Două zile de vineri din luna noiembrie au fost dedicate
amintirii lui Alexandru Ciorănescu, la zece ani de la dispariţia sa. Au fost
mai întîi o sesiune de comunicări la Târgovişte şi o vizită la Moroieni, la
casa natală a savantului – care acum este jumătate muzeu, jumătate primărie –,
şi apoi un colocviu la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Cel
care a făcut ca aceste întîlniri şi discuţii să existe, într-o perioadă cum nu
se poate mai defavorabilă, în aceste săptămîni cînd toată lumea e preocupată de
tot felul de alegeri politice, este profesorul Mircea Anghelescu.
Despre personalitatea lui Alexandru Ciorănescu se poate
vorbi mult şi variat, pentru că opera sa, neobosita sa activitate şi extrem de
întinsa sa producţie intelectuală pot prilejui zeci de ore de discuţii.
Alexandru Ciorănescu e intimidant şi stimulant totodată, prin neverosimila sa
traiectorie intelectuală. A scris în limba sa natală, dar la fel de (aparent)
uşor în spaniolă, franceză, italiană. A tradus Divina Comedie a lui Dante din
italiană în franceză, realizînd astfel una dintre cele mai bune traduceri
existente în cultura franceză. A scris poezie în spaniolă, proză în franceză (a
fost publicat la Gallimard şi recenzat mai mult decît favorabil), a realizat
singurul dicţionar etimologic general al limbii române, de asemenea, ample şi
neegalate lucrări de bibliografie franceză. În fine, pentru că doar lista
lucrărilor sale ar ocupa pagini întregi de revistă, o să închei spunînd că a
trăit şi a lucrat cea mai mare parte a vieţii sale într-unul dintre locurile
cele mai frumoase din lume, în Tenerife. Dacă pentru oamenii de litere pot
exista modele, atunci cu siguranţă Alexandru Ciorănescu este unul dintre ele.
Cu menţiunea că, din păcate, modelul poate funcţiona doar la nivel intelectual,
pentru că biografia sa a fost accidentată, chiar dramatic, de vitregiile
produse de aberantul regim comunist. A fost despărţit de copiii săi timp de 17
ani, respectiv 20 de ani.
Pentru mine, revelaţia acestor întîlniri dedicate amintirii
lui Alexandru Ciorănescu au fost prezentările ţinute de Crisula Ştefănescu,
fostă angajată a postului de radio Europa Liberă, prietenă de familie nu doar a
lui Alexandru Ciorănescu, ci şi a fratelui său, George Ciorănescu (trăitor la
Paris şi München şi personalitate extrem de interesantă, la rîndul său), ea
însăşi scriitoare şi o doamnă plină de farmec ce a ştiut să evoce, pitoresc, cu
o mulţime de amănunte ce nu au depăşit niciodată discreţia, dar au fost pline
de miez pentru cineva, ca mine, care nu i-a cunoscut personal pe membrii
acestei familii uimitoare care a fost familia Ciorăneştilor.
Crisula Ştefănescu urmează să publice anul viitor o carte
conţinînd peste 400 de scrisori dintre cei doi fraţi, scrisori ce vor fi un
document extraordinar pentru înţelegerea unei epoci, a exilului românesc, a
regimului comunist din România şi a două personalităţi creatoare cu totul rare.
Două personalităţi care au susţinut, înaintea multora, integrarea europeană a
culturii române, într-o vreme în care autohtonismul făcea ravagii în ţară. Nu
doar au susţinut-o, dar au demonstrat-o. Alexandru Ciorănescu, alături de alţi
cîţiva, a fost exemplul cel mai viu că a te naşte român nu e o fatalitate
sterilizantă cultural.
Un volum care cuprinde discuţii realizate de Crisula
Ştefănescu cu Alexandru Ciorănescu în Tenerife, cu puţin înainte de dispariţia
acestuia, a devenit una dintre cărţile mele preferate. Nu doar pentru interviul
în sine, de-a lungul căruia un Ciorănescu aflat la vremea bilanţului, dar
foarte viu şi plin de umor, spune o mulţime de lucruri intersante (recomand, de
pildă, portretul lui Borges omul, pe care l-a cunoscut personal), dar şi pentru
aranjamentul pe care l-a făcut autoarea.
Discuţiile, înregistrate sau transcrise la cald, sînt
intercalate cu notaţii de jurnal, care surprind amănuntele vizitei pe insulă,
felurile de mîncare, peisajul, gesturi şi stări, într-un montaj care în sine
aparţine unui anumit tip de literatură nonficţională foarte preţuită în
străinătate şi foarte puţin înţeleasă la noi. Din păcate, acest volum, apărut
în 2000 la Editura Jurnalul literar, în condiţii grafice nu tocmai potrivite,
nu poate fi găsit în acest moment pe piaţa de carte din România. Sper ca cele
spuse de mine aici să atragă atenţia unor eventuali editori. Şi să atragă
atenţia asupra unor subiecte ce, româneşti fiind, trec cu mult dincolo de
graniţele României. Alexandru Ciorănescu este un asemenea subiect. Din păcate,
sînt foarte puţini cei care ştiu acest lucru.
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters