OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La sfirsitul lunii iunie, Palatul Cotroceni ne-a oferit o expozitie fotografica a olandezilor Wim Lamboo si Inge Baaun, cuprinzind o surprinzatoare serie de portrete cu artisti romani contemporani, cit si cu artisti din Estonia, Lituania, Ungaria si Polonia. Expozitia a fost organizata in colaborare cu Centrul International pentru Arta Contemporana si Ambasada Olandei la Bucuresti. Nascut in acelasi oras ca si Rembrandt, Leiden, si inspirat de o bogata mostenire artistica, Wim Lamboo a inceput sa expuna la inceputul anilor ’80. Spre sfirsitul deceniului se profileaza pe portrete de artisti, initial olandezi. Imediat dupa caderea Cortinei de Fier, se lanseaza in explorarea lumii artistilor grafici (si a chipurilor acestora) din fostele tari comuniste. Incepe in 1990-1991 in Cehia si Slovacia, dupa care urmeaza Polonia, intre 1995-1996, pentru ca apropiatul sfirsit de mileniu sa-l gaseasca in tari ale fostei Uniuni Sovietice: Estonia, Letonia, Lituania, apoi in Ungaria.

In anul 2000 este prezent la Bucuresti, fotografiind impreuna cu Inge Baaun artisti romani ca Aurora Dediu, Dan Perjovschi, Stefan Caltia, Alina Pentac, Nistor Coita, Olimpiu Bandalac s.a. Wim Lamboo foloseste cu abilitate intreaga gama de incadraturi si diversele posturi ale corpului uman, precum si mediul artistilor in cele mai variate si mai neobisnuite „puneri in scena“ – de la oameni cocotati pe acoperis, pina la zidurile cu graffiti-uri ale orasului si la mai obisnuitul studiou. El face astfel ca fiecare fotografie sa aiba puterea unui poem in sine, irepetabil, marcat atit de artistul fotografiat, cit si de fotograf. Imaginile sint caracterizate de o emotie retinuta, chiar sobra deseori. Fotograful foloseste lumina difuza si manifesta o grija deosebita la toate detaliile care intra in cadru, construind inteligent o atmosfera densa, dar si cu spatii care lasa loc reflectiei libere. E un stil portretistic care sugereaza mai mult decit descrie, dezvaluind numai o mica parte din lumea artistica a subiectului si deschizind doar o poarta prin care, incitat sa treaca, privitorul sa incerce sa descopere de unul singur, in continuare. Sint imagini datorita carora chipurile artistilor romani s-ar putea sa devina mai cunoscute pe alte meleaguri decit in propria lor tara.