OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Wladimir KAMINER, Russendisko,
Traducere de Radu Mihai Alexe
Idea Design&rint, Colectia „451˚F“, Cluj,
2005, 116 p.

Luati un rus de talie medie, si puneti-l la crescut. Lasati-l vreo treizeci de ani la Moscova in zeama acrita de comunism a Uniunii Sovietice muribunde si adaugati pe la jumatatea perioadei studii de dramaturgie la Facultatea de Teatru din Moscova. Dupa ce incepe sa se altereze „suspensia“ mai sus descrisa si personajul e calit bine (mai are si familion), mutati-l repede in Germania cu tot acaretul dupa el, lasati-l sa invete limba noului eliberat Berlin de Est si puneti-l sa scrie un roman in germana, evident!

Wladimir Kaminer a conceput reteta colectiei de proze Russendisko in 1999, iar de putina vreme cartea a aparut si la noi, in traducerea lui Radu-Mihai Alexe, in colectia 451˚F (temperatura de ardere a hirtiei, dupa informatii neoficiale).
Russendisko contine 52 de povestiri scurte. Ar putea fi considerat un tratat teoretic despre cum poate fi cultivat cinismul in literatura: fraza e scurta si are de multe ori tenta aforistica, umorul consta in exercitiul sarcastic al personajului, autorului si naratorului (in acelasi timp) de a face din lucruri evidente adevarate proverbe. Investind in penibil, ironie, auto-ironie si comic de situatie, Kaminer isi completeaza cartea pe ici, pe colo cu gustul dulce-amarui al realitatii deloc roze a Berlinului «post-zid», realitate vazuta ca un pahar plin (si nu gol) jumatate!

Si, daca Russendisko va da impresia unei mari zapaceli in proza, e bine sa stiti ca (la prima vedere) aveti completa dreptate. Aici intervine pariul pe care il face orice autor cu toti cititorii sai. In cazul lui Kaminer, pariul este acela ca Russendisko insusi este o ordine noua, unica si inalterabila a discursului si a realitatii in general (fie ea sociala, politica sau etnica).
Fraza e foarte redusa pe motiv ca autorul a invatat foarte tirziu limba germana, dar, de altfel, acesta este si unul dintre motivele pentru care Kaminer a facut cariera si e atit de iubit de cititorii sai. Nimic nu este in plus, nu exista burti descriptive sau pierderi ale coerentei in favoarea „plasticului“; Kaminer este foarte direct, uraste orice fel de epitet, si este un declarat inamic al conotatiilor. De aceea, autorul da impresia ca orice eventuala pierdere a acestei consecvente, orice umflare a textului a fost cu siguranta sortita pieirii inca din stadiul de idee.

Din punct de vedere naratorial, proza penduleaza intre povestire si memorialistica, autorul fiind adesea propriul sau personaj principal, dar existind momente cind acelasi autor este martor (si intrus) al evenimentelor.
Unele dintre personajele principale sint reluate de la text la text – un prim indiciu ca exista o coerenta in prozele lui Kaminer. Apoi indiciile sint simple si toate duc la ideea de ordine, idee ce aici e sustinuta prin „reducerea la absurd“, prin inducerea inversului starii de confort – hazard, haos, noroc, sansa, intimplare si altele, mai toate sinonime partiale cu deliciul lecturii tuturor celor 52 de proze ale lui Russendisko!