OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Luni, 16 octombrie, in clubul de jazz si rock „Green Hours 22 Jazz café“ din Calea Victoriei 120 a avut loc, la orele 14, lansarea oficiala a primului numar al revistei de arta si cultura muzicala Art &Roll. Editor: Daniel Ionescu. Director: Radu Lupascu. Redactori: Ioan Big, Relu Calin, Denis Dinulescu, Costin Grigoras, Vasile Gheorghe, Florin Silviu Ursulescu. Revista are 32 de pagini (alb-negru, hirtie lucioasa, paginare atragatoare, pe doua coloane), apare in acelasi format mic, alb-negru si in aproximativ aceeasi echipa cu mai vechiul si, in unele privinte, mai consistentul Musical Report. Editorialul este un fel de proza jucata despre spectacole si spectatori al carei tilc, marturisim cu umilinta, nu l-am prins. Partea cea mai „tare“ a revistei este cea dedicata fenomenelor blues si rock (este si cea mai extinsa).

In deschidere, prima parte a unui text al lui Costin Grigoras despre chitaristul-mit Jimi Hendrix si „eroarea ucigasa a libertatii totale“. Urmeaza, sub titlul (traducere romaneasca...) Nimic altceva decit Blues, un material semnat de Daniel Ionescu despre cariera bluesman-ului american alb Johnny (Edgar) Winter. In paginile 6-7 Ioan Big semneaza probabil cel mai bun text al acestui prim numar Art &Roll: o fina si, zicem noi, judicioasa analiza comparata a stilurilor celor mai mari chitaristi de rock &blues: „revolutionarul“ american Jimi Hendrix si „conservatorul“ britanic Eric Clapton, propunindu-si sa ofere un raspuns „polemicilor interminabile“ privind preeminenta unuia sau altuia. Articolul, care vadeste o anume simpatie suplimentara pentru Clapton, propune o discreta „demitizare“ a lui Hendrix (in cazul sau, legenda s-a pliat de minune pe mitul postromantic al geniului razvratit si anarhic, al artistului damnat, al supraomului mort tinar). Interesante sint si materialele despre World Music si promotorii ei (v. Daniel Ionescu, Atractia Exoticului), ampla recenzie a albumului Somewere to Elsewere al formatiei rock Kansas, prezentarea legendarei formatii germane de muzica electronica si synth-rock Kraftwerck (v. textul lui Ioan Big din p.17), a formatiei Killing Floor (v. Costin Grigoras: Un fel de rock’n Blues), a megafestivalului rock de la Monterey din 1967 (v. Relu Calin, Make Love not War!) si a trupei daneze Beefeaters de la finele anilor ’60 (v. Radu Lupascu, De la Pigtrad Beat la rockul progresiv R& cu...). Pagina de „Umormuzica“ (anunturi matrimoniale si raspunsuri la anunturi) contine poante destepte, uneori haioase pe bune. Cam fortat, de un „polemism“ indoielnic, articolul Gogosi si Manele al lui Denis Dinulescu, din care aflam, totusi, o informatie ravasitoare: juna Andreea Antonescu (18 ani), „roscata“ de la Andre, pregateste un volum de versuri! Nici muzica clasica nu e neglijata – vezi micul dar densul eseu al lui Vasile Gheorghe despre Bach si arta fugii. Despre activitatea muzicala interna putem citi un material al lui Costin Grigoras care prezinta formatia BlueService, un interviu realizat de L.I. „Multipass“ cu Razvan „Lapi“ Lupu, bateristul formatiei Vama Veche, si o relatare a lui Florin Silviu Ursulescu despre festivalul „Constelasii Rock“ desfasurat in decembrie trecut la Rimnicu-Vilcea. Jazzul este prezent prin „sueta“ lui Costin Grigoras cu jazzman-ul american Giorgio Gomelski si prin materialul realizat de Ioan Big despre importantul Jazz Saalfeld Festival 2000 din Austria. In pagina 31, Costin Grigoras „rade“ scurt, dar devastator ultimul album Vanghelis, Beaubourg (Pana de inspiratie). In rest – anunturi, reclame, mica publicitate muzical-discografica.

Revista poate fi gasita (la pretul de 15000 de lei) in magazinele de muzica din Bucuresti si din intreaga tara, in reteaua de librarii Humanitas, precum si (gratuit) in cluburi sau locuri unde se organizeaza spectacole.