OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Numarul pe august a revistei Beaux-Arts, dedicat in special relatiei dintre joc si actul artistic, contine si pagini consistente despre marile manifestari culturale ale verii, intr-o retrospectiva care include Expo 2000 de la Hanovra, Bienala de la Venetia, Manifesta de la Ljubljana, Bienala de la Lyon si Tirgul de la Basel. Intr-o vara atit de bogata in evenimente, Beaux-Arts a facut apel la critici si jurnalisti pentru a face un tur al verii culturale. La Hanovra, unde tema centrala a fost Om-Natura-Tehnologie, criticului Thomas Wulfen i-a atras atentia proiectul In Between, conceput de 12 artisti contemporani recunoscuti, dintre care Paul McCarthy, Lily van Stocker, Roman Signer, Franz West, Maurizio Cattelan, Gabriel Orozco, Carsten Holler si Rosemarie Trockel. Venetia a gazduit anul acesta viziuni despre o arhitectura angajata. Manifesta, aflata la a treia editie, s-a orientat asupra temei frontierei (politice si mentale); „un firav fir comun leaga lucrarile a cincizeci de artisti“ care, observa Nicolas Bouriaud, ar fi fost mult mai interesant de urmarit in mai multe lucrari personale decit intr-un imens proiect comun.

Eric Troncy face portretul artistului francez Claude Lévêque: „Ca in majoritatea instalatiilor de astazi ale lui Claude Lévêque, spectatorul cade in mrejele experimentarii unei agresivitati inconjuratoare, unei forte aproape electrice… La inceputul anilor ‘80, el este personajul-cheie al Parisului «tinerilor moderni»… De la inceput, opera sa, influentata de performance si de arta corporala, nu poate fi disociata de universul muzical caruia ii gaseste mereu alte modalitati de expresie vizuala a energiei; chiar si astazi, arta lui este traversata de la un capat la celalalt de forta inspaimintatoare si captivanta a live-ului“. Autor al unor lucrari care exprima relatia sa in acelasi timp calda si conflictuala cu lumea, Claude Lévêque lasa sa se intrevada „promisiunea unei lumi asupra careia nu trebuie sa ne facem iluzii, dar care ramine un izvor de minuni“.

Un amplu dosar consacrat implicatiilor jocului dintre ordine si dezordine in arta ii aduce sub aceeasi umbrela, intr-un eseu de Pierre Sterckx despre arta ludica si incarcatura de gratuitate si aleatoriu a actului artistic, pe Warhol si pe Marcel Duchamp, pe Miró si pe Klee: „Orice joc, ca orice opera de arta, este o miniatura. Adica ceva, spune Lévi-Strauss, ce inteligenta poate cu usurinta cunoaste ca intreg“. „Artistii noi generatii au chef de joaca. De aceea putem astazi la o expozitie sa dam peste o masa de ping-pong si sa ne decidem chiar sa incingem o partida: nimeni nu va fi mirat“ – noteaza, intr-un alt articol dedicat aceleiasi teme a jocului, Catherine Francblin. Jocurile de copii sint din ce in ce mai valorizate de artistii contemporani: nu trebuie uitat ca jocul, „chiar daca este opusul muncii, nu este mai putin o dimensiune sociala…“ Si ca sa continue in registrul ludic, Beaux-Arts propune citeva pagini dedicate marilor maestri ai benzilor desenate. Iar „pour la bonne bouche“, citeva informatii internetiste: de citeva saptamini s-a infiintat site-ul Oraos (www.oraos.com) care-si propune sa devina locul de intilnire predilect al artistilor si al amatorilor de arta. Cu o tinuta grafica exceptionala – ne asigura Beaux-Arts – site-ul este in acelasi timp o sursa impresionanta de informatii: 2000 de pagini de text si mai mult de 600 de imagini.