OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Luaţi Suedia. Luaţi Suedia vara şi apoi luaţi harta Suediei. Lasaţi-o să cadă de pe raftul de sus al bibliotecii. Atingeţi cu arătătorul partea de sus a copertei şi trageţi de ea. Lăsaţi-o să cadă. Lăsaţi-o să se deschidă la pagina 83. La Uppland. Puneţi degetul pe punctul reprezentat de oraşul Uppsala. Sînteţi acolo.

Staţi în faţa atlasului. Rupeţi paginile. Puneţi zece pagini în faţa dumneavoastră şi aşezaţi-le în ordinea pe care-o credeţi cea mai potrivită. Fiţi flămînd. Fiţi un partener. Fiţi furios şi poate chiar nerăbdător. Ridicaţi una dintre pagini. Ridicaţi-o la nivelul ochilor. Discerneţi siluetele a două femei, doi iepuri, forma unei pere. Partenerul să vină acasă.

Luaţi-vă partenerul. Să fie bărbat. Puneţi-vă palma pe pieptul lui şi gîndiţi: am mai fost aici. Gîndiţi-vă că puneţi palma pe o piaţetă şi fotografiaţi piaţeta. Umpleţi-o cu biciclete şi iarbă. Gîndiţi: comportamentul meu depinde de împrejurimi. Luaţi împrejurimile.

Apoi priviţi pe fereastră şi priviţi cerul. Scăpaţi fotografia din mînă.

Priviţi fotografia şi spuneţi: în această fotografie nu văd nimic. Răsuciţi-o. Spuneţi: acum pot discerne siluetele a două femei, doi iepuri şi forma unei pere. Purtaţi pantaloni scurţi. Purtaţi un pulover cu fermoar. Camera să fie de culoarea piersicii.

Luaţi-vă soţia. Luaţi mustaţa soţiei. Gîndiţi: cum relaţionez cu asta şi cu împrejurimile. Mustaţa să fie imensă. Gîndiţi: percepţia mea asupra ăleia sau ăleia depinde de alea alea. Priviţi-vă mîna. Priviţi-o cum ţine mustaţa. Daţi-i drumul.

Luaţi o cutie. Pe raftul de jos e o cutie. În ea e un puzzle.

Un puzzle cu Suedia. Luaţi-l. Priviţi-vă mîna şi priviţi cum tremură. Simţiţi: că vă e foame. Simţiţi şi că sunteţi agitaţi, încîntaţi. Că sînteţi în pragul isteriei. Întoarceţi cutia. Întoarceţi-o şi împrăştiaţi piesele pe podea. Să le puteţi privi căzînd.

Aşezaţi-vă. Aşezaţi-vă uşor pe genunchi, pe genunchii uşori. Simţiţi: aceşti genunchi nu vor decît să fie împăturiţi. Pregătiţi piesele. Prima spune abjecţie. Pe a doua neînfricare. Pe al treilea e un alt cuvînt. Şi tot aşa cu al patrulea, al cincilea şi al şaselea.

Urmează peisajele. Fiţi atenţi cu ordinea lor. Aici ordinea are cea mai mare importanţă. Ridicaţi-vă neîntrerupt. Ridicaţi-vă şi amintiţi-vă de soţie. Ridicaţi-vă în aşa fel încît să fiţi văzut.

Terminaţi puzzle şi întoarceţi-l. În aşa fel încît Suedia să fie cu faţa în jos. Urmăriţi contururile întunecate dintre piese. Urmăriţi suprafeţele gri-maronii, scămoase, dintre contururile negre. Puneţi-vă degetul acolo. Ăsta e puzzle-ul.

Acum, deschideţi-vă perspectiva. Vreţi undeva. Vreţi peste graniţă. Luaţi Finlanda. Vreţi să mergeţi în Finlanda. Luaţi Finlanda şi războiul finlandez de iarnă. =Ştiţi cum a fost. A fost război.

O pastilă numită război. Înghiţiţi-o. Luaţi-o în dinţi şi simţiţi cum se răspîndeşte războiul în trup. Spuneţi: ştiu cum e tînjesc după Finlanda tînjesc după Karelen tînjesc după moştenirea rusească tînjesc după bărbatul care vine cu un cuţit. Spuneţi: vreau ca războiul să mă ia cu el. Aşezaţi-vă. Aşezaţi-vă pe covor înaintea amintirii războiului şi aşteptaţi-o să mărşăluiască în dumneavoastră. Deschideţi-vă fermoarul. Arătaţi-vă cravata. Deschideţi şi arătaţi tot ce aveţi. Simţiţi cum vine războiul. Puneţi-vă palma pe covor şi lăsaţi-l să vi se urce pe mînă.

Acum vine războiul şi frigul, spuneţi: da, simt cum vine. Cînd vine războiul, tristeţea vine. Şi cînd tristeţea vine, tristeţea a venit. Priviţi imaginile. Începe marşul.

Luaţi-vă marşul. Faceţi din el o istorie. Luaţi-vă istoria. Copiaţi-o. Scrieţi: casa mea, grădina mea, prietenii mei. Scrieţi: părinţii mei. O istorie ar putea fi: numiţi-mă unul de-al vostru. O istorie ar putea fi: am cicatrici groase.

Scrieţi: istoria mea a început într-o dimineaţă devreme cînd soarele strălucea. Aşezaţi-vă să puteţi fi văzut.

Staţi în chiloţi, cu picioarele încrucişate. Scrieţi: în timpul scrisului am devenit legitim, ca şi cum „eu“ ar exista. Scrieţi: Prima oară cînd am dormit în casa mea un cîine a lătrat pe stradă.

Rescrieţi-vă istoria. Istoria mea a început în 1997. Atunci toate au căzut pe locurile lor. Bucătăria, planta în dormitor, grămada de pantofi în hol. Asta e istorie. Scrieţi: cînd am luat prima oară micul-dejun în casa mea, am avut pîine tare şi castraveţi.

[...]

Kajsa Sundin s-a născut pe 18 ianuarie 1978. A publicat un volum de poezie, Definition, la OEI, unde a şi fost apoi angajată ca redactor al editurii şi al revistei cu acelaşi nume. Împreună cu Linn Hansen a construit grupul-proiect Shark, una dintre cele mai cunoscute creaţii ale acestuia fiind filmul-poem Bonjur enfance, făcut în colaborare cu artistul video Orjan Markusson, clip accesibil pe internet pe Vimeo. Kajsa Sundin a publicat în România, în revista Cuvântul, poemul Flick.

În anii ’80, în SUA, grupul şi revista LANGUAGE, între care cei mai cunoscuţi sînt Ron Silliman, Charles Bernstein, Lyn Hejinian, au încercat să meargă pe o altă direcţie decît cea tradiţională – o tradiţie de doar 200 de ani, de fapt – stabilită de Wordsworth, şi anume poezia ca exprimare de sine. Ceea ce caută aceşti poeţi, numiţi şi „poeţi ai limbajului“ sau, cu o sintagmă improprie, dacă o raportăm la arta contemporană, „poeţi conceptuali“, este să investigheze eficienţa şi, pînă la urmă, autenticitatea diverselor tipuri de discurs, în acest proces esteticul fiind la capătul listei priorităţilor. Discursul, spun aceştia, aparţine puterii – capitalismului, în principiu –, iar ceea ce putem noi face e să îl desfoliem sau să îl punem, prin experiment, în anumite perspective, pentru a-i sublinia slăbiciunile, dar şi pentru a descoperi noi posibilităţi de comunicare. (Dan Sociu)