Un interesant, ba chiar incitant, am
putea spune, program muzical, întins pe durata mai multor luni,
se derulează deja la Mogoşoaia brîncovenească, odinioară a
legendarei aristocrate Martha Bibescu. „Mogoşoaia par Kitila“ –
cum scria negru pe alb pe cărţile de vizită ale principesei –,
ajunsă, Hélas!, într-o virilă actualitate imobiliară
a unui anume politician peremist dr. Dan Claudiu Tănăsescu –,
devine gazda ospitalieră a primei stagiuni: Muzica la Palatele
Brâncoveneşti. Nu am avut cum să nu consemnăm backgroundul
realităţii, în care muzica lui Haydn este livrată plină de
bune intenţii melomanilor bucureşteni. Aşa că avem deja la
Mogoşoaia o stagiune muzicală, întinsă pe cîteva luni,
ce acoperă o vară şi o toamnă dedicate integral lui Joseph Haydn,
de la a cărui moarte s-au împlinit, pe 31 mai, 200 de ani.
Tot programul, propus, alcătuit şi
prezentat in situ, în Sala Scoarţelor, de către muzicologul
Sebastian Crăciun de la Radio România, a fost şi va fi în
continuare alcătuit din piese de muzică de cameră, interpretate de
studenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti,
dar şi de nume consacrate ale vieţii noastre muzicale. Proiectul a
debutat pe 10 mai, cu un prim recital al flautistului Ion Bogdan
Ştefănescu, şi a continuat cu concertul cvartetului Anima – o
frumoasă şi plăcută surpriză acest cvartet de mare viitor,
sperăm că unul cît mai apropiat. Cvartetul, alcătuit din
Roxana Oprea (vioara întîi), Valentina Botnari (vioara a
doua), Adrian Vasile (violă) şi Octavian Lup (violoncel), s-a
prezentat cu două lucrări dintre cele multe rămase de la Haydn.
S-au interpretat cu aplomb cvartetele op.74, nr.1, şi op73, nr.3,
Pasărea, chiar în ziua comemorării morţii lui Joseph Haydn.
Iar în prima duminică din iunie a avut loc recitalul
violonistului Vladimir Pătraşcu, acompaniat de pianista Raluca
Fricosu – un nume mai rar de pianistă, dar de reţinut! –, ambii
fiind studenţi la aceeaşi instituţie muzicală academică ce
livrează noile cadre ale vieţii noastre muzicale. Pînă la
sfîrşitul proiectului, vor mai avea loc încă cinci
concerte, care se vor răsfira pînă pe 18 octombrie. Intrînd
la concurenţă, cumva, şi cu Festivalul Enescu, ceea ce parcă nu e
bine. În acest răstimp mai sînt programaţi şi alţi
muzicieni, printre care regăsim şi nume de rezonanţă. Să cităm
doar cîteva, pe lîngă surprizele agreabile oferite de
tinerii muzicieni, studenţi, care, prin prospeţimea şi aplombul
lor, au dat o notă de strălucire unor lucrări ce aparţin unui
deschizător de drumuri.
Căci, sub sigla cuminte a unui meseriaş de
geniu al clasicismului, Joseph Haydn ascunde un spirit viu, iar sub
mantia onorantă a celebrităţii peste secole, Haydn ne oferă şi
azi o bună lecţie a lucrului temeinic făcut şi a marii muzici.
Toate formele de bază ale muzicii europene au fost definite de acest
aparent funcţionar superior, fie că este vorba de sonată, cvartet
sau de simfonie. Un muzician de geniu fără mantia romantică a unui
personaj ieşit din normă, un distins căutător de forme şi
modalităţi de expresie pe care le-a fixat pentru o posteritate
uneori nu foarte generoasă cu el. Dar este suficient să ascultăm
fără parti-pris-uri o sonată sau un cvartet de Haydn – aşa cum
s-a întîmplat în fericitele clipe oferite de
muzicienii invitaţi în cadrul programului de la Mogoşoaia –
ca să avem revelaţia marii muzici. Prospeţimea şi naturaleţea
interpretărilor au contrabalansat absenţa „numelor grele“, de
mare rezonanţă. Este unul dintre păcatele ultimilor ani, cînd
publicul, am putea spune – nu doar de la noi, să recunoaştem... –
se repede la nume clopoţitoare şi nu se mai bucură de muzica în
sine. Ar merita să ne oprim în acest punct pentru o mai lungă
paranteză la Festivalul Enescu, unde vor apărea evident nume dintre
cele mai importante şi va fi, ca de obicei, buluceală. Dar să
lăsăm pentru o altă ocazie aceste consideraţii parazite şi să
ne bucurăm, relamente, de muzica lui Haydn. Pe lista celor care vor
mai concerta la Mogoşoaia se mai regăsesc soprana Sorina Munteanu,
pianistele Ilinca Dumitrescu şi Tatiana Moroşanu, violonistul
Gabriel Dănilă, violoncelistul Alexandru Moroşanu, clarinetistul
Andrei Theodoru şi oboistul Adrian Petrescu, ca să-i amintim doar
pe cîţiva dintre muzicieni invitaţi.
O frumoasă iniţiativă a lui
Sebastian Crăciun, care ar merita onorată de cît mai mulţi
iubitori ai muzicii.
Joseph Haydn a fost un norocos.
Apreciat, admirat şi iubit de contemporani, de simpli melomani ai
Europei sau de profesionişti, a lăsat omenirii nu mai puţin de
1696 de lucrări, dintre cele mai variate, care, fără să fie toate
capodopere, sînt atinse de aripa geniului (peste 100 de
simfonii şi lucrări camerale de tot felul). Dar la Haydn, care
merită toată admiraţia noastră, chiar şi după cei 200 de ani de
cînd a trecut în eternitate, vom mai avea prilejul să
revenim în tot cursul anului 2009.