OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Lansarea serialului Doctor Jivago, care a inceput sa fie difuzat zilele acestea de canalul rusesc de televiziune NTV, la o ora de maxima audienta, a reusit sa devina un eveniment cultural, chiar daca pelicula a fost piratata cu mult inainte de difuzarea oficiala. Filmul – in regia lui Aleksandr Proskin, dupa un scenariu exceptional de Iuri Arabov – este prima adaptare cinematografica in Rusia a romanului Doctorul Jivago de Boris Pasternak, care i-a adus in 1958 scriitorului un Premiu Nobel pentru literatura de care a fost obligat sa se dezica dupa ce a fost exclus din Uniunea Scriitorilor sovietici. Persecutiile la care poetul a fost supus i-au grabit moartea in 1960, fiind reabilitat abia in anul 1987. Serialul s-a bucurat de o publicitate iesita din comun, iar acei critici care au putut viziona filmul in varianta DVD sustin ca pelicula corespunde asteptarilor si surclaseaza net alte ecranizari ambitioase dupa mari opere literare difuzate in acest an.

Astfel, in Rusia au fost supuse aprecierii telespectatorilor doua mari proiecte: primul – un serial realizat dupa romanul Maestrul si Margareta de Mihail Bulgakov, iar celalalt – Primul cerc, o transpunere pe pelicula a romanului lui Aleksandr Soljenitin.
Dincolo de faptul ca in cinematografia rusa s-a lansat o adevarata industrie a serialelor realizate dupa marile opere ale unor reputati autori contemporani, adaptarea cinematografica a Doctorului Jivago a fost precedata de aparitia cartii Pasternak si Olga Ivinskaia, la editura Vagrius. Olga Ivinskaia este femeia care l-a inspirat pe poetul Pasternak sa-si indrepte atentia spre proza si a servit drept prototipul Larei in romanul Doctor Jivago (1955), tiparit pentru prima oara in Italia. in URSS, pina la caderea regimului sovietic, cartea a circulat o lunga perioada in samizdat. Dar prima recunoastere cinematografica in Occident romanul lui Pasternak a capatat-o prin legendarul film semnat de David Lean, cu Omar Sharif.

- Soarele auriu al diminetii de cenusa
Volumul de amintiri poarta semnatura fiicei Olgai Ivinskaia, Irina Emelianova, si relateaza tragica poveste de dragoste dintre mama sa si marele poet rus, in anii ’50 ai secolului trecut. Jivago seamana, intrucitva, cu poetul Boris Pasternak, avind in vedere ca personajul central al cartii este o autoproiectie a acestuia; in realitate, insa, experienta traita de scriitor este mult mai dramatica decit cea a personajului literar.
Atit Poetul, cit si ultima sa Muza au avut un parcurs personal sinuos, iar intilnirea lor, pe linga inspiratie si clipele de comuniune, a insemnat pentru ea 12 ani de inchisoare, in afara de transpunerea intr-un personaj nemuritor, iar pentru el – sfisiere sufleteasca si culpa eterna de sot infidel si neputinta de a rupe definitiv cu vechea familie pentru a pleca in alta. Schema triunghiului amoros a functionat de doua ori in viata lui Pasternak, dar mai carnal si dureros in ecuatia Pasternak-Ivinskaia-Neigauz.

Pina la intilnirea cu Pasternak, frumoasa si sensibila Ivinskaia daduse, din plin, piept cu viata. Fusese casatorita de doua ori: primul sau sot – tatal Irinei Emelianova – s-a sinucis la doar 32 de ani, neputind suporta idila infiripata intre sotie si un redactor al revistei Samaliot, Fiodor Vinogradov, unde Olga avea si ea un post de redactor. Blestemata nu doar de prietenii si rudele sotului defunct, Olga Ivinskaia se marita cu noua sa iubire, Vinogradov, pe care o abandoneaza la scurt timp, dupa ce-l naste pe fiul lor Mitia si afla ca mama sa fusese arestata „pentru propaganda antisovietica“.
in momentul in care a cunoscut-o pe cea care va deveni Lara sa, Boris Pasternak era si el la a doua casatorie. Mama primului sau fiu fusese o pictorita celebra pe atunci, Evghenia Lurie. „Ambii sufereau de o sensibilitate accentuata si asta i-a impiedicat sa treaca senini peste greutatile traiului in comun“, va scrie, mai tirziu, in memoriile sale fiul lor, Evgheni, care a crescut departe de tatal sau, la Paris, in exil.

Pasternak nu ramase singur, ci alaturi de Zinaida Neigauz, fosta nevasta a marelui muzician Heinrich Neigauz, caruia practic i-a „suflat-o“.
Despre prima intilnire cu Pasternak, Olga Ivinskaia a lasat marturie intr-un jurnal: „Fusesem, putin spus, tulburata de o presimtire, dupa ce ma privise cu ochii sai imensi – privirea unui barbat care ma cintarea cu exigenta. Mi-am spus, in sinea mea, iata a venit un om, singurul de care am nevoie“.
Pasternak va scrie despre ziua in care a mers sa-si duca un manuscris la revista Novii mir: „in viata mea a aparut un soare auriu!“ Ivinskaia avea o claie de par balai, ca si Lara din viitorul roman.
„Pasternak suna aproape in fiecare zi in redactie si ma cheama sa ies in piateta din fata. Mi-e teama sa-l intilnesc, in redactie au inceput deja birfele, iar colegii ma privesc chioris: Curios, cum se va termina idila ta cu Pasternak? Lui Parternak ii raspund deseori in doi peri ca nu pot veni, insa fara prea multa convingere, iar in timpul asta inima mi se umple de un val de caldura“, scrie Olga.

„Tot amin sa-i spun doua lucruri: primul – sa nu ne mai vorbim cu Dumneavostra, iar al doilea – ca o iubesc si viata mea e subordonata pe de-a-ntregul acestui sentiment“, scrie Pasternak, pe o fisa de carte.
„Pasternak ura scenele in familie. Se vede ca avusese parte de destule dintre acestea. Atunci cind incepeam o discutie serioasa, el devenea imediat suspicios. La reprosurile mele intemeiate, incepea sa tune: Nu, nu, Oliusa ! Astia nu mai sintem noi doi! Asta e dintr-un roman de doi bani! Asta nu esti tu! ii tot repetam cu incapatinare: Ba da, tocmai asta sint eu! Sint o femeie in carne si oase si nu o plasmuire a ta! Fiecare raminea la parerea sa, bineinteles. Boria era pentru mine mai mult decit un sot. A intrat ca o vijelie in viata mea si s-a napustit cu asemenea forta incit n-a lasat liber nici macar un colt in ea. Ma bucura nespus atitudinea sa tandra fata de fiica mea, Irina, care pe atunci intra in adolescenta!“, scria Olga.

Nu a trecut mult timp pina ce sotia lui Pasternak, Zinaida Neigauz, a aflat de noua lui pasiune: „Am inteles ca este foarte indragostit!“. I-a cerut sa puna capat imediat acestei relatii si, fara ca el sa stie, s-a dus sa-si infrunte rivala. A fost prima intilnire intre cele doua femei care se luptau pentru iubirea poetului. intrevederea s-a consumat in apartamentul unei prietene a Ivinskai, unde Olga venise toata in lacrimi, la capatul puterilor, macinata de gindul ca ar putea sa-l piarda pentru totdeauna pe Boris. Zinaida si-a infrint iritarea, calma ca o zeita, avind avantajul statutului de sotie oficiala. I-a spus intrusei sa dispara definitiv din viata sotului ei, pe care nu-l va ceda pentru nimic in lume. „Olga, esti tinara, gaseste-ti un barbat care sa aiba grija de tine si de copiii tai, iar daca iti va fi greu material, noi te vom ajuta!“. Acest noi a sunat umilitor, Olga, inecindu-se in lacrimi, a lesinat, revenindu-si intr-o masina a Salvarii, in drum spre camera de garda a unui spital.
La orizont se profila un nou val al terorii staliniste. Culegerea de versuri Opere alese a lui Pasternak a fost retrasa de sub tipar. Dar, cel mai crud si cu totul pe neasteptate, lovitura se abate asupra Olgai. Despre acea zi neagra de 6 noiembrie 1949, ea va scrie: „La ora 20.00, viata mea s-a rupt. in apartament dadusera navala niste straini, care au inceput sa-mi perchezitioneze casa, zicindu-mi ca trebuie sa-i urmez; nu am crezut vreodata ca una ca asta poate sa mi se intimple. Ma sufocam. Pentru ce?, m-am intrebat. Si un gind neverosimil mi-a trecut prin minte: oare din cauza lui Boris?“

- Intre sotie si iubita, Poetul le-a preferat pe amindoua
Au urmat luni in sir de ancheta. Olga era insarcinata in luna a cincea. Scriitorul era cuprins de disperare. intr-o buna zi a fost chemat la sediul central al inchisorii pentru a ridica fatul avortat al Ivinskai si ia cu el o paturica de copii. in locul acestuia insa i se pun in brate cartile confiscate in urma perchezitiei in apartamentul Olgai – volume de poezii ale sale, cu dedicatie, mici atentii de indragostit. Pasternak face un infarct, fiind constient ca „doar tacerea stoica a Olgai“ l-a salvat atunci de urmarirea penala si in final de inchisoare.

Abia dupa cinci ani, dupa ce Ivinskaia isi va ispasi pedeapsa pentru „actiuni antisociale“ intr-un lagar de munca, Pasternak va afla adevarul despre ceea ce i se intimplase la ancheta. Autoritatile incercasera sa-i smulga marturisiri compromitatoare la adesa scriitorului, dar, izbindu-se de rezistenta femeii, i-au spus ca Pasternak a fost si el arestat, facuse un atac de cord si corpul sau neinsufletit s-ar afla la morga inchisorii Lubianka, unde a fost dusa ca sa se convinga. La morga, vazind cadavrele acoperite cu cearsafuri albe, dinspre care venea un miros statut si greu, a lesinat. A fost lasata sa zaca mai multe ore pe pardoseala rece de ciment. Cind s-a trezit, se afla la spitalul inchisorii, unde i s-a spus ca facuse un avort spontan.
A fost eliberata din lagar abia dupa gratierea survenita in urma mortii lui Stalin, in martie 1953. Peste o luna era la Moscova. Oricit de mult il rodea vina fata de sotia pe care o insela si de care ii era greu sa divorteze, nu doar din cauza scandalurilor cu care il ameninta, dar si pentru confortul domestic pe care Zinaida i-l asigura, Pasternak s-a intors la Ivinskaia.


In carte, fiica acesteia povesteste ca, inainte de a se revedea cu scriitorul, mama sa, privindu-si miinile asprite de munca in lagar, ii spusese, cu o voce straina: „Stii, am trecut prin atitea! Nu vreau sa-l mai vad!“. Dar a clacat la prima intilnire.
Pasternak si-a trait ultimii ani din viata in schema trioului amoros clasic: n-a putut sa renunte nici la iubita, nici la sotie. Despre cele doua femei din viata sa, Pasternak a scris in acei ani: „Zinaida, sotia, imi este ca o fiica, ca mezi-nul familiei, iar de Olga am nevoie ca de aer! Si in aceasta incurcatura cred ca ma voi afla pina la capatul zilelor!“. intr-adevar, la capatiiul sicriului sau au vegheat ambele femei – sotia si iubita.
„Cind eram tinar n-am intilnit fiinta unica. Lara din tineretea mea nu este decit o experienta comuna.

Lara din anii mei de batrinete este inscrisa in inima mea cu singele ei si cu anii ei de inchisoare.“ Asa raspundea Pasternak la intrebarile ziaristilor despre prototipul Larei din romanul Doctor Jivago.
Pasternak finalizeaza acest roman – singura sa creatie in proza si pe care o considera cea mai importanta lucrare a sa – in anul 1955. Daca in prima parte a romanului eroina Larisa Ghesar repeta, in unele privinte, soarta Zinaidei Neigauz, in restul naratiunii ea capata trasaturile Olgai Ivinskaia. intr-o scrisoare din 1958, Pasternak scria: „in partea a doua vietii mele, am cunoscut o tinara femeie – Olga Vsevolodovna Ivinskaia. Ea este Lara din romanul meu, pe care am inceput sa-l scriu in perioada in care am cunoscut-o. Ea este intruchiparea bucuriei de viata si a sacrificiului. Nimic din ea nu tradeaza suferintele prin care a trecut“.

- Opt ani de inchisoare pentru vina de a fi iubita
A doua zi dupa funeraliile lui Pasternak, in noiembrie 1960, in apartamentul Olgai Ivinskaia, unde aceasta locuia cu fiica sa, Irina, si cu fiul lor, Mitia, au dat buzna, ca odinioara, un grup de KGB-isti, care i-au rasturnat casa cu fundul in sus si le-au arestat si pe ea si pe fiica. Ca invatatura pentru alti scriitori, autoritatile sovietice din acea vreme au hotarit sa pedepseasca persoane apropiate Poetului, pentru sfidarea regimului: pentru ca nici o revista literara din URSS n-a indraznit sa-i publice Doctorul Jivago, Pasternak si-a trimis peste hotare – in secret, printr-o cunostinta din Partidul Comunist Italian – cartea, care a devenit imediat un best-seller. Olga Ivinskaia a fost condamnata la opt ani de inchisoare, iar fiica sa Irina, care avea 20 de ani, a primit „doar“ trei ani de privatiune de libertate, ispasindu-si pedeapsa intr-o colonie de munca pentru infractori deosebit de periculosi.

Exact in aceeasi perioada, in Catalonia, erau in curs de desfasurare filmarile la pelicula Doctor Jivago, in regia lui David Lynn, dupa romanul omonim al lui Pasternak, care a obtinut cinci premii Oscar. in timp ce filmul era proiectat in Occident, cistigind noi si noi admiratori, facind cunoscut numele lui Boris Pasternak peste hotarele URSS, intr-o colonie de munca pentru femei din Mordovia (Siberia Orientala) prototipul Larei, cu un batic ars de soare pe cap, cultiva sfecla de zahar.
Pasternak nu i-a lasat Olgai Ivinskaia nici o mostenire, insa, in 1966, Colegiul pentru lite-ratura straina a intocmit un act in care Ivinskaia a fost trecuta printre mostenitorii marelui poet, primind 24.000 de dolari din onorariile obtinute din publicarea romanului Doctor Jivago in Occident. Din acesti bani si-a cumparat un apartament la o periferie a Moscovei, in care si-a trait ultimii 30 de ani de viata.
„Mama a avut zeci de barbati pina la Poet si nici unul dupa!“, relateaza Irina.