OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nu stiati ca in Bucuresti exista o cafenea nigeriana. Adevarat? Undeva pe strada Toamnei, cum veniti dinspre Mosilor spre Romana faceti stinga inainte de Liceul Cantemir si acolo, la numarul 63, deschisa de aproximativ o luna si ceva, intr-o casa cu intrare la strada, dai de cafeneaua Nigeria. Doua incaperi micute, divizind spatiul intr-un mod deja consacrat – fumatori si nefumatori (in cele doua dati cind mi-am baut cafelele in miez de noapte, la nefumatori nu se gasea nimeni) –, un bar si in spatele lui un individ prietenos chiar si cind te anunta ca nu exista triplu sec pentru cafeaua Kwara, niste genti fistichii de vinzare, prilej de entuziasm pentru prezentele feminine pe care le incinta culorile si desenele, si legatura wireless la Internet. Asa ca tocmai bine sa vii cu laptopul, sa scrii mailuri cui trebuie sa scrii in timp ce bei cocktailuri de cafea cu alcool.

Cafeaua Kwara contine, in principiu, triplu sec, iar pe linga triplu sec amaretto, crema de whisky, ciocolata, frisca si scortisoara. indulcitorul vine in trei variante – zahar alb, zahar brun si miere. Si, desigur, un fursec. Cafeaua Binine (cafea, vin incalzit, crema de whisky, frisca, scortisoara) pare a avea mai mult alcool decit cafeina, tocmai bine pentru o cafea in miez de noapte. Vinul incalzit si crema de whisky dau chef de palavre despre viitor. Despre viitorul tau si al celorlalti. Aroma de scortisoara te poate face insa usor nostalgic: cine n-are amintiri cu miros de scortisoara?
Cind comanzi bere, ai parte de o mica surpriza. Barmanul zimbeste, deschide frigiderul, scoate o cutie de Heineken, una de Silva, toarna continutul in pahar – iata berea comandata. Afara ploua inspumat, daca ningea am fi baut niste vin, dar pina la urma e buna si berea la cutie, chit ca nu ne asteptam la asta, dar e un prilej bun sa incepem sa ne intrebam daca berea la sticla are alt gust decit berea la cutie si de unde si pina unde avem pretentia sa primim mereu bere la sticla cind sintem intr-un bar. De intimplat mi s-a mai intimplat o data sa primesc bere la cutie in bar (restaurant), dar eram in Polonia, intr-un orasel cu nume impronuntabil.

in schimb, cafelele, cu sau fara alcool, din meniul de la Nigeria par, cel putin la prima vedere, mai usor pronuntabile: cafea Kaduna, cafea Anambra, cafea Enugu, cafea Owerri etc. Toate, nume de orase sau de state nigeriene – daca chiar asa se face cafeaua acolo, asta nu mai am de unde sa stiu. Merita totusi aflat, as zice.
Narghilea n-am incercat la „nigerieni“, chiar daca ei zic ca au. Narghilea fumez mereu in Valea Regilor (sora, mai mica/mai mare?, a cafenelei cu acelasi nume din pasajul Villacrosse) vizavi de agentia CFR de pe Brezoianu, local pe doua etaje, cu muzica egipteana si barman egiptean (presupun eu) cu privire patrunzatoare, neprietenos-profesionista si cu chelneri romani care te roaga sa achiti la bar. Poti fuma narghilea (sau, ca sa fim cosmopoliti pe de-a-ntregul shisha sau hukka sau ghalyun) cu tot soiul de arome: mere, pepene galben, scortisoara, lamiie, menta etc. Scortisoara e pentru amoruri inca neconsumate, as spune eu, iar menta pentru amoruri care nu se vor consuma niciodata.

Iar Valea Regilor e cafenea de spus povesti serioase, la parter sau la etaj, de discutat proiecte serioase (mai degraba la parter, ca e mai multa lumina), de baut bere inainte de a da iama prin cluburi, de facut tot soiul de chestii care nu sunt deloc fancy sau de facut chestii fancy (cum le-ar putea parea unora fumatul de narghilea) in maniera populara, ca intr-o cafenea din centrul Bucurestiului pe care ti-ai putea-o imagina cu usurinta in cartierele de imigranti din Berlin, doar clientii difera, pentru ca acolo clientii imigrantilor sint de obicei tot imigrantii, in rest insa cam acelasi lucru.
Cafeaua Nefertiti, la prima vedere ai zice ca e vreo specialitate egipteana – probabil insa ca e doar un nume lipit de o cafea si nimic mai mult si o cafea un pic prea dulce pentru bautorul de cafea caruia ii place cafeaua ca atare. Iar cocktail Sfinx nu era de gasit. in rest, bere (la sticla) si vin si sucuri si alte cocktailuri (le-or avea, nu le-or avea?), tot ce gasesti in barurile si cafenelele bucurestene. Egipteana e oarecum atmosfera (da, da, imi sopteste cineva care a fost de vreo doua ori prin Egiptul turistic) si narghilelele cu arome si barmanul cu privire neprietenos-profesionista.