Aflat ieri într-o comună din
judeţul Neamţ, numită Tămăşeni, preşedintele şi-a făcut
clasica baie de mulţime. Se vedea că îi era dor şi că avea
energia să fie printre oameni şi să se ia cu ei de mînă
împotriva Guvernului, acest bau-bau al societăţii româneşti.
Oricît de sadic ar suna, inundaţiile îi redau
preşedintelui energia pe care o pierduse în ultimele luni. Cu
alura-i muncitorească, înţelegătoare, cu calviţia-i
specifică, reuşeşte aproape întotdeauna să pară că
înţelege problemele oamenilor şi că îşi asumă rolul
de lider, pe care îl iubeşte atît de mult. Nu se pierde
mai mult decît vrea în problemele cetăţenilor (de parcă
ar şti Băsescu unde e comuna X şi cît de hoţ e primarul Y!)
şi conduce discuţia de la teoria chibritului la practică. „Bun,
n-avem timp de astea acum, hai să vedem ce facem cu oamenii. V-aţi
luat actele din case?“.
Traian Băsescu este un foarte bun
preşedinte pentru o anumită clasă de cetăţeni, pentru că îi
ţine în frîu şi îi struneşte în direcţia
pe care o vrea. Calităţile sale de lider se pot observa în
cîteva minute de baie de mulţime, în care devine de-al
lor, dar, în acelaşi timp, îi potoleşte dacă devin
prea agitaţi şi pun prea multe întrebări. Ce trebuie să
facă un lider în situaţii de criză? Un lider vorbeşte unei
mulţimi furioase sau panicate şi o face să revină la o stare
iniţială, calmă. O face să devină o mulţime gata să acţioneze
după planul pe care el îl desenează, chiar dacă lor li s-ar
părea fără şanse de reuşită. Pentru că liderul ştie mai bine.
Mai ales în cazul societăţilor rurale, liderul care are şi o
poziţie socială superioară are putere de convingere. Dintr-o
mulţime furioasă pe ape, guvern, primari şi istorie, Băsescu a
reuşit în zece minute să formeze un nucleu dur de mici
formatori de opinie care să convingă restul masei să urmeze planul
şefului. A reuşit să ducă o întrebare grea şi aparent fără
răspuns, la momentul acela, către o soluţie salvatoare. „Noi la
noapte unde dormim, domnu’ preşedinte?“. Soluţia imediată pe
care a dat-o a fost în şcoală, spital sau primărie, care
erau însă inundate. Însă soluţia autentică, aceea de
a-i transporta la Roman, a venit într-un mod cît se poate
de ciudat. Lipsa comunicării dintre oameni şi autorităţi s-a
văzut cînd Băsescu a fost singurul care ştia că oamenii se
vor duce către Roman. Primarul a fost forţat în mod evident
de către împrejurările prezidenţiale să promită autocare
oamenilor, autocare care e posibil să nici nu existe.
Ceea ce vrea să exemplifice aceasta
mică întîmplare din Tămăşeni este că Traian
Băsescu... is back. Profitînd, probabil fără să vrea, de
gravele inundaţii din Moldova, preşedintele şi-a reluat rolul de
SuperBăse şi a plecat în teritoriile inundate să...
Întrebarea este: s-a dus ca să ce? Să-şi facă campanie
electorală? Să survoleze zonele? Pentru că imaginile pe care le-a
văzut din elicopter sau avion le putea vedea şi la Bucureşti.
Autoritate? Nu are nici una asupra administraţiei locale. Ajutoare?
Acelea le dă Guvernul. Nu. Traian Băsescu s-a dus acolo ca să
arate ţării că încă mai poate şi că, aşa cum o doamnă
din Tămăşeni spunea, „ce bine că nu ne-aţi uitat, domnu’
preşedinte“. Vizitele în zonele cu probleme sînt
normale. Dau bine. Dar acestea au picat cum nu se putea mai bine.
Într-un an electoral crucial pentru viitorul „sistemului
ticăloşit“, Băsescu se întoarce la popor. Imaginea pe care
încearcă să o reconstruiască primeşte astfel un ajutor
perfid, dar real, cu ocazia inundaţiilor.
Cred că cea mai mare calitate a lui
Traian Băsescu este modul în care reuşeşte să apară la
momentul oportun în locurile oportune. Calitate ştirbită
uneori şi de un mare defect al său: gafe naţionale şi
internaţionale, dar care, pentru satul, comuna şi suburbanul
românesc, nu reprezintă un motiv suficient să-l dea jos de pe
soclul portocaliu. Băsescu este cu adevărat sincer, şi acesta este
unul dintre motivele pentru care Tăriceanu, de exemplu, nu va putea
fi niciodată preşedintele României. Dacă este întrebat
ce se întîmplă şi de ce nu sosesc ajutoarele, Băsescu
răspunde că vor veni, dar durează mai mult, şi că asta e. Nu
poate el să mute apa sau să zboare camioanele cu făină. Şi
oamenii apreciază sinceritatea uşor violentă. Tăriceanu ar fi
spus că vor sosi imediat şi că va încerca în
următoarea şedinţă de guvern să schimbe clima. Sau eventual să
dea umbrele cu Citroën sătenilor.
Este aşadar Traian Băsescu pe val sau
îşi construieşte unul? Cred că a doua variantă este cea
reală. Vizitele în teritoriu, mediatizate la maximum, micile
acuze subtile care ţintesc guvernul, emise de prin nămol, şi
umflarea ziarelor cu ştiri despre noii săi acoliţi reprezintă
paşi către reconstruirea imaginii zdruncinate bine de scandaluri,
gafe, Udre sau Opreşti.
Poate că, de fapt, preşedintele nu ar
trebui bănuit de cine ştie ce jocuri electorale în vizitele
moldoveneşti. Un cuvînt de încurajare din partea
preşedintelui are o însemnătate mult mai mare decît
unul din partea unui primar care, întîmplător, ţi-e şi
văr sau vecin de stradă principală. Dacă nu s-ar fi dus, presa ar
fi vuit că nu-i pasă. Pentru că s-a dus, o parte a presei a pus
tunurile cu apă pe el. Sper ca vizitele să nu fi fost decise în
Modrogan: „astăzi facem campanie la Tămăşeni, aduceţi
fluturaşi cu colaci cu faţa lui Şefu’“. De ce s-a dus este mai
puţin relevant acum. Ceea ce este important, din punct de vedere
politic, este dacă Băsescu reuşeşte să (re)cîştige ceva
procente săptămînile acestea, şi dacă da, cum le va folosi.
Pentru ca rîndurile PD-L-iste, îngroşate cu jurnalişti,
analişti, artişti şi ong-işti, să conducă la victoria
tovarăşului Băsescu (aşa cum era strigat de un domn în
etate, ieri, la Tămăşeni), acestea au nevoie să adopte o altă
direcţie. Una a întoarcerii la popor, care, deşi dezamăgit
de SuperBăse, îl va susţine, dacă este băgat în
seamă. Trist, nu?
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters