OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Adrian Majuru,
Destinul din oglinda,
Editura Paralela 45, Pitesti, 2005, 132 p.

Propunerea pe care Adrian Majuru ne-o face prin intermediul cartii sale este o reintoarcere in vremurile indepartate, intr-un trecut pe care-l percepem ca apropiat de sensibilitatea noastra.
Bazata pe o formula narativa lipsita de linearitate, cartea, un micro-roman-fantastic-ilustrat (cum insusi autorul o subintituleaza), ne poarta printr-un labirint temporal ce are ca punct fix doar spatiul – Bucurestiul. Trecerile de la un moment istoric la altul se fac in mod subiectiv, in functie de alegerea prealabila a autorului, desi sint invocate deseori asemanarile din destinele „personajelor“ care ar face posibila, astfel, o perspectiva unificatoare.

Ramine ca structura mozaicata a cartii sa scoata la iveala elementele pe care le au in comun personaje ca Cecilia Cutescu Storck, Cleopatra Trubetzkoy, Maria Tattarescu ori Safta Brincoveanu cu dna Gaizer, „Mita Biciclista“, Maria Cantacuzino, principesa Ileana sau Elena Lupescu. Primul dintre raspunsuri ar fi ca o civilizatie si un bun simt de mult apuse, o eleganta si o naturalete fireasca dau coeziune acestor destine personale. Ar urma cel care presupune o tangenta, o suprapunere a povestii lor de viata care, intr-adevar, ascunde o coordonata comuna, cea a suferintelor, tulburarilor si dramelor cauzate de istorie in cele mai crude aspecte ale ei si indurate cu tarie de caracter de aceste personaje ale scenei reale si fictionale.

De-a lungul cartii doua fatete temporale alterneaza, subliniind discrepanta dintre ele: latura rafinata a trecutului care se opune in mod evident unor aspecte ale prezentului din ce in ce mai triviale. Fara a constitui principala miza a cartii, acest reper de interpretare este speculat cu pricepere de autor si dezvaluit intr-un fragment precum cel in care ni se prezinta „potopul grotesc“ al Bucurestiului actual: jeep-ul care „zvicnea sforaind“ si din al carui interior se aud cuvintele „incintatorului copil care nu minuneaza pe nimeni decit pe el insusi: «Toata lumea e a meaaaa…si pot sa ma c… pe eaaaa!!!…»“. Astfel de priviri in oglinda sint prezente in subsidiar in toata cartea, insotite permanent de opinia celui ce, cu imaginatie romanesca si expresivitate, face posibil saltul in timp.

Intr-o maniera originala, cu o formula stilistica pe alocuri poetica, impregnata de un parfum deosebit care reuseste sa redea aerul vremurilor de altadata, cartea ne invita la o lectura profitabila dintr-o dubla perspectiva: cea a placerii resimtite la lectura ei si cea a informatiei acumulate. Nu trebuie omis nici elementul grafic, constituit dintr-o suma de fotografii de epoca, infatisind oameni, locuri sau cladiri de mult darimate, unele alternind cu cele din contemporaneitate, care contribuie la crearea unui univers si a unei stari la care luam parte – desi fara voia noastra – cu incintarea unui calator neobosit. Datorita acestui lucru, Destinul din oglinda, este o prezenta inedita in peisajul literar actual, ce nu poate fi trecuta cu vederea.