OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Michael Moore, Prostia omului alb,
Editura Idea Design &Print,
Colectia 451º F, Cluj, 2005

Pe Michael Moore il cunosc majoritatea cinefililor – e tipul acela trasnit care prin 2004 a conceput scenariul si regia pentru Fahrenheit 9/11, cunoscut si pentru scandalul ce i-a urmat peliculei cu pricina. Moore, insa, nu s-a multumit cu atit: scriitor la origine, el este si autorul unei carti care ar fi putut completa (sau chiar „suplini“) filmul – Prostia omului alb.
Prostia omului alb este o tragedie. Nu stiu cit de mult si-ar merita numele de proza aceasta scriere – poate pentru ca se vrea, literalmente, un eseu (chiar in sensul de „incercare“ pe care il are cuvintul „eseu“) –, dar stiu ca ironia lui Moore seamana izbitor de mult cu rubricile din Academia Catavencu („Bula demnitarului“ si textele anexe…), deci ar putea fi o tentativa de „moralizare“ a unuia si altuia.

In stil jurnalistic, Moore imbina ironia si cinismul cu seriozitatea, in zeci de pagini, unde, cel mai adesea George W. Bush, dar citeodata si alti mari lideri politici de azi sint evaluati. Aceasta evaluare prezinta gafe ale lui Bush jr., completate de intrebari si solutii date de Moore la aceste „bule“. Cartea devine un manifest politic aproximativ (ar putea fi eseu, poate chiar un memoriu) – Moore nu il simpatizeaza deloc pe Bush, dar reuseste sa-l transforme intr-un personaj chiar simpatic –, un fel de copil-problema, care face numai prostii si apoi se ascunde.
Cartea devine intii un diagnostic al Americii contemporane, apoi al majoritatii statelor care au intrat in contact (in)direct cu America (bombardate de americani). Astfel, ocupindu-se de problemele actuale, cum ar fi criza din Irak, incalzirea globala, pedeapsa cu moartea, problemele persoanelor de culoare etc., autorul arunca o privire in Palestina, adresindu-i o scrisoare presedintelui Arafat in legatura cu violentele din zona si propunind solutii „mooriste“ la aceste varsari de singe. El se uita, apoi, in fosta Iugoslavie, deplingind moartea lui Tito, ride in cinci puncte de catolicismul englezesc si de dependenta de Hollywood a dictatorului Coreei de Nord, Kim Jong Il.

Interesant este capitolul Draga George, scrisoare deschisa adresata presedintelui Bush, unde cel mai puternic om al planetei poate gasi sase pagini cuprinzind aproape cincizeci de greseli legislative si diplomatice facute in decursul fostului mandat si trei intrebari cam retorice, dar interesante.
Moore este acid, spiritual, direct si foarte inteligent in constructia frazei si a insinuarilor, si daca in Statele Unite a putut fi acuzat de politicianism (fiind la un moment dat seful de staff in campania electorala a unuia dintre contracandidatii actualului presedinte), la noi poate avea unica vina de a fi un bun (si bine informat) orator. Cartea chiar este adresata „ne-americanilor“, pentru ca americanii, dupa parerea lui Moore, nu ar putea intelege clar ceea ce spune el.
Prostia omului alb este o culegere de intrebari fara raspunsuri sau cu raspuns partial, punind in chestiune clasa politica si alegatorii ei dezorientati – lucruri universal valabile (mai ales in Romania inceputului de mileniu). Asa ca: „scena se schimba, dar actorii ramin“!