ca pe niște extratereștri. Filmul, „aflat la granița
dintre documentar și science-fiction“, reușește să reveleze „impactul legilor
economiei globale asupra relațiilor interumane“.
Premiul Juriului, constînd în servicii de postproducție oferite de Abis
Studio, a fost acordat unui film studențesc al unui promițător cineast român –Și eu de Vlad Constantin (selecționat în competiție și cu un alt scurtmetraj, Cineva o să vă sune, care a avut premiera mondială la BIEFF). Juriul a
evidențiat, în Și eu, „o abordare narativă și o sensibilitate vizuală care
trimit cu gîndul la cele mai bune producții actuale ale cinematografului de
artă european“. Vlad Constantin este înrudit stilistic cu suedezul Roy
Andersson și tematic cu francezul Bruno Dumont, iar filmul său – motivează
juriul – „controlează într-un mod surprinzător cadrarea, jocul actoricesc,
scenografia și montajul, ridicînd semne de întrrebare în privința percepției
comune asupra relațiilor interumane și a valorilor morale și lansînd o
provocare formulelor regizorale întîlnite de obicei în scurtmetraj“.
Membrii juriului BIEFF au mai acordat mențiuni speciale scurtmetrajului
german I’m Not the Enemy, de și cu Björn Melhus, și mediumetrajului sud-coreean Night Fishing, semnat „PARKing CHANce“ – pseudonim care îi reunește pe frații
sud-coreeni Park Chan-wook (celebru regizor) și Park Chan-kyong (apreciat
artist vizual și, mai nou, cineast). Primul film prezintă sindromul PTS (stres
posttraumatic), care îi afectează pe numeroși veterani de război, prin
intermediul unor dialoguri preluate din producții hollywoodiene. „Se conturează
astfel o lume a înstrăinării, sentiment care e transmis pregnant și
spectatorului“, a observat juriul, care a mai apreciat „acuratețea montajului
și utilizarea inteligentă a muzicii și sunetului“. Iar al doilea film, distins
anul acesta, la Berlinală, cu Ursul de Aur pentru scurtmetraj, a fost remarcat
pentru „imaginea de o calitate impresionantă, realizată cu telefonul mobil, și
pentru abordarea surprinzătoare a unei povești cu șamani, care atinge aspecte culturale
fără a cădea în exotism“. După secvențele onirice, filmate în alb-negru, ce
înfățișează întîlnirea unui pescar solitar cu o tînără femeie misterioasă,
ultima parte a filmului, din nou color, are (și) valoare etnografică,
reflectînd riturile funerare specifice poporului sud-coreean.
Selecționera Adina Pintilie (cunoscută și drept cineastă înclinată către
experimentare) a mai inclus în competiția internațională a BIEFF multe alte
filme multipremiate, printre care scurtmetrajul distins cu Palme d’Or la Cannes
2011. Prezentat pentru prima dată în România, Cross (Cross-Country,
Franța-Ucraina) al Marynei Vroda are ca pretext dramaturgic o cursă de cros pe
teren accidentat, la care participă un grup de adolescenți, dintre care se
distinge „cel mai curajos“. Acesta ajunge într-o situație-limită, fiind
confruntat cu o problemă de viață și de moarte (la propriu). Închis cu un final
simbolic, derutant și totodată percutant, filmul ridică întrebări precum: Ar
trebui să avem curajul de a ne depăși granițele existenței sau să ne mulțumim
să trăim, ca niște lași, între barierele ce ne sînt impuse (fie de ceilalți,
fie de natura umană)? Desigur, răspunsurile trebuie să le găsim pe cont
propriu.
...caravana experimentală trece
Cronicarul de artă al ziarului Tricolorul, Grid Modorcea – care, am aflat
recent, a ajuns la a 71-a carte publicată –, a etichetat spectacolul lui Peter
Greenaway, din deschiderea BIEFF, ca „un masacru cultural“ al unui „circar
bătrîn, care își scoate ursul la dresat“. Îndrăznesc să afirm că o asemenea
contestare legitimează BIEFF, un eveniment care a izbutit să dovedească faptul
că (și) în București există deschidere și interes pentru cinematograful ce
experimentează, conceptual-tematic și/sau stilistic-tehnic, în intenția de a
transcende limitele limbajului acestei arte. „Incomodez, deci exist“ ar putea
fi statement-ul acestui cinema al libertății totale de creație, pe care BIEFF
își propune să-l promoveze și la edițiile sale viitoare.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters