OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Paul-Elie Lévy este, inca de acum trei ani, directorul Centrului Cultural Francez din Iasi, calitate in care a initiat, incepind din 2002, Festivalul „Avram Goldfaden“, dedicat teatrului si in general culturii idis, un festival deschis experientelor multiculturale, parte a unui proiect european in a carui organizare sint implicati, pe linga Centrul Cultural Francez, Ministerul roman al Culturii si Cultelor, Teatrul National din Iasi, Primaria Municipiului Iasi, Teatrul Evreiesc de Stat, Institutul Polonez din Bucuresti si Rocktheater Dresda. Observatorul cultural, dupa ce a reflectat evenimentele celei de-a doua editii (23-30 octombrie 2003) a festivalului iesean, lasa in final cuvintul celui caruia i se datoreaza nasterea manifestarii ce poarta numele intemeietorului celui dintii teatru idis.


Domnule Paul Lévy, cum se face ca Centrul Cultural Francez s-a implicat in initierea unui festival dedicat teatrului idis?

Cind am venit la Iasi, cu trei ani in urma, am descoperit ca primul teatru idis din lume fusese creat nu la Moscova si nici macar la Bucuresti, ci, spre marea mea surpriza, tocmai aici.

La Iasi era o comunitate evreiasca extrem de numeroasa…

E adevarat, dar erau multi evrei si-n Polonia, s-ar fi putut naste un astfel de teatru la Varsovia. Insa istoria n-a pastrat experienta teatrului din Iasi; cind deschizi o carte despre teatrul idis, se vorbeste mult de Moscova, de Varsovia, si foarte putin sau chiar deloc de Iasi. Cel mai cunoscut studiu francez in domeniu spune citeva cuvinte despre asta – faptul c-au existat niste artisti care-au montat niste piese –, insa nimic despre un teatru stabil. Era un teatru adevarat, cu sediu permanent, un teatru de vara.
Iar cind am vazut cit de putin era cunoscuta toata aceasta poveste, m-am gindit ca un festival dedicat primului teatru idis din lume ar putea, in egala masura, sa vorbeasca despre patrimoniul cultural al orasului Iasi. Ba chiar, la-nceput, pentru mine accentul nu se punea pe chestiunea teatrului idis, ci pe cunoasterea acestui patrimoniu. Am facut apoi niste cercetari si-am decis initial sa facem un proiect care sa cuprinda cele trei orase cu o cultura teatrala idis – Iasi, Cernauti si Chisinau. A intervenit insa problema finantarii: voiam sa depunem dosarul la Uniunea Europeana, in cadrul programului Cultura 2000, si mi-am dat seama ca, acest program adresindu-se tarilor UE si celor candidate, Ucraina si Republica Moldova erau dintru inceput excluse. Astfel incit am schimbat putin unghiul de abordare si ne-am concentrat asupra unui turneu european (in care am pastrat ca obiective Cernautiul si Chisinaul).

Centrul Cultural Francez s-a implicat pentru ca era vorba de un proiect european, cu cinci parteneri din patru tari, care sprijina aceasta initiativa nu numai moral, ci si financiar (cu cite 5% din buget; inclusiv Primaria din Iasi, ca partener, a dat 10 000 de euro). Ne-am implicat pentru ca e un proiect cultural despre diversitatea culturala, in care s-au angajat foarte mult si Ambasada Frantei la Bucuresti, si Ministerul Afacerilor Externe de la Paris. Misiunea noastra nu e doar de a face cunoscuta cultura franceza, ci si de a pune pe picioare proiecte la nivel european.

Acest proiect cuprinde, pe linga festivalul de la Iasi, un circuit la nivel european implicind manifestari dedicate culturii idis in mai multe tari. Ce reprezinta acest circuit si cum se integreaza in el evenimentul de la Iasi?

Turneul nostru european cuprinde 14 orase din 8 tari: Lituania, Polonia, Germania, Ungaria, Franta, Romania, Republica Moldova si Ucraina; e un circuit care vrea sa refaca, intr-un fel, drumul intelectualilor central-europeni in secolul al XIX-lea, iar turneul a inceput la Vilnius, pe 24 august.
Principiul de organizare e simplu: la Iasi a avut loc un festival important, desfasurat pe mai multe zile, caruia i-au corespuns insa, la Vilnius, la Budapesta, la Cluj, la Bucuresti, la Timisoara, evenimente de mai mica sau mai mare amploare, menite sa familiarizeze publicul cu acest tip de teatru (idis). Iar publicul a venit – au fost in jur de 100 000 de spectatori in opt zile de festival, o cifra enorma, printre ei multi tineri; era un program care-ncepea la 10 dimineata si se termina la miezul noptii, iar ei erau tot timpul acolo. Activitatile au fost extraordinar de diverse, chiar daca Festivalul „Avram Goldfaden“ e centrat pe teatru – demonstratii de bucatarie romano-evreiasca, expozitii, vernisaje, spectacole de muzica, de teatru, de marionete.

Dupa aceasta a doua editie a Festivalului „Avram Goldfaden“, care credeti ca e semnificatia lui pentru cei care-au luat parte la el?

Dincolo de evenimentul cultural, cred c-am asistat la un eveniment politic, de vreme ce lumea a-nceput sa-si puna intrebari – despre pogromul din 1941, despre aceasta limba idis care seamana cu germana, dar nu e germana. Mi se pare ca e o mica fereastra care s-a deschis catre memorie. La lucrarile colocviului care-a avut loc in cadrul festivalului, cineva sustinea ideea ca exercitiul recuperarii memoriei s-a incheiat in Polonia, pe cind in Romania mai sint foarte multe lucruri de facut din acest punct de vedere. De aceea, decizia pe care-a luat-o presedintele Iliescu de a numi o comisie internationala de studiu al crimelor Holocaustului, condusa de Elie Wiesel, chiar in ajunul festivalului, e un lucru extrem de important, cu atit mai mult cu cit presedintele a anuntat deja ca toate concluziile comisiei, indiferent de rezultat, vor fi publicate.

S-ar putea sa ma-nsel, dar sentimentul meu este ca la Iasi am asistat la un moment istoric. Cred ca e foarte important ce s-a-ntimplat acolo, faptul ca s-a deschis o dezbatere publica asupra acestor probleme – cultura evreiasca, locul minoritatii evreiesti in societatea romaneasca, istoria relatiilor dintre aceasta minoritate si lumea romaneasca. Din pacate, mandatul meu la Centrul Cultural Francez din Iasi se incheie anul viitor, dar sint convins ca acest festival va continua, se va permanentiza, va deveni un eveniment de referinta in viata culturala romaneasca si sper ca va avea efecte dintre cele mai importante.