OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A mai apărut una. Cred că o să aibă mult succes atît prin ea însăşi, cît şi prin accesoriile cu care vine. E de departe cea mai exotică din categoria ei. E centrală. (Va avea o anexă şi în aer liber, şşşşt, trebuia să fie surpriză.) Are ferestre mari pe una din laturi.

Camerele sînt foarte înalte şi ai tentaţia să te simţi ca într-o casă boierească. Dar culorile pe care le prinde ochiul te trimit la ceva exotic, roşu aprins, verde aprins, galben aprins, portocaliu.

Cocktailuri, petreceri (nunţi foarte intime? Cu 30 de invitaţi? De ce nu?), evenimente: expoziţii, lecturi, muzică live, astea sînt surprizele pe care le pregăteşte Amarjit. Amarjit este unul dintre proprietari, care găteşte şi căruia îi vin idei în timp ce găteşte. (Mîncare indiană. Foarte bună.) Şi prepară şi băuturi indiene, cum ar fi: Mango Lassi (sau alte variaţiuni pe tema Lassi, o combinaţie indiană de apă cu gheaţă, iaurt – pînă aici e ca un milkshake –, sare şi mirodenii. Sau arome de fructe.) Nu lipsesc nici ceaiurile, aşa cum unui creştin nu-i lipseşte Biblia, dar despre ceaiuri am mai vorbit.

Aşa cum e Museo Café pentru Muzeul de Geologie. Şi nu ezitaţi să vizitaţi rocile de la subsol. O să vă simţiţi ca pe o altă planetă.

Deşi s-a deschis de puţin timp, Museo Café e un personaj deja, unul chiar foarte activ pe piaţa culturală din Bucureşti. Aici a citit Phillip O’Ceallaigh în paralel cu Vlad Tausance, în faţa unui public numeros. Aici s-a citit/jucat un spectacol-lectură, Colombo Calling. A play from Sri Lanka, scris de o tînără pe jumătate româncă, pe jumătate americancă (Cristina Bejan, de care veţi mai auzi). Aici va avea loc un eveniment bazat pe modă şi eco-modă, organizat de fetele de la Hydra Society.

Museo Café îşi va clădi reputaţia pe evenimente multiculturaliste şi multilingve, evident, limba engleză va fi lingua franca a locului, dar nu asta contează. Beneficiul e cert, mai ales pentru cei care poate se simt izolaţi din punct de vedere cultural în Bucureşti: străinii, turişti sau rezidenţi, care găsesc prea puţine locuri în care limba să le permită accesul la evenimente ceva mai intelectuale. Museo Café va continua să fie locul unde aceşti „izolaţi“ vor putea merge să vadă o piesă de teatru, să asculte/participe la o dezbatere, să se împrietenească cu alţi „izolaţi“ care le vorbesc limba.