OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cu ce s-a ales Romania dupa ministeriatul domnului Tudor Chiuariu putini ar putea spune. Astazi, cind traim in lumea vitezei, cind fiecare zi conteaza, cind orice reforma este contra cronometru pentru a reduce decalajele intre noi si lumea civilizata, cind asteptarile de la guvernare sint, poate, mai mari ca oricind, noi ne-am permis sa punem in diverse portofolii-cheie oameni fara competente reale, fara performante, niste pierde-vara.

Portofoliul justitiei nu este un astfel de caz singular in Guvernul Tariceanu 2. Atacul presedintelui Traian Basescu la adresa lui Tudor Chiuariu, chiar daca a fost facut din motive pur politice, este justificat. Una din regulile strategiilor electorale spune ca atunci cind esti intr-o astfel de competitie trebuie sa scoti in evidenta si sa ataci punctele slabe din tabara adversarilor. Iar Tudor Chiuariu a fost un punct slab, o bresa prin care zidul liberalilor putea fi strapuns usor. Intr-un fel, putem spune ca s-a facut dreptate prin faptul ca Ministrul Justitiei si-a parasit intr-un mod asa de patetic si de lipsit de glorie portofoliul.

Cu totii meritam ministri competenti, si nu parveniti si aciuati pe linga diversi potentati, eminente gri, emanente ale coruptiei locale.
„Experimentul Chiuariu“ ar trebui sa fie o lectie atit pentru liderii de partide care prefera momii ascultatoare in locul unor personalitati (in sensul cel mai respectabil al cuvintului), cit si pentru aventurierii care nu-si vad lungul nasului si care-si supraestimeaza competentele. Din pacate, multi ziaristi sau adversari politici ai fostului ministru si ai liberalilor au pus inconsistenta profesionala si politica a demisionatului pe seama virstei acestuia. Evident, este o eroare, cel putin una de principiu, daca nu si una de natura logica.
La ora asternerii in pagina a acestor rinduri, bursa zvonurilor cu privire la persoana viitorului ministru este in plina fervoare.

Numele vehiculate scot in evidenta lipsa de idei bune si lipsa de resurse umane valoroase din politica romaneasca. In afara de Renate Weber, o (fosta) personalitate cu rezonanta a societatii civile romanesti, restul sint oameni de paie. Victor Alistar, seful unui ONG, cu gura mare si atit, atrage atentia anual ca Romania este cea mai corupta tara, folosind o metodologie cel putin discutabila. Daca va fi numit ministru, el are sanse extrem de mari sa fie un Chiuariu 2, exact din aceleasi motive: supradimensionarea egoului personal, lipsa de rezultate reale in viata profesionala, sustinere politica indoielnica. Norica Nicolai are experienta, are curriculum vitae, are prestanta. Are insa, si un dezavantaj, si anume faptul ca toate acestea au o singura baza: politica. Un alt nume, Mocuta, instrumentatorul dosarului „Flota“, nu este o idee fericita pentru Romania. Recompensarea procurorilor „care-si fac treaba“ cu posturi in guvern este de neconceput intr-o tara democrata.

Dezbaterea ministru tehnocrat versus ministru politician insoteste fiecare noua numire in Guvern. Clasa politica trebuie sa isi asigure viitorul, caci, chiar daca nu ne place, de aceasta clasa politica depinde viitorul democratiei in tara noastra. Din acest punct de vedere, este evident ca avem nevoie de ministri ale caror portofolii sa nu insemne si sfirsitul carierei lor politice. Avem nevoie de ministri care sa-si doreasca si sa poata ca, la sfirsitul unui mandat, sa mai spere la o alta pozitie in stat, de ministri care sa-si probeze moralitatea si eficienta.
PNL a auntat ca noul ministru va continua reforma inceputa de Chiuariu. Daca a existat o astfel de reforma, ar fi bine sa ne spuna si noua, ca sa stim si noi. Iar daca va vrea sa o continue...