OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

După ce am tot vrut să prezint şi să comentez cîteva cărţi/lucrări dedicate unei teme extrem de atractive, acum le-a venit rîndul. Cărţi frumoase şi foarte gustoase. La propriu. Aşa am ales, cît am putut mai cu grijă, din maldărul deja uriaş de publicaţii de toată mîna, pe care numeroase edituri, unele specializate, le oferă cititorilor/ pofticioşilor/mîncăcioşilor. Presupunînd absurd că doar femeile ţin dietă şi sînt grijulii cu silueta lor. Altfel, mîncatul rămîne una dintre marile bucurii, chiar plăceri, voluptăţi, am putea adăuga, în această nevolnică viaţă. Mîncatul – mai mult decît băutul – a fost cîndva o necesitate. O stringentă nevoie biologică. Apoi s-a transformat în obişnuinţă, în plăcere şi rafinament. Ca în vremurile moderne să ajungem la o înfloritoare industrie. Nu mai insistăm prea mult asupra aspectelor sociologice, culturale şi a celor care ţin de mentalităţi specifice diferitelor civilizaţii de pe întregul mapamond. Menţionăm doar că librăriile de astăzi prezintă lucrările cu tematică culinară alături de cele de beletristică, filozofie, istorie, psihologie şi celelalte. Iar autorii de astfel de cărţi devin vedete mult mediatizate. Nu mai vorbim despre vînzări.

- Prima dintre cărţile selectate de noi – şi, din cîte ni s-a spus, se vinde foarte bine, deci nu ar fi nevoie de nici un fel de promovare – se numeşte Cartea regală de bucate (Editura Curtea veche, 2010) şi este semnată de principesa Margareta a României. Este o carte-album mai specială ca altele. Pentru că, pe lîngă diferitele feluri de mîncare, avem şi o frumoasă poveste a familiei regale. O bună idee, un pretext ideal de a folosi cîteva feluri de preparate pentru a prezenta personalităţile familiei regale şi pe ale celor apropiaţi. Principesa Margareta conturează cu şarm şi discreţie portretele celor apropiaţi. Începînd cu bunica ei pe linie paternă, regina Elena a României, cu bunica ei pe linie maternă, principesa Margareta a Danemarcei, cu regina Ana, regele Mihai şi tot aşa, surori, veri şi verişoare, fiecare oferind cîteva reţete dintre cele mai diferite. Preferinţele lor sînt de bun-gust, iar ce vedem în fotografii şi ce desluşim din reţete ne fac să zîmbim înghiţind în sec. Culorile unui sufleu de brînză aduc cu tonurile calde ale lui Monet, iar un jeleu de vin ne trimite la portretele aprinse ale lui Kees van Dongen. Toată cartea de bucate poate fi considerată şi un mic album de artă. Pe lîngă aceasta, faptul că o parte dintre cei care ne prezintă cîteva feluri de bunătăţi – de la budincă de fazan pînă la crochete de creveţi – sînt răspîndiţi de-a lungul şi de-a latul Europei dă o imagine indirectă asupra multiplelor încrengături ale familiei regale romåne. Cum regina Sofia a Spaniei sau prinţul Charles, principe de Wales, sînt rude apropiate ale principesei Margareta şi ale Casei Regale române, ar trebui ca întreaga noastră politică externă să fie reevaluată. Dar asta ar fi o altă mîncare de peşte, ca să rămînem doar în registrul culinar. Un „Cod de bune maniere la masă“ închide util volumul care ne lasă un gust extrem de plăcut. Ar merge cu un pahar de Mouet Chandon.

 

- Un splendid editat cărţoi – oare editurile nu se gîndesc şi la cititorii cu braţe mai firave? – despre fel de fel de bunătăţi ce există prin lume se dovedeşte Secretul succesului. Carte de bucate. Reţete esenţiale din gastronomia modernă (Editura Corint, 2011). Editorul general al cărţii, Chuck Williams (n. 1915, un gastronom cu multe decenii de activitate în domeniu şi un nume de rezonanţă în Statele Unite), ne face o selecţie generoasă din diferite bucătării ce fac faima domeniului. De la „Aperitive“ – faimoasele antreuri care bîntuiau poftele lui Caragiale şi îl chinuiau pe bietul Creangă, care mînca trei găini fripte la o masă –, precum scoici picante cu sos wasabi sake, şi pînă la mult doritele de către copii şi doamne „Deserturi“ (cui nu-i place şerbetul de mango sau sufleul Grand Marnier să spună repede Nu, merci!) –, reţetele oferite sînt dintre cele mai simple. Importante sînt ingredientele, temperatura de coacere şi, desigur, modul de prezentare. O carte bună de bucate ne poate învăţa să trăim nu doar mai bine, ci chiar mai frumos. Dacă reţetele faimoasei Sanda Marin şedeau cuminţi prin diferite sertare de bucătărie ale bunicelor noastre – există o reeditare la Humanitas, pentru cei interesaţi –, actualele lucrări ar deveni un adevărat chin, dacă ar fi să le manevrăm în faţa aragazului. Eventual, am putea printa dinainte reţeta dorită. Ar fi o idee.

- Gordon Ramsay este un faimos bucătar britanic. Are restaurante în Marea Britanie (Chelsea, Londra) şi în SUA (în Manhattan, New York), dar a căpătat notorietate datorită simpaticelor sale emisiuni TV. Nu toată omenirea este interesată de Procesul Comunismului ca românii, programele culinare au o mare audienţă, în lumea anglo-saxonă mai ales. Bucătăria Lumii. Reţete fantastice de pretutindeni (Editura Litera, 2009, text de Emily Quah, fotografii de Chris Terry) ne prezintă cîteva minunăţii gastronomice din diferite bucătării. Se începe cu bucătăria franţuzească (oricît am saliva noi la micii de la Cocoşatu din Bucureşti – să pomenim doar de bibilică înăbuşită în cidru cu mere caramelizate, tare nu?), se trece prin cea italienească, grecească, turcească, spaniolă sau prin cea din Orientul Mijlociu. Ca oferta să se încheie cu reţete din India, China, Thailanda şi SUA. În general, le sugerăm cititoarelor şi cititorilor noştri că ar fi bine să parcurgă aceste cărţi măcar cu o mică gustare înainte. Sau să aibă un sendviş la îndemînă. Pentru sfîrşitul de august în care ne aflăm, aş propune o supă rece cu migdale, usturoi şi struguri. În măsura în care nu avem un rendez-vous sau alte obligaţii protocolare.

 

- Cum o alimentaţie sănătoasă ne poate ajuta să ne menţinem în formă, am selectat, dintre numeroasele cărţi ce ne pot ajuta să trăim bine, una care mi se pare chiar importantă. Bolile cardio-vasculare fac ravagii pe întreg mapamondul, aşa că o alimentaţie raţională, dar fără să facă rabat de la poftele şi gusturile noastre poate da roade. Reţete culinare pentru o inimă sănătoasă (Reader’s Digest, 2011, traducere de Radu Popovici, cu o introducere amical-savantă de Barbara Harpham, director la Hearth Research UK) ne oferă fel de fel de bunăţi care să ne facă plăcere, dar să ne şi ajute să ajungem la vîrsta distinsei profesoare Rosa del Conte, recent decedată la 105 ani. Propunerile experţilor britanici sînt puse pe categorii simple. „Preparate din carne“, „Legume şi salate“ (of course, asta ştim cu toţii), „Pîini, checuri şi pizze“ (mă rog, cu măsură), „Deserturi, prăjituri şi biscuţi“ (evident preparate cu dichis). Să nu credeţi că sînt mîncăruri de spital! Nici vorbă. Un cuscus persan cu miel, o tocană irlandeză sau un file normand de porc cu mere, ţelină şi nuci ar satisface chiar şi poftele celor care nu vor să trăiască mult.

O tartă cu brînză, kiwi şi căpşuni cred că ar încheia în mod fericit acest traseu de vacanţă prin lumea gastronomiei universale. Despre lucrări dedicate noilor grile de salarizare şi recalculării pensiilor vorbim cu un alt prilej. Ne vom gîndi la reţete bazate pe un consum mic de energie termică şi preparate pe bază de soia în condiţii de acceptare a isihasmului monahal ca mod de viaţă urbană. Ce-ar mai rîde, cu poftă, Nicolae Filimon şi Andrei Pleşu dacă am prezenta Piramida lui Atkins şi listele de E-uri!