[number one], cea mai recenta expozitie colectiva de fotografie gazduita de Galeria Noua, de curind renovata, a avut vernisajul in 25 septembrie (si s-a inchis pe 29 septembrie). Lucrarile expuse au fost semnate de Alexandra Croitoru, Iosif Kiraly, Adrian Armanca, Stefan Cosma, Razvan Ion, Nicu Ilfoveanu, Ioana Nemes, Vlad Nanca si Andrei Calangiu. Expozitia a marcat lansarea primului numar tiparit al revistei Artphoto, a carei varianta electronica este www.artphoto.ro. Trebuie mentionat aici ca Pro Helvetia si Protip, sustinatorii financiari, au avut curajul sa se implice intr-un proiect de arta contemporana, iar pentru asta trebuie sa le aratam tot respectul.
Importanta acestei expozitii este data mai ales, in opinia noastra, de aparitia unui nou val in fotografia de arta romaneasca, fapt consemnat la vernisaj si de catre Iosif Kiraly, in cuvintul de deschidere. Termenul de fotografie de arta este folosit aici, insa, referential, deoarece mediile de manifestare la care s-ar putea face referire intregesc o lista mai ampla, in care mai pot fi incluse atit filmul, cit si segmentul video. Toate aceste domenii sint abordate in maniere diferite (documentar sau fetisist, naratiune subiectiva sau experiment), coagulate in rezultate conceptuale, formaliste sau abstracte, unde, nu in ultimul rind, se mai poate adauga si genul hibrid, cum ar fi, de pilda, conjunctia dintre arta si moda.
In expozitia de la Galeria Noua, atrag atentia in mod deosebit fotografiile Alexandrei Croitoru sau, mai bine zis, seria prezentata de aceasta, ca si cele ale lui Razvan Ion sau cele ale lui Iosif Kiraly. Acestea se integreaza intr-un sector conceptual la care se raliaza si cele ale lui Adrian Amanca, ca si seria lui Vlad Nanca. Nu in ultimul rind, am putea vorbi aici de un formalism bine condus in fotografiile lui Nicu Ilfoveanu sau in cele ale lui Stefan Cosma.
Concretizarea coagularii despre care am vorbit mai sus este reprezentata de revista Artphoto, al carei editor este unul dintre artistii expusi, Razvan Ion. Desigur, Artphoto nu este singura revista care a publicat, in paginile ei, lucrarile unor artisti tineri, aici mai putind fi amintite si alte publicatii precum Balkon, Artelier, Octogon etc. Apoi, mai este si cazul unor saptaminale ca Observatorul cultural, care au gazduit in repetate rinduri cronici sau articole critice despre lucrarile respective. Ceea ce e diferit in cazul Artphoto e centrarea integrala pe fotografie si video, asa cum, de altfel, o arata si subtitlul ei.
Iata ca aceasta revista a reusit, inca de la primul numar, sa atraga atentia internationala, iar publicatii cu mare greutate, cum este European Photography, au salutat-o entuziast. Iar faptul ca artisti sau teoreticieni de marca apreciaza revista este semnificativ si inseamna mult pentru recunoasterea celor care au contribuit la realizarea ei. Un motiv in plus pentru care expozitia de la Galeria Noua este recomandabila.

