Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2006   |   Noiembrie   |   Numarul 346   |   Lampa cu caciula a cistigat marele premiu la Montpellier

Lampa cu caciula a cistigat marele premiu la Montpellier

Lunga poveste a unui scurtmetraj

Autor: Florin LAZARESCU | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Regizorul Radu Jude a cistigat marele premiu pentru scurtmetraj,
cu filmul Lampa cu caciula, in cadrul celei de-a 28-a editii a Festivalului Filmului Mediteranean de la Montpellier – transmite France Presse. Manifestarea a avut loc intre 27 octombrie si 5 noiembrie, in Franta,
fiind prezentate peste 250 de filme, productii recente si inedite provenind
din zona Mediteranei. Lampa cu caciula a cistigat concursul Centrului National al Cinematografiei in 2005. Scenariul este scris de Florin Lazarescu, iar imaginea este semnata de Marius Panduru. Dupa obtinerea premiului, i-am solicitat scriitorului Florin Lazarescu un text „la cald“ despre film.


Pentru istoria parintilor mei, anul 1974 a fost marcat de doua evenimente: nasterea mea si achizitionarea unui televizor cu lampi. Venirea unui copil pe lume e pina la urma un lucru firesc. Televizorul – printre primele aparute in comunitatea locala – a fost un mic miracol. imi amintesc ca in casa la noi era un soi de cinematograf. Ca sa prinda un loc mai de Doamne-ajuta, in fata ecranului, vecinii nostri isi rezervau locuri din timpul zilei. Cei mai delasatori stateau cu gitul intins, privind dintr-o parte, tot timpul filmului.
Dupa citiva ani, „minunea“ a prins sa dea semne de oboseala. Lampile se stingeau, una dupa alta, ca si cum ai sufla intr-o luminare. Fara ele, eram morti – si noi, si televizorul. Salvarea o reprezenta un atelier de reparatii din cel mai apropiat orasel, la vreo 8 kilometri de sat. Ca doi brancardieri destoinici, eu si tata caram „mortul“ pe brate, de citeva ori pe an, pina la zeul tehnicii, faimosul mester Bichescu. Puse cap la cap, din drumurile noastre, dus-intors, cu televizorul la reparat s-ar putea naste o odisee. Prin vara lui 2000 eu am scris o Poveste de duminica. A aparut prin 2001 in revista Vatra, iar in 2003, intr-un volum in format electronic, Sase moduri de a-ti aminti un cal, la LiterNet.

La inceputul lui 2004, am vazut un anunt pe Internet: HBO Romania organizeaza un concurs de scenarii. Am transformat in scenariu Povestea de duminica, dindu-i titlul Lampa cu caciula. Nu prea stiam cum se face (singurul scenariu pe care il citisem pina atunci fusese Balanta lui Lucian Pintilie), dar am reusit sa cistig un premiu special din partea juriului. Regizorul Radu Jude a aflat din presa de el, m-a cautat pe net si mi-a cerut scenariul. Cred ca mi-a raspuns in aceeasi zi in care i l-am trimis pe mail: „Nu stiu cu ce bani, dar il facem“. Ne-am intilnit de citeva ori in Bucuresti, am discutat si am inscris Lampa... la concursul CNC, avind ca producator Hi FILM Romania. Desi am luat zece pe linie de la citiva membri ai juriului, Ioan Carmazan ne-a pus cinci si am picat concursul. in 2005, ne-am inscris din nou la CNC si am cistigat finantarea. Apoi, greul a cazut pe umerii lui Radu. Eu l-am sprijinit, atit cit am putut, de la distanta, bucuros ca, dincolo de un regizor profesionist, mi-am cistigat un prieten pe viata.

Vreau sa fie clar: nu-mi atribui succesul scurtmetrajului Lampa cu caciula (premiul de la Montpellier, selectionarea la Telluride, Cotbus, Bilbao etc.) decit ca un simplu jucator intr-o echipa victorioasa. Sint convins ca acesta e doar inceputul. Radu a construit o poveste distincta, autentica, de neuitat. Actorii – Gabriel Spahiu, Marian Bratu, Alexandru Georgescu, Natalia Calin – isi au propria viata pe ecran, credibila – si incredibila, in acelasi timp – atit pentru cei care au trait alaturi de un televizor cu lampi, cit si pentru cei care considera ca televizorul e un obiect banal, fara sa banuie ce miraj poate ascunde pilpiirea unui tub catodic obosit.

 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
Endemicul plagiat în şcoala românească
Cele mai recente comentarii
gabriela.gheorg@gmail.com
o referință la lucrările dlui Solomon Marcus
ma bag &io ca musca pan' lapte...
ref nedumerirea dlui Foarta
nea marin
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire