OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In tara sint 19 teatre cu profil de „papusi“, chiar daca unele si-au schimbat, din motive administrative, denumirea in „teatre pentru copii si tineret“. Printre acestea se numara si Teatrul Ariel din Tirgu Mures. insa, dintre toate, doar la Ariel se deruleaza un program, asumat constient de catre conducere si artisti, prin care sint produse, folosind mijloacele teatrului de animatie, spectacole pentru tineri si adulti. Gavril Cadariu, directorul Teatrului Ariel, este initiatorul acestui proiect, care lupta de ceva vreme cu prejudecata conform careia teatrul de papusi este unul exclusiv pentru copii...

Cum s-a nascut acest proiect?
In 1999, in colaborare cu Dramafest, a debutat la Teatrul Ariel un program – Ariel Underground –, in cadrul caruia se produc spectacole pentru tineret, ce au la baza texte dramatice contemporane sau scenarii originale ale realizatorilor spectacolelor. Aceasta initiativa s-a nascut nu numai din dorinta de a acoperi si segmentul de public care se afla exprimat in denumirea teatrului: „...pentru Copii si Tineret“, ci si din nevoia de deschidere catre o zona de exprimare libera si degajata de stresul comercialului. Prin acest program am urmarit sa incurajam cautarile regizorale, experimentele in teatrul de papusi si marionete. Astfel, s-au nascut la Ariel spectacole care imbina tehnicile teatrului de animatie cu cele ale teatrului de drama. Horatiu Mihaiu este unul dintre artistii care, pe linga spectacole exclusiv de animatie, a semnat si montari in genul acesta „compozit“: Adio, Secol XX, Un ciine andaluz, Amphitrite. Un alt exemplu este Radu Afrim cu Infanta. Mod de intrebuintare. Gigi Caciuleanu, realizator de „spectacole de teatru coregrafiat“, cum le numeste el, a facut la noi Jungla X. Prin Ariel Underground provocam artistul si spectatorul, totodata, sa ia parte la un tip de research artistic, care presupune si o relatie mult mai directa intre ei, avind in vedere faptul ca spatiul folosit este unul neconventional, actorul jucind foarte aproape de spectator.

Cum va permiteti sa scapati de „stresul comercialului“?
Avem parteneri precum Goethe Institut sau Pro Helvetia care finanteaza colaborarile noastre cu autori sau regizori straini. Tinem cont de marketingul produsului si de puterea de a-l itinera in acele spatii unde poate sa creasca credibilitatea incercarilor noastre. De aceea avem nevoie de sustinere financiara si de implicarea altor institutii in realizarea unui produs despre care noi credem ca poate deveni generator de piata culturala.
Artistii tineri sint interesati de acest proiect?
Gigi Caciuleanu, Horatiu Mihaiu si Radu Afrim sint artisti pe care ii cunosteam si pe care i-am invitat la teatrul nostru pentru a deschide un drum.
Vin tineri actori, regizori, scenografi sau chiar dramaturgi cu propuneri interesante. in ce masura curajul, cunostintele lor sint suficiente pentru a le sustine demersul este o alta discutie... Sint, totusi, destul de putini cei care indraznesc sa foloseasca in spectacolele lor si elementele teatrului de animatie sau de papusi si marionete. Dintre propunerile pe care le avem, le selectam pe cele care au un demers artistic coerent, chiar daca nu mizam pe succesul imediat. Pentru ca, repet, tinta acestor proiecte nu este una comerciala.

Cum reactioneaza spectatorii?
La inceput am avut parte de momente stresante. Actorii se imbracau si se dezbracau fara sa joace, din cauza ca nu aveam spectatori... Mai multe luni de zile am cautat prin tot felul de mijloace, folosindu-ne si de presa locala, in sensul ca am devenit mai agresivi in ceea ce priveste publicitatea, sa atragem publicul tinar sau adult, seara, la spectacolele noastre. incet, spectator cu spectator, am reusit sa ne formam un nucleu de public. Nu stiu cit de numeros, dar anumite spectacole le jucam deja de 4-5 ani! Cred ca se poate crea o piata pentru acest gen de spectacole de teatru de animatie pentru tineret. Existenta ei ar insemna competitie, ceea ce ar fi un stimulent pentru artisti. Pentru regizori, de pilda. Nu exista regizori de teatru de animatie. Poate ca nici nu e nevoie, numai ca regizorii care vor sa faca teatru de animatie trebuie sa-si insuseasca o tehnica specifica acestui gen de teatru... Cunosc actori papusari care au incercat sa se exprime folosind mijloacele artistice pe care le stapinesc si sint autori de recitaluri, de spectacole de animatie pentru zona adulta. Aceste incercari ar trebui incurajate. Prin intermediul festivalurilor, de exemplu.

Nu s-ar putea realiza productii cu destinatii precise: un festival, de exemplu?
Poate fi o idee, pentru ca festivalul iti ofera vizibilitate, ceea ce e un stimulent si o provocare pentru tinerii artisti. Eu cred cu tarie in colaborarea dintre teatre. Participarea la un festival poate fi o tinta care sa genereze astfel de proiecte! Este foarte important sa faci parte dintr-o retea. Degeaba exista artisti independenti sau incercari in zona teatrului de animatie pentru tineret la Tirgu Mures si Timisoara, daca nu comunicam intr-o retea! Majoritatea teatrelor de animatie din tara se numesc „teatre pentru copii si tineret“, ceea ce inseamna ca exista deja suportul administrativ, cel putin, ca sa faca acest gen de spectacole. Nu e usor, viata unui teatru de animatie este conditionata si de veniturile sale. Spectacolele pentru adulti se lucreaza pe proiecte si sint o alternativa la repertoriul teatrului, dedicat exclusiv copiilor.

Joci cite patru-cinci sute de spectacole pe stagiune, lucrezi in paralel si la spectacolele noi, care vor intra in repertoriu si mai faci inca trei-patru premiere in zona alternativa! E nevoie de foarte multa munca sa te poti sustine, sa iti cresti credibilitatea si la un moment dat poti sa obosesti. Dar sint optimist, pentru ca nu cred ca se va continua astfel la nesfirsit. Contextul noii deschideri europene va cere teatrelor un anume tip de strategie manageriala care va opera cu proiecte ce vor aduce cistiguri. De satisfactiile profesionale nici nu mai vorbesc... Lucrezi deja cu constiinta apartenentei la o retea europeana, nu numai locala!