Picasso, între revoluţie
artistică şi angajament
politic
Revista
l’Histoire consacră numărul din octombrie (335) lui Picasso. Grupajul de
articole, sub titlul „Picasso, angajament şi libertate“, are în vedere nu numai
activitatea de pictor a lui Picasso, ci şi manifestări – mai puţin cunoscute –
în alte domenii, ca de pildă, în desen, în ceramică, în poezie sau în teatru.
Nu este uitată nici adeziunea sa la Partidul Comunist, în 1944, gest prin care
artistul voia să se afirme în favoarea păcii, subliniindu-şi opoziţia faţă de
regimul lui Franco. O parte a activităţii sale artistice va fi, inevitabil,
angajată politic, dar Picasso va reuşi să provoace un val de uimire, în 1953,
prin desenul care îl reprezintă pe Stalin, publicat în Les Lettres françaises
şi care este departe de atitudinea reverenţioasă aşteptată, fapt care
demonstrează libertatea pe care şi-o asumă artistul.
În societatea
contemporană, ce se confruntă cu problema criminalilor în serie şi a
pedofililor, interesul în privinţa acestor fenomene ajunge pînă la căutarea, în
istorie, a strămoşilor lor. Printre ei, se regăseşte Gilles de Rais, căruia
l’Histoire îi dedică un articol exhaustiv, semnat de Jacques Chiffoleau şi
încadrat în secţiunea „Eveniment“. Avînd o carieră militară strălucită,
participant, alături de Ioana d’Arc, la asediul oraşului Orléans şi devenind
mareşal, Gilles de Rais va rămîne însă cunoscut drept Barbă-Albastră, cel care
va constitui, de-a lungul timpului, subiectul a numeroase poveşti şi legende.
În ciuda crimelor şi a pedofiliei sale – acte cutremurătoare pentru care stau
mărturie declaraţiile valeţilor mareşalului – Gilles de Rais, în sistemul bine
cunoscut al Evului Mediu, centrat obsesiv pe figura Conducătorului, va sfîrşi
acuzat de lezmajestate şi executat.
„Manipulatorii
sînt printre noi“
Tema manipulării
reprezintă punctul de interes central al revistei Sciences Humaines, numărul
197, octombrie. Coordonată de Jean-François Marmion şi de Xavier Moléant, seria
de articole dedicate acestui subiect – sub titlul „Mecanismele manipulării“ –
analizează modul prin care manipularea devine o artă complexă, ale cărei
capcane, din ce în ce mai numeroase, sînt aproape imposibil de evitat.
Procedeele sînt, uneori, atît de perfide încît nu realizăm faptul că actele
noastre reprezintă o consecinţă a manipulării. Dar, inconştient, „tehnicile
cele mai eficiente se dezvoltă în urma consimţămîntului nostru“, consideră cei
doi coordonatori. Totuşi, există şi un revers pozitiv – afişe, reclame etc.,
care pot induce, treptat, dorinţa de a renunţa, de pildă, la fumat sau care pot
determina acţiuni ce au ca scop protejarea mediului.
Tot în numărul
din Sciences Humaines, este de remarcat articolul Catherinei Halpern, „Usages
de Wittgenstein“, în care este evidenţiată importanţa lui Wittgenstein pentru
ştiinţele umane, precum şi actualitatea ideilor sale (în lingvistică, este
cunoscută perspectiva inedită pe care o aduce în ceea ce priveşte gramatica –
aceasta trebuie să fie autonomă, întrucît regulile sînt arbitrare, nu pot fi
justificate de realitate şi, astfel, noi nu putem decît să le descriem).
Caracterizat de Bourdieu ca fiind „şic şi obscur“, calităţi prin care ar deţine
o anume forţă de atracţie în interiorul cîmpului social, Wittgenstein apare, în
perspectiva autoarei, ca un personaj de roman. Evoluînd într-un mediu artistic
deosebit, într-o familie din marea burghezie a Vienei sfîrşitului de secol al
XIX-lea, Wittgenstein chiar devine personaj de roman, ales drept model de
scriitori precum Thomas Bernhard sau Jerome Charyn.
Stresul la
locul
de muncă – o
realitate dramatică
Cum a reuşit
Europa, în faţa imensului continent asiatic, să deţină puterea mondială, timp
de secole îndelungate (XV-XX) este o întrebare ce constituie punctul central al
grupajului „Ascensiunea Occidentului – o dezbatere istorică“, coordonat de
Laurent Testot, din revista Les Grands Dossiers des Sciences Humaines (numărul
12, septembrie-octombrie-noiembrie). Autorii articolelor, Philippe Pelletier,
Thierry Camous, David Cosandey şi Immanuel Wallerstein (ultimii doi, într-un
dialog cu Laurent Testot), au în vedere factori economici, sociali, dar şi
culturali şi geografici pentru a explica acest „miracol“ al rezistenţei. Ei
pun, de asemenea, în discuţie, relativitatea noţiunilor de Est şi de Vest,
acestea depinzînd de mereu fluctuantul „centru“.
Alături de
această dezbatere istorică, Les Grands Dossiers des Sciences Humaines propune o
altă temă interesantă, legată de angoasele pe care le poate provoca munca.
Stresul, cauzat de sistemul de concurenţă ce se impune la un loc de muncă, este
amplificat de necesitatea de a îmbina eficacitatea cu dezvoltarea unor bune
relaţii interumane – regula care spune că cel care are dreptate întotdeauna
este clientul nu face decît să amplifice condiţiile de stres la care este supus
un salariat. Stresul şi frustrările acumulate din pricina unui serviciu solicitant,
care nu păstrează raportul muncă-recompensă, pot provoca reacţii dramatice,
sinuciderile la locul de muncă fiind un fenomen cu care se confruntă, în
prezent, Franţa. „Patologia excesului“ este una dintre cele mai periculoase:
salariatul se identifică total cu postul pe care îl deţine în cadrul unei
companii şi, la o eventuală demitere, nu poate suporta eşecul.
Interes
exclusiv pentru artă şi literatură
Sîntem obişnuiţi
ca revistele culturale să aloce, în cuprinsul lor, spaţii, uneori bogate, pentru
articole ce dezbat teme politice sau de actualitate. Domeniul cultural
beneficiază însă de atenţie exclusivă în revista spaniolă ABC, ale cărei
articole au în vedere literatura, pictura, sculptura, muzica, filmul etc.
Printre numeroasele recenzii din numărul 870, din octombrie, merită de amintit
cea semnată de Andrés Ibáñez, „Cealaltă faţă a obscurităţii“, în care este
analizată cartea lui Haruki Murakami, After Dark (În noapte). Sfătuind
cititorii care nu sînt familiarizaţi cu opera lui Murakami să nu înceapă cu
această carte, ci, mai degrabă cu, de pildă,Kafka pe malul mării, pe care o consideră capodopera scriitorului
japonez, Ibáñez nu se rezumă, în analiza sa, la universul ficţional din After
Dark. El realizează, deopotrivă, o scurtă trecere în revistă a motivelor
reprezentative pentru scriitura lui Murakami, împinsă la graniţa obscură a
realităţii cu visul.
Nici domeniul
fotografiei nu este omis în acest număr al revistei ABC. În articolul „Ceea ce
nu poate fi uitat“, Fernando Castro Flórez apreciază expoziţia de fotografii
ale lui Darío Villalba, de la Muzeul Regina Sofia, din Madrid, ca avînd o
importanţă crucială pentru arta spaniolă contemporană. Pendulînd între
dimensiunea religioasă şi avangardism, Villalba demonstrează că este un artist
preocupat de latura metafizică, creaţiile sale sugerînd, adesea, „o emoţionantă
meditaţie asupra fragilităţii umane“.
Barack Obama şi James Baldwin – definirea identităţii
Despre Barack Obama s-a scris mult în
ultima vreme. Şi numărul din 23 octombrie al revistei The New York Review of
Books îi consacră un articol, interesant prin plasarea lui Obama într-o
paradigmă în care este relaţionat cu prozatorul şi eseistul James Baldwin.
Articolul – „James Baldwin&Barack Obama“, semnat de Colm Tóibín, subliniază
rolul decisiv pe care îl deţine figura paternă în formarea personalităţii, atît
pentru Obama, cît şi pentru
Baldwin. Legătura cu biserica este, de asemenea,
una fundamentală, conferind nu numai sentimentul încrederii, ci şi pe cel al
libertăţii spirituale.
În acelaşi număr
din The New York Review of Books, Max Hastings propune un studiu interesant
despre Hitler şi despre dominaţia nazistă, „Cel mai diabolic conducător“,
analizînd două cărţi dedicate acestui subiect: Hitler’s Empire: How the Nazis
Ruled Europe (Imperiul lui Hitler: Cum au condus naziştii Europa) de Mark
Mazower şi Hitler, the Germans and the Final Solution (Hitler, naziştii şi
soluţia ultimă) de Ian Kershaw. Sînt studii care nu se centrează exclusiv pe
figura führerului –pe care Max Hastings
o vede de „o remarcabilă banalitate“ –, ci abordează şi aspecte referitoare la
opinia publică germană, la oamenii din jurul lui Hitler sau la incoerenţa
ideologiei promovate de Hitler.
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters