OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

• Primul cadou din selecţia mea de cărţi mai deosebite ar fi volumul de poeme Alfabetul Poetic (Editura Omonia, 2011) semnat de prestigiosul poet grec Konstantinos P. Kavafis. Nu este o ediţie obişnuită, nici măcar bilingvă, cum ar părea la prima vedere. Selecţia textelor şi un elegant/erudit studiu introductiv ce premerge poemele marelui poet al Sudului, Mediteranei şi nu, în ultimul rînd, al decadentei sale urbe natale din Egipt numită Alexandria îi aparţine profesorului Liviu Franga.

Un epilog, cu mirosuri de oleandru şi anason, este semnat de alt specialist în opera lui Kavafis, profesorul Jacques Bouchard. Şi apoi vine surpriza cea mare. Poemele sînt traduse în 12 limbi şi puse în pagină în cel mai elegant chip posibil. Posedăm un mic obiect de artă. Cu o machetare de excepţie, hîrtie velină şi tehnoredactare elegantă, mai avem cîteva elegante surprize. Pentru că, pe lîngă asezonarea poemelor în greacă şi română, ediţia îngrijită de Elena Lazăr şi Liviu Franga este însoţită cu lucrări ale pictorului Gheorghe Anghel. O mică bijuterie artistică acest volum. Poate că un CD cu muzică grecească şi arabă, care ar fi redat pe deplin dulceţurile paradiziace de migdal în floare ale poemelor kavafiene, ar fi întregit şi muzical spectacolul lingvistic. Dar să nu cerem imposibilul. Am recitit cu mari bucurii graţioase poeme, serafice, orfice, carnale, aeriene sau telurice, cu aceleaşi stări de beatitudine pe care ţi le poate livra azurul Mediteranei şi ruginiul aprins al piramidelor la apusul soarelui. Eros şi Thanatos îngemănate într-un prea plin artistic. O apariţie editorială parcă anume pentru zile de sărbătoare.

 

• Pentru cei mai puţin dedaţi sentimentului poetic al fiinţei şi mai apropiaţi de cel al pedestrelor voluptăţi culinare şi bahice ale existenţei avem de asemenea ceva foarte special de oferit. Vinurile lumii (Editura Litera, 2011) este o elegantă şi erudită enciclopedie a vinurilor. Cu toate poveştile şi informaţiile posibile legate de istoria acesteia. Iscusite istorii frumos îmbuteliate despre toate soiurile de struguri, despre care, mărturisesc sincer, ştiam puţine lucruri. Şi despre ţările producătoare – mult mai numeroase decît ne putem noi imagina, răspîndite pe întreg mapamondul. Din Europa – de Vest, Franţa, Italia, Spania la loc de cinste, cea de Est şi Sud, cu Ungaria, România şi ea printre protagoniste, Bulgaria, Grecia etc. dintre cele mai cunoscute producătoare – şi Africa, pînă în America de Nord, Australia sau America de Sud.

Avem date şi detalii despre vinurile de top (mult mai puţine decît ne putem noi închipui), ca să nu mai ducem la buze orice vin cu gust şi culoare îndoielnice. Autorii lucrării, un pluton de experţi cu nume anglo-saxone, consultant-coordonator, cum altfel, o femeie Susan Keevil. Nu ştiu ce vin ar merge în pandant cu lectura acestei cărţi-album-enciclopedie, dar sînt sigură că gustul parcurgerii ei va lăsa o dîră de bucurie şi satisfacţie. Chiar şi femeilor care se îndoapă cu ceai de cătină, salvie sau păducel pentru a avea o sănătate de fier şi o siluetă de lamă de floretă.

 

• O carte-volum-album cu totul deosebită se dovedeşte chiar şi la o iute ochire Muzeul operelor dispărute, subintitulat Miza infracţiunilor din lumea artei (Editura Vellant, 2011, traducerea din engleză Ioana Maria Novac). O carte-album care ne introduce în fabuloasa lume a lucrărilor de artă furate. Unele însuşite abuziv şi apoi retrocedate proprietarilor de drept, altele furate de-a binelea şi nici azi recuperate. Sînt fel de fel de situaţii, fiecare rapt al unei lucrări de mare valoare avînd povestea ei.

Numele artiştilor ale căror opere au fost furate acoperă practic toată istoria artei universale. Din Antichitatea greacă, egipteană, sumeriană sau asiatică pînă la corifeii picturii europene. De la Rembrandt, Vermeer şi Van Gogh pînă la Cézanne, Munch, Matisse şi Picasso. Lista este uriaşă. Autorul lucrării, Simon Houpt, este un reputat jurnalist americano-canadian, specializat în istoria artei şi a comerţului cu obiecte de artă. O întreagă lume, un complicat univers. Unde banii circulă pe canale oficiale – vînzări/cumpărări, achiziţii –, dar şi ilicite. Interpolul are o listă de 25.000 de lucrări de artă furate. Piaţa falsurilor este şi ea mereu activă. Cuvîntul înainte îi aparţine lui Julian Radcliffe, Preşedinte al The Art Loss Register din Londra. Un fel de registru internaţional al operelor de artă dispărute, un reputat organism precum cel de asigurări care este şi astăzi faimosul Lloyd’s, care ajută la recuperarea obiectelor de artă furate din toată lumea. Galeria de artă cu reproduceri ale multor lucrări de la sfîrşitul albumului este fabuloasă. Şi stranie în acelaşi timp. Un întreg set de lucrări astăzi dispărute, despre care nu ştie nimeni dacă şi cînd vor reapărea în circuitul cultural internaţional. Şansa de a găsi un Leonardo da Vinci într-un geamantan aruncat sau un Giacometti înfăşurat într-o bucată de ziar ar trebui să ne facă să fim mai atenţi la tot ce este în jurul nostru. Cine ştie cui îi poate surîde norocul?

 

• Dacă despre noroc poate fi vorba în lumea occidentală, în spiritualitatea extrem-orientală aşa ceva nu există. Într-o excelentă colecţie („Cultură şi civilizaţie“) ce conţine deja numeroase lucrări de primă mînă semnate de nume la fel de clopoţitoare (Henry Corbin, Jean Danielou, Joshua Trachtenberg etc.), apare în limba română o nouă lucrare. Extrem de bine documentată şi lizibilă şi celor care nu trăiesc în ashram-urile din Corbeanca, Snagov sau Voluntari,Istoria gîndirii buddhiste (Editura Herald, 2011, traducerea de Radu-Claudiu Canahai) este o lucrare de referinţă a unui reputat cercetător în domeniu, Edward J. Thomas (1869-1958). O carte care ne poate introduce fără mari opinteli într-o lume aparent îndepărtată, dar la îndemîna tuturor.

Dacă în anii de începutul secolului al XX-lea Mircea Eliade – şi nu doar el, ceva plutea în aerul suprasaturat de pozitivism şi de materialism al Europei – era atras de gîndirea şi spiritualitatea orientală şi extrem-orientală, cred că şi acest început de secol XXI nu ar putea fi altfel. Fără să devină poate religios, cum încerca să sugereze André Malraux, dar este evident că sînt necesare alternative la tumultul vieţilor noastre. Colective sau individuale. Vizitarea buddhismului – poate mai greu să accezi la buna lui cunoaştere sau asumarea lui, chiar şi cu titlu personal – le-ar aduce cîştiguri bune celor care ar îndrăzni o astfel de aventură. Istoria gîndirii budiste poate fi un bun îndreptar pentru cei curioşi şi interesaţi. Nu este, atenţie, o lucrare de prozelitism sau popularizare. Avem o carte ce panoramează tot ce e legat de budism. Ce ar însemna pentru noi idealul ascetic ne introduce în doctrinele timpurii, ne plimbă prin brahmanism şi Upanişade, explică ce este karma şi Nirvana pînă să ajungă apoi la explicitarea unor doctrine. Poate că după tumultul sărbătorilor, în plină iarnă şi cu flori de gheaţă la ferestre, o călătorie pe căile Lotusului Adevăratei Legi ne-ar putea oferi multă linişte şi pace în noul an.