Autor: 
Categoria: 
Tibetul şi lumea lui spirituală fac parte din patrimoniul universal. Acest spaţiu a dăruit lumii din cultura sa, fiind văduvită de autonomie şi independenţă. A rămas el însuşi. Imuabil şi greu de pătruns precum cercurile concentrice ale unei Mandale. Herald nu face parte dintre editurile din România care să scoată titlu după titlu şi să le reţină atenţia cititorilor într-o veşnică alertă, cu bestselleruri de ultimă oră, sau care să impună o noutate editorială spectaculoasă şi nume de autori de mare succes. Este o editură specializată pe un anumit tip de carte, avînd un public de nişă, extrem de pasionat de un tip de subiecte. Destul de restrînse, dar nu puţine. Chiar dacă interesul pentru teme mai puţin ortodoxe – la propriu şi la figurat – a crescut, numărul celor interesaţi de acest tip de lucrări este în continuare relativ mic.
Tocmai de aceea considerăm că este absolut remarcabilă activitatea acestor edituri care acoperă multe spaţii cultural-intelectuale, care, altfel, ar rămîne descoperite, dar care sînt absolut necesare unei culturi care se respectă. Sigur că există ţări şi naţiuni care nu au orchestre simfonice. Nu e un capăt de lume. Sigur că există regiuni în care nu se joacă şah, rugby şi nici nu se schiază. Iar nu e sfîrşitul lumii, dar, dacă există o minimă şansă ca tot ce e interesant sau util pentru cunoaşterea umană să ajungă la oamenii curioşi din fire, ar fi păcat să nu profităm. Ne cerem scuze pentru această paranteză. Dar am ajuns la aceste cărţi tot din curiozitate.
Mă frămînta de multă vreme o idee legată de Brâncuşi. Am auzit pentru prima dată de existenţa unui gînditor tibetan pe nume Milarepa datorită marelui artist român care – am aflat ulterior – nu citea foarte mult, dar era un mare admirator al gîndirii tibetane. Iar Mi-larepa şi învăţăturile lui îi erau foarte dragi. În drumul lui solitar şi iniţiatic pe jos spre Paris, un elveţian i-a dăruit o carte despre viaţa lui Milarepa. A rămas cu acest volum alături toată viaţa. Am avut şansa să văd marea expoziţie Brâncuşi de la Muzeul Guggenheim din New York de acum cîţiva, deja buni, ani. Lucrările lui Brâncuşi, adunate de prin multe colţuri ale lumii, dar mai ales din muzeele şi din colecţiile americane, erau expuse pe spirala lui Frank Lloyd Wright, adică un fel de scară continuă, desfăşurată pe patru etaje. După ce fuseseră deja expuse la Tate Gallery din Londra. Şi atunci am avut revelaţia, trăită direct şi fără alte intervenţii scripturale, a marii arte a lui Brâncuşi: simplitatea şi căutarea nemediată a formelor esenţializate, puritatea formelor şi căutarea unui absolut dincolo de vizual şi spaţiu. M-am întrebat mereu dacă toate acestea nu i se trag lui Brâncuşi de la Milarepa şi de la gîndirea budistă, de la simplitatea extrem orientală de care a fost mereu atras. Şi mai puţin din arta populară românească pe care se tot spune că Brâncuşi a cunoscut-o, dar acesta nu s-a lăsat sedus de ea. Aşa am ajuns la Milarepa şi la gîndirea budistă, cumva indirect şi superficial. Şi am descoperit Editura Herald şi ofertele ei multiple. Vom încerca să prezentăm doar cîteva titluri dintre ultimele apariţii, dintr-o paletă extrem de bogată. Sînt peste 20 de colecţii cu titluri dintre cele mai incitante. Lucrări despre gnosticism, religie, ezoterism, tantrism, zen sau sufism se alătură celor despre feng shui, filozofie indiană, hinduism, Cabala şi mistică ini-ţiatică, masonerie sau astrologie. Pe lîngă alte cîteva colecţii ce abordează teme precum psihologia sau educaţia, are şi o colecţie denumită „Himalaya“, care ne-a atras atenţia în mod special.
Colecţia oferă cititorului român, nu foarte grăbit şi nici foarte agitat, cîteva lucrări de referinţă din zona spiritualităţii budiste şi tibetane. Am ales doar cîteva titluri care ni s-au părut cele mai interesante.
- Milarepa. Marele yoghin tibetan (Editura Herald, 2011) este povestea vieţii şi învăţăturilor unui faimos ascet, relatată de unul dintre discipolii săi, Rechung Dorje Tagpa. O carte plină de poveşti fascinante scrisă cu opt sute de ani în urmă. Avem la îndemînă Viaţa lui Milarepa, una dintre cele mai îndrăgite cărţi în Tibet, care, în mod sigur, l-a fascinat şi pe Brâncuşi. Rămîne ca o viitoare cercetare aplicată şi fără parti-pris-uri să încerce o apropiere mai consistentă a lucrărilor şi a obsesiilor lui Brâncuşi de gîndurile, meditaţiile şi aforismele celebrului yoghin tibetan. Traducerea din engleză şi îngrijirea ediţiei se datorează Marilenei Constantinescu.
- În Esenţa doctrinei buddhiste de Gonsar Rinpoche este vorba despe acele lucruri simple la care ne trimite budismul. Combaterea egoismului, cum să ne transformăm mintea, a lua sau a dărui sînt încercări pe care ni le putem permite nu doar după ce ne asumăm un set de valori (practica devoţiunii faţă de maestrul spiritual) şi acceptăm cîteva principii (eliberarea de suferinţă) sau tehnici de meditaţie (atingerea stării de iluminare). Ar merita să sacrificăm măcar cîteva zile să înţelegem în profunzime oferta budistă. Şi nici nu am păcătui prea tare faţă de cele creştineşti.
- Geshe Rabten semnează volumul Un lama tibetan în căutarea Adevărului. Viaţa şi învăţătura unui maestru de meditaţie. Avem de-a face cu o experienţă nouă: întîlnirea dintre spritualitatea tibetană şi Occident, o carte-dialog între maestru şi discipol despre tot ce înseamnă budism şi transferul cunoaşterii de la un individ la altul. Cunoaşterea mediată direct şi accesul la esenţe, de la practicile preliminare în yoga la dezvoltarea capacităţii de renunţare, şedinţele de meditaţie şi realizarea calmului mintal: găsirea sinelui. Reîncarnările sînt şi ele forme de acces la marele flux vital al vieţii şi al morţii. Eminescu s-a arătat interesat de aceste teme, care, nu de puţine ori, i-au influenţat opera lirică. De citit cu atenţie sporită. Habar nu aveam că există centre budiste în Germania, Elveţia şi Austria. Traducerea din franceză şi îngrijirea ediţiei: Mircea Costin Glăvan. Cîteva fotografii cu personajele fascinante ale cărţii ne conving că tot ce apare scris este şi adevărat.
- Vieţile maeştrilor – traducere şi notă introductivă de Ilie Iliescu – este opera unui occidental: Baird T. Spandling, un englez care avea 37 de ani în 1894, cînd participă la o expediţie în Asia, prin Tibet, China şi Persia. Apoi se stabileşte în Statele Unite. Avem mărturia peste ani a acestei incredibile experienţe. Istoria acestei călătorii pline de surprize şi de neobişnuite întîmplări dă substanţa acestei cărţi, ce apare în 1921, urmată de multe ediţii şi traduceri. Peripeţiile prin care trec membrii expediţiei – 11 oameni de ştiinţă – ne pun în contact cu întîmplări şi fapte ce depăşesc puterea noastră de judecată. Unele par ireale, altele, imposibile. Intrăm deja într-un alt univers al cunoaşterii, unde experienţele mistice, practicile milenare şi intervenţiile divine se întreţes într-o proză plină de suspans şi mister. Devine clar că nu putem înainta prea mult în aceste univers stînd cu ochii pe ecranele televizoarelor să vedem ce se mai întîmplă pe Coasta de Est a Americii sau să aflăm unde se ascunde fostul lider libian. Toate aceste cărţi ne pun pe gînduri: dacă tot ce facem e bine sau rău, dacă mai există o cale să ne salvăm, dacă nu existenţa, măcar sufletele. Se pare că da. De luat aminte. Cercurile concentrice ale oricărei Mandale ne vor ajuta să ne concentrăm pentru a ajunge la adevăr şi la esenţe. Merită.
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters