Regizorul Radu Jude a cistigat marele premiu pentru scurtmetraj,
cu filmul Lampa cu caciula, in cadrul celei de-a 28-a editii a Festivalului Filmului Mediteranean de la Montpellier – transmite France Presse. Manifestarea a avut loc intre 27 octombrie si 5 noiembrie, in Franta,
fiind prezentate peste 250 de filme, productii recente si inedite provenind
din zona Mediteranei. Lampa cu caciula a cistigat concursul Centrului National al Cinematografiei in 2005. Scenariul este scris de Florin Lazarescu, iar imaginea este semnata de Marius Panduru. Dupa obtinerea premiului, i-am solicitat scriitorului Florin Lazarescu un text „la cald“ despre film.
Pentru istoria parintilor mei, anul 1974 a fost marcat de doua evenimente: nasterea mea si achizitionarea unui televizor cu lampi. Venirea unui copil pe lume e pina la urma un lucru firesc. Televizorul – printre primele aparute in comunitatea locala – a fost un mic miracol. imi amintesc ca in casa la noi era un soi de cinematograf. Ca sa prinda un loc mai de Doamne-ajuta, in fata ecranului, vecinii nostri isi rezervau locuri din timpul zilei. Cei mai delasatori stateau cu gitul intins, privind dintr-o parte, tot timpul filmului.
Dupa citiva ani, „minunea“ a prins sa dea semne de oboseala. Lampile se stingeau, una dupa alta, ca si cum ai sufla intr-o luminare. Fara ele, eram morti – si noi, si televizorul. Salvarea o reprezenta un atelier de reparatii din cel mai apropiat orasel, la vreo 8 kilometri de sat. Ca doi brancardieri destoinici, eu si tata caram „mortul“ pe brate, de citeva ori pe an, pina la zeul tehnicii, faimosul mester Bichescu. Puse cap la cap, din drumurile noastre, dus-intors, cu televizorul la reparat s-ar putea naste o odisee. Prin vara lui 2000 eu am scris o Poveste de duminica. A aparut prin 2001 in revista Vatra, iar in 2003, intr-un volum in format electronic, Sase moduri de a-ti aminti un cal, la LiterNet.
La inceputul lui 2004, am vazut un anunt pe Internet: HBO Romania organizeaza un concurs de scenarii. Am transformat in scenariu Povestea de duminica, dindu-i titlul Lampa cu caciula. Nu prea stiam cum se face (singurul scenariu pe care il citisem pina atunci fusese Balanta lui Lucian Pintilie), dar am reusit sa cistig un premiu special din partea juriului. Regizorul Radu Jude a aflat din presa de el, m-a cautat pe net si mi-a cerut scenariul. Cred ca mi-a raspuns in aceeasi zi in care i l-am trimis pe mail: „Nu stiu cu ce bani, dar il facem“. Ne-am intilnit de citeva ori in Bucuresti, am discutat si am inscris Lampa... la concursul CNC, avind ca producator Hi FILM Romania. Desi am luat zece pe linie de la citiva membri ai juriului, Ioan Carmazan ne-a pus cinci si am picat concursul. in 2005, ne-am inscris din nou la CNC si am cistigat finantarea. Apoi, greul a cazut pe umerii lui Radu. Eu l-am sprijinit, atit cit am putut, de la distanta, bucuros ca, dincolo de un regizor profesionist, mi-am cistigat un prieten pe viata.
Vreau sa fie clar: nu-mi atribui succesul scurtmetrajului Lampa cu caciula (premiul de la Montpellier, selectionarea la Telluride, Cotbus, Bilbao etc.) decit ca un simplu jucator intr-o echipa victorioasa. Sint convins ca acesta e doar inceputul. Radu a construit o poveste distincta, autentica, de neuitat. Actorii – Gabriel Spahiu, Marian Bratu, Alexandru Georgescu, Natalia Calin – isi au propria viata pe ecran, credibila – si incredibila, in acelasi timp – atit pentru cei care au trait alaturi de un televizor cu lampi, cit si pentru cei care considera ca televizorul e un obiect banal, fara sa banuie ce miraj poate ascunde pilpiirea unui tub catodic obosit.

