În ziua de marţi, 7 aprilie,
revolta a pus stăpînire pe Republica Moldova. Tinerii au
hotărît să nu accepte încă patru ani de guvernare
comunistă şi au atacat sediul Parlamentului şi al Preşedinţiei
Republicii Moldova. E un vehement protest anticomunist, care s-ar
putea traduce prin expresia „a ajuns cuţitul la os“. S-a cerut
renumărarea voturilor, ba chiar anularea alegerilor. Preşedintele
Vladimir Voronin i-a acuzat pe protestatari că ar fi „o mînă
de fascişti beţi de furie, care încearcă să comită o
lovitură de stat“. Protestul a zguduit din temelii Republica
Moldova.
În Piaţa Marii Adunări Naţionale, s-au adunat peste
30.000 de manifestanţi. Cu o întîrziere de 20 de ani,
populaţia din Chişinău repetă protestele anticomuniste de la
Bucureşti, din mai-iunie 1990. Cine i-a văzut pe acei tineri
moldoveni a avut dovada întoarcerii în timp. Republica
Moldova, paralizată ani de-a rîndul de sărăcie şi de lupte
între forţele politice, e obligată să privească la ce se
întîmplă în stradă. Neconfiscată de partidele
politice, s-a format o generaţie care doreşte să mişte Republica
Moldova într-o altă direcţie, o generaţie care refuză
drumul spre nicăieri şi încearcă să se sprijine pe valori
româneşti şi europene.
Scriem aceste rînduri cu puţin
timp înainte de plecarea revistei la tipar. Nu ştim ce va fi
toată săptămîna, cum se vor termina aceste proteste. Ieşirea
din amorţire, de la Chişinău, ar putea însemna abandonarea
comunismului şi a tipului de discurs practicat de preşedintele
Voronin. Fără să încurajăm violenţele, nu putem să nu
constatăm exasperarea acestor tineri, sătui de eternizarea
Partidului Comuniştilor. La Chişinău se caută alte chipuri. Va fi
şi acest protest înăbuşit? Deturnat? Uitat? Se va epuiza de
la sine? Vom vedea zilele următoare dacă Republica Moldova va pune
comunismul între paranteze. Deocamdată, după ce ani de zile
nu ne-a interesat Republica Moldova, o singură zi ne-a schimbat
percepţia, ne-am emoţionat descoperind că în acel ţinut,
Republica Moldova, nu toţi sînt o apă şi-un pămînt,
că opoziţia la comunism există şi a luat o formă radicală.