Autor: 
Categoria: 
O excelentă serie de autor este dedicată de către Editura Polirom scriitorului american Henry Miller. După ce, înainte de 1989, cărțile lui circulau în România mai mult în engleză (ca să nu spunem doar, ne aducem aminte de o ediție din Primăvara neagră, tradusă exemplar de Cristina Felea, chiar dacă ciopîrțită pe alocuri, apărută la Cartea Românească), Miller a fost practic lansat în limba lui Vasile Alecsandri și a lui Emil Boc de către inimosul editor francez Samuel Tastet. Un gest curajos pentru un editor cu gusturi fine, dar fonduri puține. Primele ediții au apărut la editura lui (EST, oare mai există?), pentru ca apoi năbădăiosul autor de texte mai cu, mai fără perdea să fie preluat de Editura Polirom.
Noua serie de autor cuprinde deja mai toate titlurile importante ale bibliografiei milleriene. Nu a fost utilizat criteriul cronologic – ca și în cazul lui Radu Cosașu, ce-ar fi însemnat ca seria de opere să se deschidă cu Servim Republica Populară Română!, nu mergea… – ci, cred eu, un vag impuls promoțional. Pentru o lansare a lui Henry Miller, cărțile mai sexoase puteau fi mai atractive decît cele în care doar tribulațiile lăuntrice și prietenia – la care a ținut foarte mult, corespondența lui Durrel fiind exemplară în acest sens – să acopere plaja epică a narațiunii.
Zis și făcut. Așa au reapărut la iașiotul Polirom titluri
precum Sexus (1949, ediția princeps), Plexus (1953) și Nexus (1960). Miller moare în 1980, născut
fiind în 1891, la New York, în Brooklyn, într-o familie nu foarte înstărită de
evrei-americani, despre care e vorba în așa-numita trilogie Răstignirea trandafirie.
Scriitor american cu bune și lungistagii petrecute în
Franța, poveștile vieții și ale cărților lui sînt o lungă căutare de sine.
Sexul rămîne o chestiune parazită, atractivă, dar nu este totul în opera lui
Miller, așa cum scenele mai picante cu Titu Herdelea în vizită la Roza Lang sau
ca Ion al Glanetașului la bine făcuta Florica – din romanul Ion al lui Liviu
Rebreanu – pot rămîne în memoria noastră vizuală mai bine fixate decît scenele
ce cuprind revolta țăranilor români măcinați de acel fatidic „Noi vrem
pămînt!“. Tocmai de aceea mă văd nevoită să păstrez o anume distanță față de
acest aspect al textelor lui Henry Miller. Ca idee comparativă, putem spune că
aceste proze milleriene, foarte încinse pe alocuri și pline de picanterii la
tot pasul, debordînd de poezie erotică, dar și de scene sexuale explicite, pot
fi considerate cumva ca un pandant literar al simfoniilor beethoveniene „cu
soț“. Știm bine că simfoniile „cu soț“ sînt mult mai viguroase și mai virile
decît cele fără soț – mai lirice și tandre –, vezi și cunoscuta a VI-a,Pastorala, dar nici a IV-a sau a VIII-a nu sînt mai prejos în materie de
emoții, fără mari crispări lăuntrice sau tenebroase abordări existențiale.
Și în opera lui Henry Miller găsim, pe lîngă sexoasele
istorii care i-au făcut faima – și i-au adus multe interdicții de publicare în
fals pudibonda Americă, de care s-a dezis de multe ori, dar s-a simțit și atras
alteori –, și texte dintre cele mai miezos-romanțioase, emise cu multă și
superioară înțelegere a lumii, a vieții și a morții, a fericirii de-o clipă și
a nefericirii ca destin. De remarcat că, dacă ar fi să decupăm zeci de
propoziții dedicate artei, muzicii, literaturii, filozofiei (Miller este un
autor extrem de cultivat, chiar dacă nu a predat la Columbia sau Harvard),
creației în sine, sensului de a fi, avem de-a face cu un profund gînditor, fără
să epateze prin cultură, fără să vrea să impună teorii sau să vehiculeze
banalități ambalate într-o stilistică elegantă. Se poartă și astăzi. Sînt doar
obsesiile și neliniștile existențiale ale celui care vrea să și înțeleagă de ce
și pentru ce trăiește. Adică: a iubi viața plenar – Pleasure is mine, plăcerea
e a mea, este mai mult decît o simplă formă de politețe anglo-saxonă – și a
înțelege și desluși în adînc de ce se ni se întîmplă toate astea.
Miller nu este un simplu autor de texte erotice, cum i
s-a dus faima. Ca și lui Anaïs Nin – la un moment dat, chiar soția lui. Cea cu
faimosul ei jurnal, acea delicată Anaïs, care pune pe hîrtie detalii din
intimitățile vieții ei ce nouă nici prin cap nu ne trec, ca să nu zicem vintre.
Departe de a fi un moralist pedant și acru, Miller se dovedește, în fiecare
pagină scrisă – cu sau fără scene fierbinți –, un mare iubitor al vieții. Nu
strîmbă din nas la te miri ce, foamea și necazurile l-au învățat să nu facă
nazuri. Dar l-au și îndîrjit. Să nu cedeze.
Anul acesta a apărut Zile liniștite la Clichy (cu o
traducere extrem de nuanțată semnată de Alexandru Vlad, șocînd prin utilizarea
frustă a unor termeni sexuali care, altfel, fac mîndria neamului românesc; am
citit cu oarecare crispare textul în varianta românească hard – „își plimba
pula pe sînii ei“ nu mi se pare chiar o jucărea literară, plină de farmec ...
–, epurată de termenii mai soft, să zicem așa, precum mătărîngă, ștoi etc.
utilizați de doamna Antoaneta Ralian în Nexus, Sexus și Plexus. Doamna Ralian
traduce formidabil – să amintim și de Tropicul Cancerului și Tropicul
Capricornului, apărute tot în 2011 – abundența cuvintelor ce desemnează
organele și acțiunile sexuale. Toată povestea traducerii cuvintelor licențioase
ar merita o discuție aparte, despre eufonia limbii române și despre
sonoritățile și înțelesurile directe ale unor termeni deja uzați de îndelungata
lor golănească folosire. Pur și simplu, cred că pula și pizda neaoșe,
scîrboșite de limba vorbită, nu merg într-un text literar, nu merg și pace, să
nu se supere distinșii noștri literați, am spus și eu, nu am dat cu parul...)
Tot în 2011, au mai apărut Lumea sexului (traducerea
aparținîndu-i aceluiași distins prozator clujean Alexandru Vlad) și un volum
mai puțin cunoscut la noi, Coșmarul climatizat (Polirom 2011, traducerea
cursivă și fluentă semnată de experimentata Sanda Aronescu). Asupra acestui
volum ne vom opri pentru cîteva scurte considerații de lectură. Despre ce este
vorba: Miller se reîntoarce în Statele Unite în 1939 și întreprinde o lungă și
lată călătorie prin toată America. 15.000 de mile în trei ani. Ne interesează
mai puțin ce a trăit, luăm de bun ce a rămas scris. Coșmarul climatizat (The
Air Conditioned Nightmare) este trăit și scris între începutul și sfîrșitul
celui de-Al Doilea Război Mondial. Cartea apare în 1945, începută fiind în
1939. Este și nu este jurnal de călătorie. Sînt și nu prea doar simple impresii
de călătorie. Este și nu este un eseu despre America anilor ’40. Cîte ceva din
toate acestea. Și ceva în plus, care îi aparține lui Henry Miller: nu avem
lungi înșiruiri de muzee și liste ale unor mari minuni ale naturii. Mai răsare
și cîte așa ceva, dar pe Miller îl interesează oamenii fie că este vorba de un
simplu mecanic auto – absolut fabuloase tribulațiile lui mecanice cu iz
filozofic, din secvența Passacaglia mecanică – sau de un mare nume din istoria
muzicii moderne cum este Edgar Varese. Rar mi-a fost dat să citesc analize atît
de profunde despre muzică, despre rolul și locul ei în viața noastră,
aparținînd unui nemuzician. Henry Miller ne lasă cu gura căscată nu doar cînd
își mozolește iubitele prin Montmartre sau Montparnasse, ci și cînd se apucă se
disece cîte ceva despre artă sau literatură. Pictori și scriitori, oameni
obișnuiți sau bogătani excentrici, tineri sau mai puțin tineri își dau
întîlnire în acest panopticum american, extrem de elaborat și bine selectat. Ca
și Steinbeck – cel din Eu și Charley străbătînd America –, Henry Miller nu se
lasă sedus de forța, de bogăția opulentă și de mirajul Americii. Găsește țării
natale fel de fel de cusururi – care azi apar deja într-o cu totul altă lumină
decît la vremea observațiilor extrem de fine ale lui Miller –, așa cum găsește și
foarte multe calități oamenilor de pe acele meleaguri. O întreagă umanitate
vine lîngă noi și ne face să retrăim o Americă foarte vie și tensionată. Este
marea artă a prozatorului care a știut să dozeze informația, să selecteze
întîmplările, să comenteze istoria și să portretizeze oamenii ei. Coșmarul
climatizat se dovedește o proză non-fiction de mare valoare literară.Cît desprepiston-con-pussy sau ciocane, poate cu alt prilej.
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters