OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil

Krisis, revista de filozofie editata de Societatea KRISIS pentru Dialog si Reflectie Filozofica, dedica un numar dublu (8-9/decembrie1999) „revolutiilor in stiinta“ si, respectiv, „revolutiilor in gindire“ – altfel spus, „schimbarilor de paradigma“. Coordonatorii acestui numar: Dana Jalobeanu de la Colegiul Noua Europa si Brindusa Palade de la Scoala de Studii Politice si Administrative. Redactori: Sorin Costreie, Ella Dumitriu, Cristina Moisa, Ioan-Lucian Muntean, Brindusa Palade. Formatul este tip caiet academic (de fapt: tip carte, si inca una substantiala). Revista contine ample, foarte serioase studii „la tema“ (in romana, engleza si germana), traduceri, interviuri si recenzii/semnale de carte, adresindu-se unui public universitar specializat. Editorialul Brindusei Palade descrie, pe scurt, intentiile acestui numar al revistei, aparut prin contributia financiara a prof. dr. Robert Hobart, matematician din Charlottesville, SUA: „In filozofia si istoria stiintei, aceste «salturi» in cunoastere fac de multe ori obiectul dezbaterilor metodologice. Sint ele efectul unor mutatii instantanee in conceptia despre univers? Sau, dimpotriva, sint rodul unor acumulari continue si silentioase?

Sau, mai mult, nu cumva transformarile stiintei din secolul al XVII-lea coexista si chiar sint stimulate de elemente traditionale, ca in relatia dintre fizica lui Newton si alchimia sa?“. Volumul de fata isi propune sa surprinda sau sa problematizeze prin abordari pluridisciplinare (de la cosmologie, fizica, matematica, biologie pina la politologie, economie politica, etica, epistemologie, lingvistica, antropologie) si cu sprijinul unor colaboratori de marca din diverse ramuri stiintifico-teoretice citeva din aceste „revolutii“, incercind sa ofere cititorului un „fir al Ariadnei pentru o reflectie asupra modernitatii intelectuale“. Exemple: Isaac Newton and the Problem of Action at a Distance (John Henry); Revolutia darwiniana ca schimbare a „ochelarilor gindirii“ (Mircea Flonta); O aplicatie a conceptului de posibilitate in disputa dintre liberalism si comunitarianism (Sorin Baiasu); Disputa istoriilor: Duhem vs. Koyré? (Valentin Cioveie, Brindusa Palade); „Noutatea“ teoriei electroslabe (Cristian-Dumitru Hatu); Cum ne putem conduce in viata fara certitudine? Semnificatii practice ale unei epistemologii failibiliste (Gheorghe Flonta); Revolutiile stiintifice si relativitatea cunoasterii in conceptia lui Thomas Kuhn (Anabella Zagura); Problema relativismului, intre pragmatismul lui Rorty si gindirea slaba (Gabriel Szunder). Interviurile revistei, realizate de Sorin Costreie si Ella Dumitriu, ii au ca protagonisti pe Nicholas Rescher, profesor la Universitatea Pittsburgh, Pennsylvannia si pe Valentin Muresan, decanul Facultatii de Filozofie, Universitatea Bucuresti. Foarte serioase sint si recenziile de carte din ultima sectiune a volumului, unde tinerii universitari Dan Barbulescu, Annabela Zegura, Gheorghita Geana, Adonis Vidu, Valentin Cioveie, Gheorghe Stefanov si Brindusa Palade comenteaza carti ale lui Robert Nozick, Thomas Nagel, Charles H. Taylor, Mircea Flonta, Alasdair Macintyre si, nu in ultimul rind, Brindusa Palade (Renovatio Mundi. Eseu despre Mileniu intre traditii apocaliptice si modernitate). Volumul, impresionant prin consistenta si seriozitate, ofera garantia unei lecturi profitabile.


newsletter

„Aveti carte, aveti parte“ este deviza Buletinului Informativ al Asociatiei Editorilor din Romania (A. E. R.). Asociatia a fost constituita la data de 17 mai 1991, din initiativa prof. Mircea Martin, ca persoana juridica de drept privat, organizatie profesionala neguvernamentala si apolitica de reprezentare a intereselor editorilor romani in tara si strainatate. In 1999, A.E.R. a fuzionat cu Asociatia Editorilor cu Profil Pedagogic – A.E.P. –, infiintata in 1995. Este in prezent cea mai importanta organizatie a productiei de carte din Romania, reprezentind interesele a 73 de edituri si grupuri editoriale care acopera aproximativ 90% din piata de carte autohtona. Buletinul are o aparitie trimestriala, apare in 1000 de exemplare, este realizat in doua versiuni – romana si engleza, si include informatii despre proiectele A.E.R. pentru 2000. Unul dintre acestea este catalogul noutatilor editoriale, al carui scop il costituie promovarea in spatiul occidental a cartii romanesti; va fi un catalog de export, sub forma de revista semestriala. Anul acesta A.E.R. va participa, pentru prima data, ca unic organizator al pavilionului romanesc la a 52-a editie a Tirgului International de Carte de la Frankfurt. In domeniul informational, A.E.R. anunta crearea site-ului propriu, cu adresa www.aer.ro si pagini in romana, engleza si franceza; site-ul poate fi accesat incepind cu 24 mai crt. De asemenea, este preconizata crearea unui centru de informare si cercetare pentru industria cartii. Centrul va urma sa inglobeze programul Books in Print, constituindu-se ca o baza de date ce va stoca situatia industriei de carte din tara noastra, contribuind la dezvoltarea cooperarii intre editori, difuzorii de carte si librari. O premiera pentru intregul sector al cartii din Romania. In domeniul educational, pe linga finantarea unei parti a activitatii Asociatiei Editurilor cu Profil Pedagogic, A.E.R. sustine si aparitia revistei Universul scolii, stimularea gustului pentru lectura al elevilor constituind o prioritate a activitatii sale.


de ici, de colo

A aparut un nou numar, dublu (7-8/2000) din Universul scolii, bilunar al invatamintului romanesc. Sumarul, la fel de bogat si interesant ca si pina acum, cuprinde informatii bogate, diverse si interesante din domeniul invatamintului romanesc si strain, texte despre reforma invatamintului si rolul noilor manuale scolare, documente curriculare ale Ministerului Educatiei Nationale privind invatamintul de limba si literatura romana, interviuri neprotocolare cu cadre didactice etc. Nu lipseste rubrica de „texte fundamentale“ cu caracter „paideic“ (in acest numar: Bhagavad-Gita). Apropo de „paidee“, ne-au retinut atentia editorialul redactorului-sef Sorin Ghergut despre educatie, comunicare si virtutile formative ale invatamintului de limba si literatura romana (atit de neglijate – si degradate – la noi) si interviul realizat de acelasi cu filozoful Sorin Vieru (O valenta fundamentala a educatiei: disponibilitatea). Intre temele abordate – rolul filozofiei si al argumentatiei logice in viata publica, invatamintul modern ca permanent „exercitiu de dezobisnuire“, de creativitate si disponibilitate intr-o era a noilor medii si tehnologii, Internetul si cultura secolului ce va sa vina: „Potrivit unei opinii la care subscriem, secolul XX s-a terminat in 1990. Da, hotarit, Internetul aduce cu sine o revolutie; ea este insa un prim fruct, inca necopt, al secolului XXI. Cum va evolua aceasta revolutie care nu e numai una culturala – este o revolutie totala, in primul rind economica – este o alta intrebare. Necunoscute sint nu numai caile filozofiei, ci si ale Internetului, ca si ale revolutiilor, in genere. Schimbarea adusa de Internet nu este o moda, un fenomen trecator, ci o prima faza dupa care se va dezvolta cu adevarat o cultura a Internetului. Cultura Internetului, ca de altfel si cultura audio-vizuala, este abia la inceputurile ei.“

Semanlam numarul dublu 3-4 (martie-aprilie 2000) al revistei de literatura &arte Antiteze, aparut sub egida Societatii Scriitorilor din Neamt. Directori-editori: Adrian Alui Gheorghe, Lucian Strochi. Redactor-sef: Cristian Livescu. Secretar general de redactie: Emil Nicolae. Sumarul este consistent si incitant, cu texte vioaie si, nu o data, acide, insa „hibele“ nu lipsesc. Astfel, in deschiderea grupajului introductiv dedicat „Anului Eminescu“ descoperim un text al lui Marin Mincu (Eminescu 2000 (II) Mitizare vs. demitizare sau despre complexul specificului national) publicat si in ziarul Cotidianul, unde a fost semnalat, de altfel, si de revista noastra. O fi tinind si asta de... specificul national, nu-i asa? Interesanta, savuroasa pe alocuri ancheta lui Adrian Alui Gheorghe despre „paradisurile artificiale“ („drogurile“ specifice) ale scriitorilor nemteni de azi, la care raspund Mircea A. Diaconu, Gellu Dorian, Emil Nicolae, Dorin Ploscaru, Cassian Maria Spiridon, Liviu Ioan Stoiciu si Lucian Strochi. Tot la sectiunea „Naravurile scriitorilor“ retin atentia un bun dialog al lui Vasile Baghiu cu Paul Goma („Adevarul care nu este total... nu exista“) si un interviu ingrozitor al lui Adrian Alui Gheorghe cu Cezar Ivanescu. Daca in ceea ce priveste elucubratiile lui Cezar Ivanescu nu ne mai mira nimic (autorul La Baaad-ului ar putea fi oricind dat in judecata de autorii pe care ii calomniaza: unul dintre ei e facut „handicapat mental“ – sic!, altul „handicapat fizic“ etc.), nu-i mai putin adevarat ca intrebarile intervievatorului se contamineaza, adeseori, de ele: „Ce este moartea, domnule Cezar Ivanescu? Sau cine este ea?“ In rest – polemici acide semnate de Liviu Ioan Stoiciu, Mircea A. Diaconu si infatigabilul magistru iesean Luca Pitu, poeme inedite ale prematur disparutilor „optzecisti“ moldoveni Aurel Dumitrascu si Dan David, eseuri, poezie, proza, restituiri istorico-literare, cronici de carte, plastice si de teatru. Vasile Spiridon dedica o buna cronica volumului lui Constantin Calin despre Bacovia, iar Cristian Livescu semneaza un articol despre 11 poeti din Neamt.


confict

In Contemporanul – ideea europeana, nr. 23/2000 Alain Paruit publica, sub titlul Tapul ispasitor, o „scrisoare deschisa catre Monica Lovinescu“ in apararea lui Edgar Reichmann, insotita de o scurta scrisoare facsimilata a lui Alain Paruit catre Nicolae Breban si datata 30 mai 2000. Aflam de aici ca textul a fost trimis redactiei Romaniei literare pe la jumatatea lunii aprilie (si nu martie, cum ne incredinteaza in „chapeau“ Catalin Tirlea care, se vede treaba, sta cam prost cu aritmetica, nefiind in stare sa scada din „30 mai“ o luna si jumatate). Fiind anuntat de Dumitru Tepeneag ca Romania literara nu il va publica, Alain Paruit a incredintat scrisoarea deschisa revistei Contemporanul. Argumentele aduse in sprijinul lui Edgar Reichmann sint, trebuie sa o spunem, foarte serioase, fiecare in parte meritind o discutie separata.

Pentru inceput, pornind de la controversatul articol al Monicai Lovinescu din Romania literara nr. 5-11 aprilie 2000 despre La Grande Parade de J.-F. Revel, Alain Paruit identifica o frauda logica de tipul celei utilizate de „dialecticienii marxisti“: „ciudat: vorbesti de «datoria de memorie» dar ii pui granite, incerci s-o ingradesti, s-o limitezi la unul din cele doua totalitarisme ale secolului... De altfel, contrar afirmatiilor pe care le faci aici si in alte articole recente, de multi ani imensa majoritate a intelectualilor francezi, fie ei «de dreapta» sau «de stinga», le condamna deopotriva (nu ma voi opri aici la textele care le analizeaza diferentele), cele doua totalitarisme sint comparabile, dar nu identice“. In continuare, Alain Paruit se declara „uluit“ de faptul ca Monica Lovinescu califica un grupaj si o recenzie drept „recenta campanie din Les Temps Modernes si Le Monde“: „M-as fi asteptat sa regreti campania de presa inscenata in cel mai pur stil stalinist impotriva lui Edgar Reichmann... Sa-i multumesti pentru ca ti-a omis numele de pe lista «antisemitilor» publicata in Les Temps Modernes, lista de altfel discutabila, intr-o problema care ar necesita o dezbatere de fond, ampla si fara patima. Stiu ca nu-l iubesti de cind a indraznit sa evoce public trecutul de extrema dreapta al lui Mircea Eliade. Dar atunci ce ne facem cu «datoria de memorie»?“ Cit priveste apararea propriu-zisa a lui E. Reichmann „Niciodata si nicaieri (cu exceptia Romaniei, bineinteles) nici un gazetar, nici un critic nu a facut nici pe departe pentru literatura romana cit a facut scriitorul Edgar Reichmann. Zeci si zeci de articole, intr-unul din cele mai prestigioase ziare din lume.

A aparat si promovat, apara si promoveaza fara incetare literatura romana... Pentru ca l-am pomenit pe Mircea Eliade: Edgar Reichmann a scris in Le Monde despre toate cartile lui Eliade aparute in Franta, subliniindu-le calitatile in articole care, laolalta, ar constitui un mic volum de eseistica eliadeana. Tot Edgar Reichmann a propus si impus la Le Monde o rubrica despre autori romani importanti netradusi in Franta... Sint incapabil sa citez lunga lista a autorilor, titlurilor analizate de Edgar Reichmann de-a lungul anilor, de la Goma la Cartarescu, dar tin sa subliniez sublimul articol publicat in Le Monde din 28 iulie 1995 – Le Funambule du désespoir – in apararea lui Cioran, impotriva ignobilului articol al lui P-Y. Boissau, aparut in aceeasi pagina.“ Fostul coleg al sotilor Ierunca de la microfonul Europei Libere isi incheie scrisoarea cu o serie de intrebari retorice, urmate de un apel patetic: „De ce atita ura impotriva unui om care s-a pus cu devotament in slujba literaturii romane si care, in romanele sale, toate strabatute de dragostea pentru tinutul natal (...) a denuntat nu Shoah, ci Gulagul spiritual, teroarea comunismului? Oare pentru ca, in subconstientul unora, reprezinta prea comod imaginea vesnicului tap ispasitor? (Caci o simpla recenzie nu poate fi un motiv real, ci doar un pretext.) Oare pentru ca, prin persoane interpuse, se platesc vechi polite? Oare din invidie, pentru ca in Franta el, si nu altii, este singurul critic cu renume in domeniul literaturii romane? Intrebari pe care, cu mihnire, nu pot sa nu mi le pun. Datorita prestigiului si autoritatii bine meritate de care te bucuri in Romania in urma unei activitati intelectuale neobosite de zeci de ani, ai fi cea mai calificata, poate, Monica, pentru a restabili adevarul...“