OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Walter TonTa,
Traian galetaru (editori)
Contributii la istoria comunei Comlosu Mare si a Banatului
Editura Mirton,
Timisoara,
2003, 108 p., f.p.

4 iulie 1857. La aceasta data incepe prima calatorie a lui Franz Xaver Eckert care-l va duce in Banat. Eckert face aceasta calatorie cu scopul de a-si vizita fratele stabilit in localitatea banateana Comlosu Mare.
Insemnarile amanuntite ale lui Eckert (1815-1882) au pentru cititorul de astazi mai mult decit o valoare pur istorica. Din paginile jurnalului se desprind informatii inedite legate de situatia dintr-o localitate tipic banateana, de relatiile interetnice, de viata religioasa si culturala. Desi Eckert nu a fost scriitor, ci profesor de latina, greaca si franceza si teolog („raspopit“, fiindca a parasit biserica romano-catolica in anul 1866), jurnalul are pe alocuri vadite calitati literare. Traian Galetaru, prefatatorul volumului aparut sub titlul arid Contributii la istoria comunei Comlosu Mare si a Banatului, se intreaba, pe buna dreptate, daca Eckert poate fi considerat un Dinicu Golescu de expresie germana.

Drumul strabatut din Germania pina in Banat, provincia rasariteana a Imperiului habsburgic, ii ofera lui Eckert un material inedit si, pe alocuri, exotic brut pe care-l descrie, il comenteaza si il compara cu ceea ce cunoaste din propria experienta. Rezultatul acestui demers il constituie insemnarile pastrate intr-un caiet intitulat Calatoria mea in Ungaria in anul 1857. Sub acest titlu original aparusera insemnarile integral in anul 1971, intr-o editie ingrijita de Hans Diplich (1907-1990). Coeditorul editiei romanesti a jurnalului, istoricul Walter Tonta, care a realizat traducerea si adnotarea textului in limba romana, publica, in volumul aparut la Editura Mirton din Timisoara, si un amplu eseu monografic dedicat „profesorului, poetului si traducatorului Hans Diplich“. (Din pacate, in acest eseu simpatetic sint trecute sub tacere momentele delicate din istoria minoritatii germane din Romania si rolul jucat de Diplich in perioada existentei partidului nazist al Grupului Etnic German din 1940 pina-n 1944. Autorul reduce un intreg capitol istoric la o propozitie cu iz eufemistic, afirmind ca „datorita evenimentelor tragice care s-au derulat in Banat in toamna anului 1944, Diplich a fost obligat, asemenea multora din conationalii sai, sa-si paraseasca patria“ – subl. W.T.)

Jurnalul propriu-zis – in care sint cuprinse insemnarile celor doua calatorii ale lui Eckert in Banat, in 1857 si 1866 – a ajuns in posesia familiei autorului, stabilita in Comlosu Mare, probabil dupa moartea lui Eckert, in anul 1882.
Existenta jurnalului este semnalata pentru prima data in perioada interbelica, intr-o revista germana a cadrelor didactice. Vicentiu Bugariu (1908-1932), autorul unor scrieri dedicate istoriei Banatului, a publicat tot atunci un articol in care citeaza pasajele jurnalului in care Eckert se refera la populatia romaneasca. In revista Neue Literatur din Bucuresti a aparut, in 1985, o varianta cenzurata a textului. Alte fragmente din jurnal fusesera publicate dupa cel de-al doilea razboi mondial in Germania, iar in 1971 apare la München textul integral, original.

Doua intimplari-cheie descrise de Eckert in jurnal il legitimeaza ca observator atent, lucid si, in acelasi timp, critic. Este vorba despre descrierea adunarii invatatorilor din Nakovo (localitate care astazi se afla in Banatul sirbesc) si impresiile culese la oficierea casatoriei unei perechi de romi in biserica catolica din comuna Comlos, in care se stabilise fratele sau. „Toti sparticipantii la adunarea invatatorilort“, noteaza Eckert, „au fost germani, ai caror stramosi emigrasera aici in secolul trecut din Alsacia, Sauerland si din alte parti. Pe cei mai multi i-am cunoscut ca barbati rezonabili si dezghetati. Situatia lor materiala este in general mai buna decit la noi, aici domnind inca obiceiul patriarhal dupa care parintii copiilor de virsta scolara aprovizioneaza bucataria invatatorului cu cele necesare.“ Participind la masa de prinz si impresionat de „multiculturalismul“ adunarii invatatorilor banateni, Eckert subliniaza „gluma si buna dispozitie“ care „au dat gust ospatului, la care s-a cintat succesiv in limbile germana, maghiara, romana si sirba“. Atmosfera de buna vecinatate etnica o remarca autorul jurnalului si in timpul nuntii romilor, reliefind faptul ca „oficierea insasi s-a facut in nu mai putin de patru limbi, in germana, latina, romana si maghiara“.
Publicarea jurnalului lui Eckert constituie, fara indoiala, un eveniment editorial remarcabil si important pentru cunoasterea istoriei Banatului din secolul
al XIX-lea.

Berlin