Liviu GROZA, Elemente de lexicologie,
Humanitas Educational, Bucuresti,
2004, 148 p.
Elevii, studentii, profesorii isi pot gasi un real sprijin in cartile publicate in colectia Humanitasului Educational. si chiar daca nu faceti parte din cele trei categorii enumerate, tot veti avea ceva de cistigat deschizind Elemente de lexicologie, al carei autor este Liviu Groza. Lucrarea este importanta pentru ca te ajuta sa intelegi configuratia si evolutia fenomenelor care stau la baza lexicului romanesc. Spatiu dinamic, lexicul a cunoscut modificari rapide, din cele mai diverse. Cum am ajuns sa folosim cuvintele care zboara azi in jurul nostru? Contactul cu alte limbi si alte culturi, evenimente sociale, istorice, progres, evolutie?
Cei care cred ca studiile lingvistice sint aride vor fi surprinsi sa descopere o lucrare captivanta. Dupa o prima parte teoretica despre lexicologie, lexicografie si disciplinele inrudite, autorul se ocupa in exclusivitate de organizarea vocabularului romanesc. Foarte buna este detalierea pe care o face unor categorii de unitati lexicale cum ar fi arhaismele, regionalismele, argoul etc. Aici veti gasi, de exemplu, o clasificare foarte complexa a arhaismelor lexicale: obiecte de imbracaminte sau tesaturi din trecut, indeletniciri militare sau civile, ranguri boieresti si functii diplomatice, acte cu caracter juridic, actiuni si obiecte diverse etc., fiecare categorie fiind urmata de un sir amplu de exemple (elevilor care citesc acum romanul lui Nicolae Filimon, Ciocoii vechi si noi, sau literatura veche, in general, le-ar fi de folos aceasta clasificare).
Dar cel mai captivant capitol al cartii este acela inchinat semanticii si obiectului de studiu al acesteia, adica sensurile cuvintelor. Pe linga studiul categoriilor semantice (care ar trebui consultat cu incredere de toti elevii care se pregatesc sa sustina un examen, caci monosemia, polisemia, sinonimia, omonimia, antonimia si paronimia fac parte din toate programele scolare) exista citeva pagini (73-77) despre evolutia semantica a cuvintelor.
Trebuie sa marturisesc ca aceste pagini mi-au reinviat atmosfera cursurilor de ILR. Am avut senzatia ca o aud din nou, in amfiteatrul Odobescu, pe doamna Liliana Ruxandoiu spunind celor o suta de studenti, obositi de cursuri, stres si caldura ca sensul substantivului „munca“ era „chin, truda, tortura“ (unii dintre noi ar putea considera ca semnificatia nu s-a schimbat de-a lungul timpului...). si tot in limba romana veche, am aflat atunci, sensul lui „ciuda“ era „miracol, minune“, iar „hain“ insemna „tradator, sperjur, necredincios“. Cum au ajuns aceste cuvinte sa-si schimbe sensul? Fara indoiala, cauzele schimbarilor de sens sint diverse, si ele trebuie cautate, crede autorul, in realitatea extralingvistica (sociala) si in fenomenele care au determinat evolutia limbii. Toate aceste informatii despre cum au evoluat sensurile cuvintelor le (re)gasiti in partea cea mai interesanta a cartii, Evolutia semantica a cuvintelor.
Ar mai trebui mentionat ca lucrarea contine, la sfirsit, o exhaustiva lista de referinte bibliografice, pe care cei dornici in a se afunda in studiul lexicologiei o pot consulta.

