OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- ABC-ul politicii
promovate de Kultura
„Ce trebuie sa intelegem prin politica poloneza corespunzatoare?“ – ma intreaba unul dintre cititorii nostri din Statele Unite. Si adauga: „Se poate formula un raspuns neechivoc la intrebarea de mai sus?“.
La nivel teoretic, acest raspuns nu pune nici un fel de probleme. Prin politica poloneza corespunzatoare trebuie sa intelegem acea politica prin care interesele Poloniei sint cel mai bine (cel mai corespunzator) reprezentate intr-o situatie data.
Prin „interesele Poloniei“ trebuie sa intelegem pozitia statului polonez in Europa si in lume. Personal, consider ca interesele Poloniei, spre deosebire de problemele legate de regimul politic, ar trebui privite dintr-o perspectiva nepartinica si ar trebui evaluate pe baza unor criterii strict pragmatice. Spre deosebire de anglo-saxoni, polonezii nu au o traditie a politicii externe nepartinice. La noi, fiecare partid sau grupare isi formuleaza propria conceptie in legatura cu politica externa.

In ciuda traditiei, trebuie totusi sa invatam sa abordam problematica politica in mod neemotional si de pe o pozitie nepartinica. Polonia este o realitate de o anvergura incomparabil mai mare si de o importanta fundamentala fata de toate partidele noastre istorice sau neistorice.
Pentru un politician care gindeste pragmatic, interesele statului si ale poporului constituie singurul element stabil si neschimbator. Toate celelalte depind de imprejurari si sint deci supuse schimbarii. [...]
Sintem adversarii ireductibili ai evaluarii intereselor nationale pe baza unor criterii ideologice, indiferent daca ideologia respectiva este o doctrina comunista sau una anticomunista. Evaluarea pe baza unor criterii ideologice duce in mod inevitabil la identificarea intereselor ideologiei cu interesul national, ceea ce in practica inseamna de fapt subordonarea ratiunii de stat fata de ratiunea ideologica.

Noi sintem reprezentantii conceptiei ca ratiunea de stat, in cazul Poloniei, este suverana si ierarhic superioara in raport cu oricare dintre ideologii. Cei care promoveaza primordialitatea postulatelor ideologice, cei pentru care dezmembrarea Sovietelor si lichidarea comunismului sint mai importante decit interesele poloneze prezente si viitoare, aceia trebuie sa ajunga la intelegere cu germanii, pentru ca germanii sint natiunea cea mai puternica si cea mai anticomunista din Europa. Exista, printre noi, oameni care gindesc asa cum am aratat mai sus si pe care numai teama de opinia publica ii impiedica sa cocheteze cu germanii. [...]
Telul politicii este acela de a defini interesele nationale ale statului si de a cauta modalitatile de a le satisface si de a le garanta la nivel maxim. [...] In tarile guvernate in mod democratic, nivelul etic al politicienilor corespunde in general nivelului mediu al eticii din societatea respectiva. Si cu cit nivelul mediu al societatii este situat mai sus, cu atit si nivelul etic al reprezentantilor ei politici este mai inalt. O tara in care mita, venalitatea si dispretul fata de legalitate sint in floare nu se poate astepta ca in urma unor alegeri libere si democratice sa obtina dintr-odata un guvern format din politicieni cinstiti si corecti. [...]

As vrea sa subliniez inca o data situatia de exceptie in care i-a fost dat sa traiasca generatiei noastre. Noi ne-am pierdut nu numai independenta, noi am pierdut si Europa in sinul careia ne-am fi putut cuceri si reconstrui independenta. Toate conceptiile si doctrinele politice poloneze au devenit anacronice nu pentru ca erau false, ci pentru ca si-au pierdut sistemul de referinta care constituia temelia lor.
Sint convins ca Polonia si tarile din Europa de Est isi vor redobindi intr-o anumita forma independenta – dar nu cred ca tarile din continentul nostru vor ajunge din nou la o situatie comparabila cu cea din 1939. Prin urmare, nu cred in aplicabilitatea politica a oricaror doctrine sau conceptii politice poloneze care isi au izvorul in situatia internationala anterioara lui septembrie 1939. [...]
Kultura 4/222/1966

- Independenta
si Rusia
Printre problemele cu care se confrunta poporul polonez, doua – strins legate intre ele – ramin de aproape 40 de ani cele mai importante: independenta de stat si relatiile cu vecinul nostru de la rasarit. Ele tulbura in mod inoportun toate incercarile de schimbare pe plan intern, care sint intotdeauna insotite de grimase si semne de amenintare. Este vorba de probleme care treneaza nu numai din cauza situatiei noastre geografice, ci in primul rind pentru ca solutionarea lor practica, asa cum ne-a fost ea impusa dupa al Doilea Razboi Mondial, pentru marea majoritate a polonezilor este nesatisfacatoare. [...]
Ce mai inseamna asadar independenta in ziua de azi, in epoca atitor conditionari internationale? Inseamna un anumit segment in care ai posibilitatea de a alege, de a lua decizii fara amenintari si fara o constringere directa (ceea ce nu inseamna citusi de putin ca deciziile respective nu vor avea consecinte, care uneori pot fi chiar foarte neplacute). Si cu cit segmentul in care ai dreptul la optiune este mai larg, cu atit spunem ca independenta respectiva este mai completa.

Care este segmentul posibilitatilor de optiune de care are actualmente nevoie poporul polonez pentru a trai fara constiinta unor limitari mutilante, fara a avea permanent sentimentul unei constringeri exterioare? Dupa parerea noastra acesta ar trebui sa fie actualmente tipul de intrebari legate de independenta Poloniei. Si iata cel mai simplu raspuns pe care il propunem:
Polonezii trebuie sa obtina posibilitatea neingradita de a-si determina formele de organizare economica a tarii – ca si posibilitatea de a-i alege liber (si, desigur, de a-i indeparta pe calea unor proceduri democratice normale) pe cei care vor exercita autoritatea in stat. Profilul economiei nationale trebuie sa fie identificat pe baza eficientei in functionarea ei. Reprezentantii societatii alesi in mod liber, autoritatile desemnate in mod liber si supuse unui control social permanent, vor intelege cel mai bine care directie de actiune, ce tratate, ce relatii si aliante vor servi interesele de stat ale Poloniei. Daca alianta polono-sovietica este cu adevarat – asa cum afirma partizanii acestei idei – un acord evident avantajos pentru Polonia, atunci singurul mod de a-i da trainicie si autenticitate este ca ea sa fie promovata printr-o decizie a reprezentantilor liber alesi ai poporului polonez.
Orice alt mod de a prezenta problema ar fi echivalent cu a pune carul inaintea boilor. Afirmatia ca Polonia isi poate pastra independenta numai in cadrul uniunii si al prieteniei indispensabile cu URSS este echivalenta cu afirmatia ca independenta Poloniei este in general imposibila. Ar trebui sa fie limpede pentru toata lumea, atit pentru conducatorii URSS, cit si pentru aliatii lor din tara, ca polonezii nu se vor impaca niciodata cu o asemenea atitudine.
Ceea ce devine absolut indubitabil si de netagaduit este insa faptul ca, atit in momentul de fata, cit si in viitor, interesul nostru ne cere sa stabilim raporturi polono-sovietice si polono-ruse mai bune.

In cazul in care cineva constata ca aceste pretentii sint exagerate, ii putem raspunde: acest tel care consta in impacarea a doua popoare justifica efortul imens pe care-l implica. Si in acest sens ar trebui luate ca model cuvintele intelepte si curajoase ale episcopilor polonezi, care in anul 1966 au cerut iertare germanilor pentru toate pacatele pe care polonezii le au pe constiinta fata de ei. Aceste cuvinte au devenit temelia viitoarei reconcilieri.
Actualmente, ne aflam intr-un moment critic al relatiilor polono-sovietice. Exista insa o sansa istorica, poate cea mai mare din secolul nostru, ca sa deschidem un capitol nou in istoria popoarelor slave din Estul Europei. Printr-o inteleapta decizie de a fi toleranti, de a respecta dreptul popoarelor la autodeterminare proclamat chiar de ei, conducatorii sovietici pot pune capat dusmaniei, agresiunii si urii devenite traditie. In schimb, decizia unei interventii pe canale diplomatice sau prin forta armata va zadarnici probabil pentru totdeauna speranta reconcilierii.
Kultura 7-8/406-407/1981

Traduceri de Vasile MOGA
Juliusz Mieroszewski (1906-1976) a studiat dreptul la Universitatea Jagiellona. Inainte de razboi a fost unul dintre redactorii publicatiei Ilustrowany Kurier Codzienny – Curierul Ilustrat Cotidian. Pe toata durata razboiului a facut parte din Brigada Carpati. Colaboreaza la publicatiile Ku wolnej Polsce – Spre o Polonie libera, Orzel bialy – Vulturul Alb si Parada. Dupa incheierea razboiului pleaca la Londra, unde se stabileste definitiv. De la 1 aprilie 1950 devine corespondentul la Londra al revistei Kultura cu care va colabora pina la moarte.

Juliusz Mieroszewski
Cea mai importanta contributie a lui Mieroszewski in cadrul revistei Kultura a constat in articolele lui. Kultura, ca publicatie politica, a existat intr-o mare masura datorita lui. De altfel, originale au fost nu numai conceptiile lui, ci si modul in care erau exprimate, lucru pentru care il apreciez in mod deosebit: concizia si economia de cuvinte in formularea ideilor, fara toate acele zorzoane atit de caracteristice pentru stilul polonezilor – si de altfel, nu numai al lor. O calitate destul de rara. Iar cel mai important element al contributiei lui il consider ideea ULB (Ucraina, Lituania, Bielorusia – n.tr.). s…t aceasta idee este ceva durabil. Si sint convins ca, macar in calitate de creator al acestui concept, Mieroszewski va ocupa un loc important in istoria gindirii politice poloneze de dupa al Doilea Razboi Mondial.
Jerzy Giedroyc,
Autobiografie la patru miini

Traducere de Vasile MOGA