OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Între 18 şi 21 martie s-a desfăşurat la Granada, în Spania, „Jornadas de lengua y literatura rumana“, prima sesiune de comunicări ştiinţifice dedicată limbii şi literaturii române şi organizată de o universitate spaniolă. Un noroc pentru literatura română, datorat eforturilor Universităţii din Granada, una dintre cele mai vechi universităţi din Spania (fondată în 1531), cu peste 60.000 de studenţi şi una dintre cele mai recunoscute la nivel internaţional. Frumosul oraş din Andalucia este, de altfel, nu doar oraşul faimoasei Alhambra, spre care se îndreaptă mii de turişti anual, ci şi oraşul universităţii, pentru că totul în Granada respiră un aer studenţesc, oraşul, în structura lui, este organizat în jurul campusurilor diverselor facultăţi. Seminarul internaţional de românistică a fost organizat de Universitatea din Granada, în special de Facultăţile de Litere şi Filozofie şi de Facultatea de Traduceri (conducerile celor două aparţinînd profesoarelor María Elena-Vivaldi Caballero şi Ana Muñoz Raya, prezente pe tot parcursul manifestărilor).

 

Prorectorul Miguel Gómez Oliver a vorbit în deschidere, cu un optimism contagios, despre rolul univesităţii ca formatoare de valori, cu condiţia, atenţie, de a înapoia societăţii care o finanţează (ca universitate de stat, bugetară) instrumentele de care aceasta are nevoie. De meditat asupra acestei necesare relaţii de reciprocitate! De asemenea, în organizare, au participat Eugenia Popeangă de la Universitatea Complutense din Madrid, iar de la Granada – Juan Paredes, Paloma Gracia, Enrique Nogueras şi Ioana Gruia. De asemenea, discret, dar important, ICR Madrid a susţinut material şi moral evenimentul.

 

Conferinţa de deschidere i-a aparţinut Eugeniei Popeangă, cea care conduce de mulţi ani Catedra de Romanistică a Universităţii Complutense din Madrid şi care, cu mari eforturi şi fără sprijin din partea statului român, menţine acolo viu interesul pentru limba şi literatura română. E o performanţă în sine, mă întreb cît de cunoscută la noi. E impresionantă, de pildă, lista de doctoranzi şi teze supervizate de Eugenia Popeangă, dintre care unele ar fi greu de realizat chiar şi în România, de către vorbitori nativi şi cu resursele de aici. La Granada, Eugenia Popeangă a vorbit despre „oraşul oniric cărtărescian“, despre prozele scurte şi despre Orbitor, cu permanente trimiteri la oraşul real pe care profesoara îl cunoaşte bine, cu o atitudine cu adevărat universitară, nici intimidată, nici hiperelogioasă, echilibrată, chiar cu umor, dar şi cu rigoare, în faţa textelor celui mai tradus scriitor român al momentului. Întreg grupul de la Complutense a fost, de altfel, o revelaţie. Barbara Fraticelli a vorbit despre Bucureştiul din Patul lui Procust de Camil Petrescu (recent tradus în spaniolă de Joaquín Garrigós), Rocio Peñalta Catalán, despre oraşul din Accidentul lui Mihail Sebastian. Diego Muñoz a avut o prezentare din aria lingvisticii, cu nenumărate exemple interesante din limba vie, despre amestecul de spaniolă şi română în comunităţile româneşti din zona Madridului. Noua limbă romañol (română+español) e un teritoriu foarte ofertant pentru cercetare. Edmundo Condon, tot de la Complutense, a vorbit, a doua zi, despre Mircea Eliade şi filmul lui Coppola, iar Juan José Ortega Román – despre literatura de călătorie a lui Dinicu Golescu, cu alte cuvinte, despre o carte rară şi puţin cunoscută chiar şi printre literaţii români.

 

De la Universitatea din Granada, primul conferenţiar a fost Juan Paredes, cu o expunere erudită despre locul limbii şi al literaturii române în contextul limbilor şi literaturilor romanice văzute diacronic. Juan Carlos Abril a prezentat critic antologia bilingvă de poezie realizată de Darie Novăceanu, iar José María Bellido Morillas a citit un preţios studiu asupra romilor de ieri şi de azi, pornind de la Ţiganiada lui Budai-Deleanu. Paloma Gracia a moderat, cu multe observaţii interesante, discuţia despre Camil Petrescu şi Mihail Sebastian. Enrique Nogueras a susţinut o conferinţă, în ultima zi, despre Pablo Neruda şi poezia românească, iar Ioana Gruia, acum aflată la Sorbona, dar venind de fapt dinspre Granada, a făcut o foarte interesantă prezentare a poeziei româneşti contemporane. Ioana Gruia a fost olimpică la spaniolă în liceu, în România, a făcut studiile universitare la Granada, unde şi-a continuat apoi cariera universitară. Acum se află, cu o bursă de cîţiva ani, la Paris.

 

Vorbeşte spaniolă ca o nativă, a cîştigat Premiul Fundaţiei „Federico García Lorca“ în 2007 cu o proză scurtă scrisă în spaniolă, în fine, mi s-a părut un model de personalitate tînără care a ştiut să ia din ambele culturi tot ceea ce era mai bun, deopotrivă uman şi intelectual. Chiar în zilele cînd am fost acolo îşi primise diploma de doctorat, o hîrtie impunătoare, cu însemnele regale. Poate părea naiv şi sentimental ce povestesc, dar fiind acolo, departe de Bucureşti şi de sîcîielile inerente, de tiparul atît de bîrfitor, de judecător şi de băşcălios care funcţionează aici, mi-am recăpătat eu însămi bucuriile simple, cum ar fi plăcerea de a ţine în mînă o diplomă de doctorat, una reală şi regală.

 

Fernando Carmona de la Universitatea din Murcia a vorbit despre Noaptea de Sînziene a lui Mircea Eliade, iar de la Universitatea din Salamanca au venit Viorica Pâtea şi Fernando Sánchez-Miret, cei care au tradus recent şi cu succes o carte semnată de Ana Blandiana. Miret a vorbit despre aventurile unei alte traduceri importante a sale, Jurnalul fericirii de N. Steinhardt. De la Universitatea din Alicante a venit Cătălina Iliescu, o altă mare susţinătoare a limbii şi literaturii române în Spania, preşedinta Asociaţiei „Aripi“, realizatoarea unui motor de traducere on-line român-spaniol unic pînă acum, cea care a impulsionat, de fapt, studiile româneşti la Universitatea din Alicante. La Granada a vorbit despre teatrul lui Marin Sorescu, despre traducere şi semnificaţiile sale în raport cu dictatura. Tot de la Alicante a trimis o prezentare despre Panait Istrati şi Oana Covaliu, singurul lector trimis pînă acum de statul român în Spania. Delia Ionela Prodan, de asemenea de la Alicante, a susţinut, cu numeroase amănunte corect integrate, legate de cenzura epocii comuniste, o expunere despre traducerea şi publicarea operei Tirant lo Blanc în România anilor ’70.

 

Mónica Martínez Sariego de la Universitatea din Las Palmas de Gran Canaria a vorbit despre comparatistica românească dintre cele două războaie mondiale şi despre o figură mai puţin cunoscută, Anita Belciugăteanu. De la Universitatea din Alcalá, Anca Bodzer şi Aurora Comşa au prezentat o lucrare de lingvistică, la fel de interesantă pentru studiul limbii vii ca aceea a lui Diego Muñoz, despre termenii româneşti care desemnează criza şi valorile socio-culturale.

 

Ioana Zlotescu, pe care toată lumea şi-o aminteşte probabil în postura de directoare a Institutului Cervantes din Bucureşti, a prezentat traducerea Crailor de Curtea-Veche, făcută de Rafael Pisot şi Cristina Sava şi apărută de curînd în Spania, la o editură valenciană. Ioana Zlotescu a încheiat de curînd ediţia spaniolă monumentală, în 20 de volume, a operei lui Ramón Gómez de la Serna, o performanţă în sine, dar cu atît mai spectaculoasă, cu cît e realizată de o româncă, într-un domeniu intelectual strict spaniol. Conferinţa de închidere i-a aparţinut profesorului Mihai Moraru de la Universitatea din Bucureşti, care a încîntat prin firescul cu care a prezentat informaţii, etimologii, analize de mare fineţe, oraşul pe dos la Cantemir, cu imagini din oraşele subterane recent descoperite de arheologi.