OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Legea se aseamana unui clasic al literaturii – este laudata de toata lumea, fara a fi citita.

Cum trebuie conceputa o lege, pentru a fi citita si laudata deopotriva?

Cuvintele sint, fara indoiala, cel mai puternic drog utilizat de omenire.
Legile nu ar trebui nici supraestimate, si nici subestimate.
Legea nu ar trebui sa devina o manifestare politica sau o propaganda ieftina, folosita in campaniile electorale, raminind astfel doar o declaratie de intentie. Dimpotriva, ar trebui sa se realizeze, pentru fiecare lege, o evaluare a efectelor, dar si a limitelor de actiune ale acesteia. Marele pericol, in fata progresului, este adoptarea unei legi cu scopul exclusiv de a „cistiga puncte“, de catre politicienii care se perinda la guvernare. O lege nu poate fi un substitut formal pentru un sistem de finantare stabil, eficient si bine reglementat, si nici un alibi pentru absenta unei politici culturale cu o viziune clar definita pe termen lung. Legea nu este, de fapt, decit un instrument de punere in practica a acestei viziuni.


- Puterea si neputinta legii.

Legea ar trebui sa guverneze doar acele relatii ce pot fi in mod adecvat reglementate prin acte legislative.
Legea este un instrument de reglementare. Principala ei menire este aceea de a reglementa relatiile individuale, impartind, pe de o parte, puterea de decizie intre diferitii participanti la procesul de decizie, si dind celorlalti, pe de alta parte, drepturi si obligatii (pentru a se asigura ca aspectele ce pot fi reglementate devin, astfel, supuse legii). Legile sint, asadar, mai degraba instrumente de reglementare decit norme programatice, de care difera prin faptul ca sint inevitabil asociate unor consecinte legale, in timp ce normele programatice nu aduc nici o restrictie, ci doar surprind anumite directii specifice de dezvoltare. O data ce documentele programatice capata o forma legala, legile isi pierd puterea legala si, totodata, rostul existentei lor.
Pentru a evita neputinta legii, trebuie sa se faca si sa fie luata in considerare distinctia dintre elementele ce pot fi reglementate si formalizate din punct de vedere legal intr-o lege si cele care tin de domeniul liniilor directoare si al stategiei, si care au, astfel, nevoie de un alt suport formal – acela al documentului de planificare a politicii culturale.


- Sustine-ti legea.

Fiecare lege trebuie insotita de un plan de activitati care sa permita o aplicare eficienta.
Pentru respectarea unei „igiene“ legislative, este necesar sa se adopte doar legile ce pot fi aplicate, caci implementarea legislatiei este la fel de importanta ca redactarea sa. In acest sens, trebuie sa se tina cont de:
– Principiul potrivit caruia o decizie buna este produsul (si nu suma) dintre acceptabilitate si aplicabilitate. (Oricit de profesionist ar fi formulata o lege, ea nu va da rezultate daca cei vizati de aceasta lege nu o accepta ca fiind a lor si nu si-o insusesc si daca nu sint pregatiti pentru o astfel de solutie legislativa.)
– Estimarea realista a consecintelor materiale (financiare, organizationale, de personal etc.) ale unei legi. (Trebuie sa existe o decizie constienta a guvernului de a-si asuma aceste responsabilitati.)


- Traditia se aseamana pantofilor – cu cit ii porti mai mult, cu atit te bat mai putin.

Legea ar trebui sa reglementeze doar ceea ce este necesar sa fie reglementat. Dar ce anume este necesar sa fie reglementat?
In tarile cu o indelungata traditie si continuitate, relatiile specifice sint recunoscute si asumate neconditionat si nu au nevoie de o legalizare sau formalizare separata. Desi este greu de inchipuit ca aceasta metoda ar putea fi folosita pentru a reglementa, spre exemplu, probleme ce tin de impozite si taxe, totusi, in domenii mai soft, precum cel cultural, situatia este complet alta. In aceste medii, caracterizate prin continuitate, sistemul poate fi imbunatatit in mod spontan si consensual.
Situatia este insa cu totul alta in fostele tari comuniste, in care societatea a fost puternic reglementata. Vidul ce a urmat abolirii fostului sistem politic a trebuit si trebuie inca sa fie umplut. Pentru a continua metafora din subtitlu, putem aprecia ca, acolo unde nu exista o traditie, legea este indispensabila si toti pasii necesari trebuie facuti pentru a face pantofii „sa se lase“ si sa ajunga astfel „sa se potriveasca“.


- Constientizarea culturala necesita si o constientizare legala.

Daca putem pune inca sub semnul intrebarii temeiul unei legislatii culturale – de vreme ce din experienta a numeroase tari rezulta ca se poate atinge un nivel cultural de invidiat si fara o astfel de legislatie –, nu mai este nici o indoiala ca, in prezent, cultura traieste intr-un mediu legislativ definit de conventii si reglementari internationale.
Ideea unei legislatii universale s-a nascut cu mult inainte de a incepe sa vorbim despre globalizare. Experienta celor doua razboaie mondiale a determinat statele-natiune sa supuna ordinii legale internationale suveranitatea lor in plan legal sau, mai precis, sa ratifice conventii internationale, precum Conventia privind protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale, care vizeaza, alaturi de drepturile omului, si dreptul de a fi informat.
Exista un numar impresionant de domenii si aspecte a caror reglementare afecteaza destinul culturii in mai mare masura decit isi inchipuie sau o recunosc cei mai multi oameni – printre care bugetul adoptat anual, legislatia asupra taxei pe valoarea adaugata, reducerile fiscale acordate in urma sponsorizarii sau mecenatului, legislatia dreptului de autor, reglementarea descentralizarii, legislatia referitoare la finantarea de catre comunitatile locale sau legislatia vamala, sint doar cele mai evidente. Teoria misiunii culturii ca ceva transcendent realitatii nu face decit sa umbreasca prezenta intereselor culturii in domeniile in care i se scrie soarta.
Indiferent daca sintem sau nu avocatii unei legislatii speciale pentru cultura, e nevoie de o mai mare constientizare legala, pentru a profita de ceea ce, practic, exista de la sine atit la nivel national, cit si international si poate asigura un mediu legislativ favorabil culturii.


- Concluzie

Legislatia poate fi o oportunitate, daca stim cum sa o folosim.

Traducere de
Cosmina IONESCU

_____

Vesna Copic este autoarea volumelor Elemente pentru formularea unei politici culturale nationale si, impreuna cu Gregor Tomac si Michael Wimmer, Politica culturala in Slovenia (ultimul, editat de Consiliul Europei). A predat cursuri de politica culturala si management cultural la Facultatea de Stiinte Sociale din Ljubljana si a fost implicata in pregatirea legislatiei pentru sectorul cultural. A fost subsecretar de stat pentru Cultura in guvernul sloven. Articolul de fata a fost inclus in dosarul seminarului Legislatie si elaborarea politicilor culturale derulat in cadrul programului Policies for Culture (Sinaia, iunie 2000).