OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Jean-Baptiste BOTUL
Viata sexuala a lui Immanuel Kant
Traducere din germana
cu o prezentare de Frederic Pages,
traducere din franceza de Valentin Dumitrescu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2002, 112 p., f.p.


Editura Humanitas a publicat de curind o carte ciudata, cu un titlu bizar, avind pe coperta un nume straniu: Viata sexuala a lui Immanuel Kant de Jean-Baptiste Botul, tradusa din germana cu o prezentare si note de Frederic Pages. Spun „titlu bizar“ intrucit, din cite se stie (desi nimic nu e sigur), Kant si-a trait viata in castitate. Sinteti deja intrigati? Daca da, atunci veti fi si mai si citind, in prezentarea de pe pagina de garda, ca „viata lui Jean-Baptiste Botul este putin cunoscuta“ si ca singura sa opera e alcatuita din transcrieri ale conferintelor si ale vorbelor sale de spirit... Suspiciunea va creste cind veti citi ca „textul incomod“ din care e alcatuita cartea contine, potrivit Prezentarii, cinci conferinte tirzii, necunoscute pina in prezent si sustinute in... Paraguay, in 1946, cu un an inaintea mortii lui Botul. Mai mult: veti afla ca publicul socraticului J.-B.B. era format numai din emigranti germani si ca acestia au fondat o colonie numita „Nueva Königsberg“. Acolo, discipolii traiau dupa modelul filozofului originar din orasul devenit sub sovietici Kaliningrad.

Vi se pare ca suna deja a fictiune speculativa? Ei bine, nu va inselati deloc! Ne aflam pe bune in fata unei farse, a unui experiment parsiv. Sau, mai bine zis, a unei curse intinse filozofilor „seriosi“. Autorul Botul e inexistent. Mai bine zis: fictiv, ca si prefatatorul cartii, de altfel... Totul a fost in realitate pus la cale de un grup de universitari francezi dupa modelul Sokal &Bricmont. Cei care cred ca „in afara textelor nu se mai afla nimic“ vor avea o surpriza: o lovitura polemica sub centura traditiei academice. Nu stim citi comentatori au cazut in capcana pina azi. Fapt este ca Humanitas-ul – in complicitate cu initiatorii farsei – a pastrat bine secretul, nici o notita nu-l dezvaluie. Noroc ca sursele noastre confidentiale, conectate la culisele culturii franceze, ne-au avertizat la timp si astfel am putut evita cursa...
Conferintele fictive ale „botulistului“ Jean-Baptiste propun o „intoarcere pe dos“ a moralei ascetice kantiene, tintind, in ultima instanta, raporturile tensionate ale filozofului cu conditia umana. Titlurile de capitole si subcapitole sint elocvente, provocator-inselatoare: Coito ergo sum. Copiii lui Kant, Despre pingarirea de sine. Sperma si pneuma. Greieri in cap cu duiumul. Orgii suedeze, Trebuie oare filozoful sa-si ia nevasta? etc.
„Cind i se reproseaza lui Kant viata sa linistita, i se reproseaza in fond ca nu a cunoscut crizele“, remarca malitios „botulistii“. Practic, intregul opuscul e o rasturnare a acestei premize. Rezultatele lecturii in negativ a conceptelor kantiene sint realmente „revolutionare“, dar intr-un mod paradoxal, intors: Kant-rationalistul pur e vazut ca un „rationalist convertit“, bintuit de umoarea neagra a melancoliei, a acediei care-i bintuia pe calugarii medievali. Modernul Kant-cel-revoltat impotriva lui Swedenborg apare, chiar prin impotrivire, „pe potriva lui“.

Pentru Kant, metafizica e ca o „iubita cu care s-a certat“ si de care cauta sa se vindece. Tinarul Kant corespunde – apoi – perfect unui „autor de science-fiction“. Kant-ipohondrul se lupta pentru a salva aparentele unei sanatati pe care astfel reuseste sa si-o pastreze. Marunt (1,50 m.), debil si diform, filozoful este un „erou“ vitalist al ascezei si – horribile dictu – un practicant al ceea ce Mussolini numea, cu privire la viata si opera lui Nietzsche, vivere pericolosamente: „Afirm ca a voi sa traiesti precum Kant e periculos. Ar trebui sa ai constitutia sa, sa fii eroic precum el“. Umbra lui Peter Sloterdijk din Critica ratiunii cinice planeaza asupra unor pasaje referitoare la continenta si masturbare. In alta parte, cel care „a revolutionat morala“ si „patrundea in imperiul noptii cu precautii infinite“ este citit avind in minte „latura obsesionala si patologica a regimului sau de viata“, Botul ajungind pina la afirmatii de genul: „Nu spun ca nazismul izvoraste din kantianism, spun ca exista in kantianism, ca in orice morala vizind universalul, un germene de perversiune care e suficient sa fie activat pentru a sustine genocidul si exterminarea in masa“. Ipotezele „blasfemiatoare“ se succed ametitor: filozoful ar fi putut prefera chiar experientele sado-maso, iar formulari precum „insomniile lui Kant nasc monstrii ratiunii“ intuneca brutal Iluminismul.

Exemplele pot continua oricit. La limita, Kant apare ca un maestru al perversiunii metafizice prin sublimarea filozofica a sexualitatii: „Filozoful nostru este un client deosebit sal bordelului, echivalat „lucrului in sine“, n.n.t. El plateste pentru Lucru, dar refuza sa-l atinga“. Kant la bordel: povestea circula de multisor si pe la noi – e drept ca sub forma de banc... Concluzia cinicului Botul e ferma: „Sexualitatea kantiana nu sta in viata, ci in opera sa. Marea incercare este sa infrunti Lucrul in sine“. Urmuz nu e departe. Pe aceasta linie, Kant ajunge sa fie privit chiar ca... dandy!
O excelenta carticica provocatoare; o suta de pagini savuroase si pline de spirit, care dizloca prejudecatile filozofice si te pun serios pe ginduri; vorba latinului, multum in parvo...

P.S. Pentru ca tot sint pus pe deconspirari, imperativul categoric al legii morale din mine ma obliga sa deconspir numele celui care mi-a „suflat“ ca e vorba despre o farsa: colegul Alexandru Matei, caruia ii multumesc pe aceasta cale...