Intrată deja în tradiţie, Gala tinerilor pianişti de la
Liceul „Dinu Lipatti“ a prezentat, la ediţia a XIV-a, 20 de elevi din clasele
VII-XII, care au etalat o remarcabilă acurateţe tehnică, parte dintre ei
reuşind să impresioneze şi în plan expresiv, într-un repertoriu prioritar
romantic, de mare dificultate, cu desfăşurări ample, apropiate expansivităţii
juvenile. Şi de această dată s-au remarcat cîteva „vîrfuri“; interesante au
fost şi acumulările calitative de la un an la altul, implicarea profesorilor şi
capacitatea lor de a-i forma, de a le dezvălui „tainele“ înţelegerii profunde a
partiturilor, regăsindu-se astfel din plin în realizările discipolilor. Spre
exemplu, de la clasa prof. Ligia Pop (şef de catedră, organizatoarea şi
„sufletul“ acestor manifestări) i-am ascultat cu mare plăcere pe Marius Deneş
(abordînd cu aplomb, logică şi percutanţă ritmică Scherzo nr. 4 de Brahms),
Marius Groza (elegant, cu frazare fluentă, perlaj delicat, lirism adecvat
stilului schubertian în Impromptu op. 142 nr. 3), Tudor Căldare (remarcabil în
Fantazia quasi una sonata „După o lectură de Dante“ de Liszt, cu o încărcătură
şi o forţă interioară aparte), dar şi pe Carmen Alexandrescu, Florentina Cloşcă
sau Costin Raia. Sub îndrumarea prof. Venera Babeş se pregătesc Cecilia Pavel
(corectă în Impromptu op. 142 nr. 3 de Schubert, tratat însă mai curînd ca un
studiu tehnic), Cristina Chisea (interesantă în special în Adagio din Suita în
stil vechi op. 3 de Enescu), dar şi Leonard Mocanu. Prof. Alma Peter
Apostolescu l-a prezentat pe Cătălin Mocanu (excelent prin transparenţa
„picurată“ în acut, prin coloristica din Jocuri de apă la Villa d’Este de
Liszt, în ciuda unor uşoare dezechilibre, propunînd apoi propria sa Fantezie),
dar şi pe Alice Şapcaliu (aducînd rigoare şi anvergură în Sonata op. 31 nr. 2
de Beethoven).
De la prof. Carmen Enescu s-a remarcat Mina Beldimănescu
(sensibilă, delicată, sigură, cu o expresie logic susţinută în Sonata op. post.
120 de Schubert), de la clasa prof. Elena Dumitrescu a cîntat Mihai Chiriţă (în
Balada op. 118 de Brahms), întîmplarea făcînd ca şi alte clase să fie
„reprezentate“ doar printr-un elev: prof. Gabriela Tămaş a prezentat-o pe Irina
Rădulescu (optînd, la rîndul său, pentru o altă secvenţă – Preludiu – din
aceeaşi suită enesciană), de la prof. Marina Dragomirescu a evoluat Ieronim
Gugu (în 17 Variaţiuni serioase op. 54 de Mendelssohn-Bartholdy), de la prof.
Rocsana Rahmjou – elevul Dragoş Băbeanu (incisiv, strălucitor, în stilul cerut
de Sonata III de Prokofiev), de la prof. Adriana Pop – Laura Butnaru (capabilă
să treacă de la virtuozitatea Studiului de concert nr. 3 de Liszt la
transparenţa din Mouvement de Debussy), prof. Alina Balaban – Alexandru D. Nicolae
(etalînd anvergură şi supleţe a discursului în Valle d’Obermann de Liszt).
Surprizele extrem de plăcute oferite de tineri interpreţi şi
de minunaţii lor profesori au fost reeditate, doar cîteva zile mai tîrziu, prin
spectacolul prezentat de clasa de operă condusă, la Academia de Muzică din
Cluj, de către doi eminenţi artişti şi pedagogi – basul Ionel Pantea (care a
semnat şi regia) şi dirijorul Victor Dumănescu –, încununînd o nouă stagiune
organizată cu dăruire de către Alexandra Mircea, sub egida MCC – Direcţia
pentru cultură şi patrimoniu cultural a municipiului Bucureşti –, dar de
această dată în foaierul Operei Naţionale. O încîntătoare seară mozartiană, de
cea mai bună factură, profesorii evoluînd alături de studenţii masteranzi,
publicul numeros avînd astfel prilejul să constate cum au reuşit aceştia să
preia elementele fundamentale pentru un solist care nu emite doar sunete
frumoase, ci îşi înţelege personajul, relaţia cu partenerii de scenă, care ştie
să susţină recitativele şi să cînte în stil, transmiţînd publicului trăirile
eroilor cu spontaneitate şi charismă.
O adevărată producţie „de clasă“, ce a propus alternativ doi
interpreţi în unele roluri, fapt care nu a afectat omogenitatea echipei,
glasuri frumoase, conduse cu acurateţe şi aplaudate cu încîntare de melomani
(nu şi muzicieni care… au lipsit cu desăvîrşire). S-au remarcat cu strălucire
soprana Anita Hartig (un glas generos, vibrant, o interpretare pe măsură, avînd
toate datele unei cariere performante), superbă Fiordiligi, personaj în care şi
Balazs Borbala a cîntat cu îngrijire, apoi tenorul Marius Boros (sensibil, voce
lirică de mare calitate, dar cu probleme în acut) în Ferrando, mezzosoprana
Veress Orsolya – convingătoare în Dorabella, asemenea sopranei Alexandra
Hordoan. Baritonii Cozmin Sime şi Bogdan Nistor şi-au pus în valoare datele
vocale certe şi mişcarea dezinvoltă în Guglielmo, Maria Hîndorean a fost o
simpatică Despina (poate uşor şarjată, dar „de efect“), iar în Don Alfonso,
Flavius Zene i-a „cedat“ locul maestrului Ionel Pantea, care a făcut o
adevărată demonstraţie de virtuozitate în cîntul mozartian, înfineţea rostirii cuvîntului, umorul de
bun-gust reliefat şi în jocul scenic alert, fermecător. Acompaniaţi la pian de
prof. Francisc Fuchs, interpreţii au evoluat sub bagheta experimentatului
Victor Dumănescu, atent cunoscător al genului, susţinîndu-i cu o gestică
precisă, astfel încît am aplaudat entuziast o producţie impecabil realizată,
maeştri de cotă şi studenţi care meritau din plin să fie ascultaţi şi de cei de
la ONB (care, de asemenea, au strălucit prin absenţă), pentru a vedea şi cum se
poate face Artă, a înţelege că spiritul de echipă nu e o vorbă goală şi că ar
avea de unde selecta noi solişti buni, atît de necesari teatrului… gazdă.