OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

 

Au trecut, iată, cum-necum, cinci ani şi deja „Raftul Denisei“ s-a transformat într-o selectă bibliotecă. Această afirmaţie o facem cu mîna pe inimă şi fără să facem graţii unei editoare extrem de ambiţioase, tenace şi temeinic aşezate, cu proiectele sale, în lumea editorială românească. La urma urmelor, este vorba de munca şi de viaţa unui om, nu doar de vanităţi şi orgolii nemăsurate sau de vreun capriciu de cucoană care se plictiseşte.

 

Cinci ani de „Raftul Denisei“ au adus deja cîteva sute de titluri. Seria a debutat cu Memoriile unei gheişe a lui Arthur Golden, iar ultimele apariţii ar fi romanele Grădina uitată de Kate Morton, Începem coborîrea de James Meek, Totul sub cer de Matilde Asensi şi Un bărbat intră în cameră a lui Nicole Krauss.

 

Să menţionăm, cu titlu particular, o anume strategie interesantă a seriei: nume consacrate ale literaturii universale sînt intercalate cu cele ale unor debutanţi sau autori care abia acum se impun. Uneori rapid, bestsellerurile se succed cu repeziciune, traducerile devin, în te miri ce limbi, ceva normal, tirajele ating cifre ameţitoare. În condiţiile astea, e nevoie şi de fler ca să simţi bine cum funcţionează piaţa internaţională. Apoi, ar mai fi de remarcat arealul geografic vast din care sînt selectaţi autorii. Avem şi japonezi celebri (Mishima, Kawabata), şi ruşi în curs de clasicizare (Uliţkaia), şi arabi cu Nobelul pe perete (Naghib Mahfouz), dar şi veşnic propuşi la acest premiu, precum israelianul Amos Oz, şi europeni cu firmă, precum Ismail Kadare sau Herta Müller.Trebuie să menţionăm neapărat şi seriile de autor din cadrul aceleiaşi colecţii. După gustul şi preferinţele mele, aş pune pe primul loc seria dedicată inegalabilului scriitor portughez, Fernando Pessoa. Chiar dacă găsim aici doar două titluri, ele sînt absolut remarcabile. O superbă Opera poetică şi fascinantul Jurnalul neliniştirii – o ediţie nouă, revizuită şi adăugită cu noi texte din cele descifrate din imensa moştenire a acestui ciudat şi fermecător, în lipsa lui de farmec, poet, prozator şi diarist numit Fernado Pessoa. Un destin uman şi artistic dintre cele mai emoţionante şi surprinzătoare, ce încă mai ascunde multe taine între manuscrisele sale. Dinu Flămând a făcut o treabă excelentă dăruindu-l pe Pessoa românilor.

 

O altă serie este dedicată Isabellei Allende – după care nu mă dau în vînt, între noi fie vorba –, o alta lui Erich Emmanuel Schmitt. Un francez care m-a cucerit cu volumul de proză scurtă Cea mai frumoasă carte din lume – opt povestiri despre femei, scrise cu multă vervă, dar şi cu o fină percepţie a etern femininului. O binemeritată serie i-a fost consacrată, începînd cu anul acesta, lui Amos Oz. Prozator viguros, iconoclast, care ştie să povestească şi are şi ce. Aş mai menţiona şi cîteva cărţi pe care le-am apreciat la vremea apariţiei lor. În primul rînd, ar fi Jurnalul dragostei – tradus exemplar de Luana Schidu, nota bene – al lui Anaïs Nin, unul voluminos, din care s-au publicat cîteva volume. Ar merita să avem întregul text. Din Anaïs Nin a mai apărut un volum de proze erotice (Delta lui Venus), cumva sub cota forţei ei epice din confesiunile directe şi abrupte cu care a surprins o lume întreagă. Dacă erotismul şi sexualitatea frustă au pătruns rapid în prozele ultimelor două decenii, ar trebui să apelăm şi la maeştrii lor, precum Henry Miller, Anaïs Nin sau Apollinaire. Nu aş vrea să uit o carte care a trecut cumva neobservată. Adio, Berlin este o aglutinare de proze vag independente, dar bine alăturate, care alcătuiesc un tot. Şase povestiri, dintre care una, Sally Bowles – o proză bine închegată şi cu un personaj de neuitat –, a devenit celebră. După ce Liza Minnelli a jucat rolul principal în pelicula Cabaret a lui Bob Fosse. Cristopher Isherwood rămîne însă, în continuare, nu foarte bine cunoscut şi prizat în România.