Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2011   |   Octombrie   |   Numarul 597   |   LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Autori mai puţin frecventaţi

LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Autori mai puţin frecventaţi

Autor: Cristina MANOLE | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Autori mai puţin frecventaţi
Poate nu aş fi apucat să citesc romanul Revolutionary Road (Editura Vellant, 2009) al lui Richard Yates, dacă nu aş fi vizionat, recent şi cu totul întîmplător, filmul cu acelaşi titlu. Un film american din 2008, în regia lui Sam Mendes. Cu Leonardo Di Caprio şi Kate Winslet în rolurile principale. Am căutat cartea şi, surpriză, există în limba română, tradusă exemplar de Bogdan Perdivară, care semnează şi notele şi o excelentă, comprehensivă şi nuanţată postfaţă. Aşa l-am descoperit pe Richard Yates (1926-1992), un scriitor american care a dat lovitura vieţii sale chiar cu romanul de debut, în 1961. Revolutionary road este o amplă frescă a suburbiilor americane, o extrem de fină radiografie a unei societăţi – middle class – din care şi autorul face parte. Yates, cu o reală biografie de scriitor american – adică face de toate, are şi studii universitare întrerupte, face şi gazetărie, „comite“ texte publicitare pentru Rand Corporation sau scrie discursuri pentru senatorul Robert Kennedy, şi tot aşa, atunci cînd nu bea din greu, chestie care va ajunge să-l omoare –, scrie despre destinul unei tinere perechi americane. April şi Frank Wheeler sînt exponenţii unui mod de viaţă în care sînt prinşi milioane de oameni. Cu aspiraţii şi joburi bune, dar care ar putea aduce mai mulţi bani, cu nivelul mediu de viaţă garantat, care le asigură şi o maşină, şi un barbeque, şi o partidă de cărţi sau un flirt rezonabil la sfîrşit de săptămînă, cînd se rîde, se bea, se petrece şi apoi soţiile conduc maşina, ca să nu se întîmple vreun accident. În această mulţumire de sine apar germenii nemulţumirii. Şi copiii care cresc nu pricep de ce se ceartă uneori părinţii. April este o actriţă eşuată într-o căsnicie mediocră, Frank este un specialist în calculatoare care ar vrea mai mult. Aspiraţii tăinuite şi speranţe iluzorii care se consumă în aşteptări nelămurite. Şi de la ei, şi de la societate. Nefericirea îşi scoate colţii, disperarea e la un pas. Mai sînt şi prietenii, care nu prea sînt conştienţi de ce se întîmplă cu cei doi şi iau viaţa aşa cum e. Ce să-ţi mai doreşti în plus, dacă deja ai cam tot ce se poate dori în acest fumegos american dream? – ca apoi tensiunea să se acumuleze. Sinuciderea lui April nu rezolvă nimic, viaţa merge înainte. Un roman al anilor ’60 de o extremă acuitate şi azi. Dovadă relansarea lui şi succesul de ultimă oră. „Marele Gatsby al timpului meu..“, spune despre acest roman Kurt Vonnegut. Faptul că Richard Yates nu a cunoscut popularitatea şi celebritatea în timpul vieţii, cu toate că avut parte de multe aprecieri ale criticilor sau ale colegilor de breaslă (Tennessee Williams, Cheever, William Styron), îl face şi mai simpatic în ochii noştri. Un roman remarcabil, despre care nu ştiam nimic. Mă grăbesc să-l recomand cititorilor români.
 
Nu ştiu cît de citit, frecventat, studiat, apreciat şi iubit mai este Thomas Mann, dar opera fratelui mai mare, Heinrich Mann, aş crede că e şi mai puţin cercetată – cumva ieşită din conul de strălucire al actualităţii şi bucurîndu-se doar de preţuirea unor specialişti în germanistică sau istoria filmului. Sînt simple speculaţii ceea ce avansez eu aici, fără date reale şi concrete. Ce este real şi concret ar fi (re)apariţia neaşteptată a celui mai cunoscut roman al lui Heinrich Mann. În traducerea din germană a lui Eugen Filloti – care ar putea fi aceeaşi din varianta BPT de acum cîteva decenii, dar nu am avut posibilitatea să verific –, Profesorul Unrat devine, printr-o cinematografică metamorfoză, Îngerul albastru (Editura Nemira, 2011). Cum pe eleganta copertă zîmbesc Marlene Dietrich şi Emil Janings, transferul de data asta s-a făcut dinspre mult mai cunoscutul şi celebrul film către prestigiosul, totuşi, roman. Căci, ştim bine, cartea rămîne carte, filmul, film. După o carte slabă au ieşit filme extraordinare, după cărţi extraordinare s-au turnat filme cu totul mediocre. În cazul de faţă, ambele realizări artistice îşi păstrează coroniţa şi laurii succesului. Sigur că tinerii de azi se pot întreba: cine-o mai fi şi Marlene Dietrich asta? Am zice că un fel de Marilyn Monroe cu frumuseţea şi puterea ei de seducţie, combinate cu prestigiul şi forţa de expresie ale lui Katherine Hepburn, ca să rămînem în zona Hollywoodului de acum cîteva decenii. Cartea lui Heinrich Mann apare în 1905, filmul, în 1932, şi are un succes nebun sub titlul sub care iese acum în variantă scripturală românească. Este povestea unui profesor de liceu – de 57 de ani şi considerat bătrîn, acum 100 de ani – care face o pasiune devoratoare pentru o artistă de cabaret. Să-i spunem aşa, cu generozitate. Dincolo de destinul şi de drama din film, avem şi o incizie în societatea germană, încă ferice şi solidă în toate resorturile ei burgheze. Că vor urma două războaie mondiale şi un Holocaust, nu putea bănui nimeni. Tăietura frazei e clasică, scriitura este bine strunită. O carte de proză de cea mai bună calitate. Fără prea multe experimente stilistice şi fără inutile burţi lirice sau analitice. Merită citită şi de cei ce care merg acum la liceu, şi de cei care au terminat liceul în urmă cu 60 de ani. Omenirea se schimbă mult mai încet decît ne putem noi închipui. Cartea de faţă este o bună dovadă.
 
Cam tot de pe la începutul secolului trecut este şi volumaşul semnat de părintele fondator al psihanalizei, austriacul Sigmund Freud. Despre Vis (Editura Trei, 2011, traducerea din germană îi aparţine Danielei Ştefănescu) – aşa cum Visul se numeşte cea mai bună carte a lui Mircea Cărtărescu – este o variantă prescurtată, revăzută şi concentrată, pentru a putea fi abordată de cît mai mulţi cititori nespecialişti, a lucrării fundamentale a lui Freud,Interpretarea viselor – un masiv studiu de aproape 1.000 de pagini, care ar speria multă lume. Dar aşa putem plonja în fabuloasa lume a viselor noastre fără mari eforturi de lectură sau fără studii prealabile specializate. Cele trei texte ale lui Freud ( Despre vis, Psihanaliza şi telepatia, Vis şi telepatie) sînt însoţite de o glosă foarte la obiect semnată de Vasile Dem. Zamfirescu, specialistul nostru nr. 1 într-un domeniu unde toţi sînt specialişti. Plonjăm rapid într-o altă lume, cumva speriaţi şi nedumeriţi că avem şi altceva decît ştirile de la CNN şi Realitatea TV. Un volum care se citeşte şi fără o pregătire prealabilă sau fără explicarea unor termeni specializaţi. Visele ne aparţin oricum, interpretarea, simbolistica şi conştientizarea lor vin doar dacă vrem să ştim mai exact ce se întîmplă cu fiecare dintre noi, cu trecutul îndepărtat din memoria noastră afectivă sau din prezentul diurn care ne agreseză fără să ştim. Pe scurt, un moment al adevărului, de care de multe ori ne este frică. Menţionăm pentru cei cu bani de dat pe cărţi o masivă monografie dedicată lui Jung (100 RON) şi faimoasa secretă Carte roşie a lui Jung, desigur (plină de savantlîcuri cu mandale şi interpretări ezoterice de tot felul, 500 RON). Bani să fie, cărţi bune sînt cu duiumul!


Etichete:  Richard Yates, Heinrich Mann, Sigmund Freud
 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
Endemicul plagiat în şcoala românească
Cele mai recente comentarii
gabriela.gheorg@gmail.com
o referință la lucrările dlui Solomon Marcus
ma bag &io ca musca pan' lapte...
ref nedumerirea dlui Foarta
nea marin
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire