OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De citiva ani buni, titlurile cele mai semnificative din productia literara romaneasca apartin prozei. Anul 2006 nu aduce nici o surpriza in acest sens; tendinta pare, dimpotriva, sa se accentueze. Formulele prozastice se prezinta tot mai diversificate, oferta intinzindu-se de la fresca (Radu Tuculescu, Povestirile mameibatrine, Radu Aldulescu, Mirii nemuririi, Eugen Uricaru, Supunerea) la microrealism (Filip si Matei Florian, Baiuteii) si autofictiune (Cezar Paul-Badescu, Luminita, mon amour), de la proza actualitatii, a cotidianului (ilustrata insa de la o vreme de autori de a doua mina ca Dan Miron sau Tudor Lavric) la proza estetizanta (Ara Septilici, Dublul, un roman, Sergiu Singer, Pioneze si hirtie albastra), poematic-fantasmagorica (Ana-Maria Sandu, Fata din casa vagon, Cristian Robu-Corcan, Gravura in mi bemol, Nicolae Strambeanu, Scrisoarea pe care nu o vei citi niciodata) sau la aceea ludica, fabulatorie si experimentala (Petru Cimpoesu, Christina Domestica si Vinatorii de suflete, Florina Ilis, Cinci nori colorati pe cerul de rasarit), de la politic si istorie (Constantin Toiu, Istorisirile Signorei Sisi, Ion Cretu, Calatorul) la fantasy (Razvan Radulescu, Teodosie cel Mic), de la gravitate la parodie, de la introspectie la aventura s.a.m.d. (Interesanta ar putea fi revenirea in actualitate a romanului istoric, prin carti ca Manuc de Victoria Comnea sau Evghenitii de Constanta Vintila Ghitulescu) – adesea retetele se amesteca, uneori firesc, alteori in mod fortat, cartile (in mare parte romane) se structureaza compozit, pe mai multe etaje, si conform mai multor partituri. Tipologia este pur orientativa si intrucitva procustiana. in ce ma priveste, mizez in special pe trei titluri din tabloul (incomplet, subiectiv) pe care tocmai l-am schitat: Teodosie cel mic, Christina Domestica…, Povestirile mameibatrine, carti asupra carora nu mai insist acum, pentru ca am scris deja pe larg despre ele. Sper ca vor avea soarta meritata; si cind spun asta nu ma refer la „recunoasterea“ oficiala prin premii (Ioana Parvulescu a aratat stralucit, in Prejudecati literare, cu exemple concludente din istoria literara si cu mult umor, cit de putin valoreaza in timp premiile si cit de nevertebrata e institutia lor!)...

Altceva despre proza?! Astept cu nerabdare ca in 2007 sa creasca „aripa dreapta“ a Orbitorului si sa citesc anuntatul roman al Gabrielei Adamesteanu, Provizorat, daca nu ma insel, din care Romania literara a publicat acum citeva luni niste fragmente... E adevarat ca se scrie si se publica multa poezie, dar prea putine din volumele poetice se retin, au un sound distinct, remarcabil. Cele mai multe sint croite din aceeasi stofa – cam groasa si de proasta calitate – a biografismului mizerabilist, antimetaforic, antiestetic/inestetic, antielitist, antilivresc, anticalofil. Ma indoiesc ca in timp textele unui poet ca V. Leac vor face prea multe parale. in treacat fie zis, Dictionar de vise este una dintre cele mai plate carti de poezie care mi-au trecut in ultima vreme prin mina. La capitolul reusite poetice ale anului 2006 (sigur, fara a lua in calcul reeditarile), as nota doar citeva titluri, de numarat pe degetele de la o mina: Dilecta lui Octavian Soviany (poezie a estetismului crepuscular), Lucrari in verde sau Pledoaria mea pentru poezie de Simona Popescu (discurs de inefabila virtuozitate – jucaus si grav in aceeasi masura – in legatura cu care, in mod nedrept, cronicarii au preferat sa taca), intimplari derizorii de sfirsit de Angela Marinescu (mostra de lirism puternic, corporalist-vizionar), Klein spuse Klein de Mihai Ignat (poezie construita, dramatizata, glisind intre inregistrarea concretului si lirismul conceptual). Ar mai fi de mentionat, ca un bonus, volumul Martei Petreu, Scara lui Iacob – interogatie metafizica deloc lipsita de ingeniozitate, in ciuda retorismului cam agasant – si debutul Violetei Ion cu Marta.

Astept de mai multa vreme revigorarea criticii literare nefoiletonistice, dar fiecare an imi intareste, din pacate, banuiala ca prea putini dintre cei multi (mai cu seama dintre cei tineri) care umplu cu cronici si recenzii paginile revistelor literare de la Bucuresti si din provincie sint dispusi (din varii motive) sa se inhame la o munca atit de serioasa cum e conceperea unei carti de critica, de teorie sau de istorie literara. Ploua cu volume ,,panoramice“ de cronici si cam atit. Cu exceptiile de rigoare, pe care le notez „mai la vale“. in primul rind, impresionantul demers teoretic al profesorului Paul Cornea, Interpretare si rationalitate, o carte dintre acelea care apar o data la citeva zeci de ani in cultura romana. Apoi, o serie nu prea mare de volume ce ar merita consultate si discutate: Matei Calinescu, Eugène Ionesco: teme identitare si existentiale, Sorin Alexandrescu, Mircea Eliade dinspre Portugalia, Daniel Cristea-Enache, Ion D. Sirbu. Un om din Est, Stefan Borbély, Despre Thomas Mann si alte eseuri, Cosana Nicolae, Canon canonic. Plus, la capitolul studii culturale, doua carti masive, dense, scrise cu acribie si totodata foarte incitante: De la arhetip la anarhetip de Corin Braga si Iter in Indiam. Imagini si miraje indiene in drumul culturii romane spre Occident de Liviu Bordas.
Lecturi mai mult decit profitabile: Solomon Marcus, Paradigme universale II. Pornind de la un zimbet, Gheorghe Craciun, Trupul stie mai mult, Vasile Ernu, Nascut in U.R.S.S.