Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Decembrie   |   Numarul 504   |   Les livres ont une âme

Les livres ont une âme

Cărţile au suflet

Autor: Irina GEORGESCU | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text

Lors de la première journée de la XVIème édition de la Foire Internationale du Livre « Gaudeamus », l’Ambassade de France en Roumanie a proposé deux débats : « Panorama de l’édition roumaine et française contemporaine : que lire, qu’éditer ? » et « Le livre en crise ». Lors du premier débat, les participants ont été : Stéphane Audeguy, auteur de la Théorie des nuages (paru en 2005 aux Éditions Gallimard et traduit en 2006 en roumain, aux Éditions Nemira), Christine Ferrand (rédactrice en chef de la revue Livre Hebdo), Ludovic Escande (Éditions Gallimard), Alexandru Matei (Éditions Romania Press) et Florin Bican (Institut Culturel Roumain). La poète et journaliste Doina Ioanid a joué le rôle de modératrice du débat.

Tout d’abord, les discussions ont porté sur « l’esprit mimétique de la littérature » et sur « son fonctionnement, similaire à toute industrie » dans la société de consommation de nos jours. Citant l’exemple de Jérôme Lindon des Editons de Minuit, Ludovic Escande, éditeur chez Gallimard, relève que « le public n’attend rien, c’est à l’éditeur de proposer ». Autrement dit, ce n’est pas le public qui détermine les politiques éditoriales, c’est aux maisons d’édition de créer le public. Par exemple, « le premier roman de Marie Ndiaye s’est très peu vendu », mais elle a remporté cette année le prix Goncourt après un long travail littéraire et a conquis ainsi un nouveau public, sans répondre aucunement à une demande préalable. Ludovic Escande souligne également que la littérature commerciale n’est pas nécessairement mauvaise, puisque « les livres commerciaux permettent de défendre une littérature plus exigeante ». Stéphane Audeguy a, pour sa part, tenu à préciser que « l’écrivain doit se placer du côté de la littérature » et non du marché.
 

Sur la question du public et de sa constante évolution, il en va de même dans la littérature de jeunesse. Christine Ferrand a remarqué « qu’avant Harry Potter, les études de marketing incitaient à éditer des petits livres, au format poche, en jeunesse ». Ainsi, « Harry Potter a renouvelé l’édition pour la jeunesse » et son public.

Côté roumain, Florin Bican qui, depuis 2006, est chargé du programme d’aides aux traducteurs étrangers de l’Institut Culturel Roumain, a parlé de la diffusion de la littérature roumaine à l’étranger. Selon lui, la publication et la traduction des auteurs et des livres roumains à l’étranger obéissent à des critères plutôt subjectifs: « divers traducteurs étrangers font la connaissance d’un livre, ils le lisent et, si le livre résonne avec leurs préférences, ils le traduisent ». La traduction est « une activité de passion, purement subjective ». Ainsi, « l’écrit, la publication et la lecture produisent un champ imprévisible de forces », et beaucoup d’écrivains roumains sont déjà traduits ou en cours de traduction dans différentes maisons d’édition à l’étranger : en Bulgarie, en Pologne, en Ukraine, en Italie, en Grande-Bretagne, aux Etats-Unis et en France. L’espace éditorial français, considère Florin Bican, est « ouvert aux traductions de littérature roumaine contemporaine » ; néanmoins, « les traducteurs du roumain doivent agir comme des agents littéraires », devant démarcher eux-mêmes les maisons d’édition, et « les traductions donnent lieu à des tirages très limités ».
 

Selon Alexandru Matei, « les éditeurs roumains cherchent à combler des niches ». C’est pourquoi il a choisi d’éditer des livres de théorie littéraire « généralement méprisés par les éditeurs puisqu’ils n’atteignent qu’un public restreint et ne rapportent pas du point de vue financier». En principe, contrairement au public français qui lit beaucoup, le public roumain lit occasionnellement, indécis s’il faut adhérer à une opinion ou à une autre. Une différence opposerait également « la figure de l’écrivain, en Roumanie, sensée être drôle, distrayante », « l’écrivain anglo-saxon » – « le type populaire, qui gagne la sympathie de son public en l’amusant » – et « l’écrivain français », « conscient de son statut d’auteur, de créateur, le style étant son modèle réel ». Cependant l’exemple de Pierre Bayard « trompe la règle générale, lui qui est à la fois théoricien littéraire et auteur d’une littérature plus commerciale ».

Cet exemple soulève la question de la spécificité de la littérature française qui relève d’une écriture particulière, selon Ludovic Escande, en ce qu’elle est une « réflexion sur la manière dont on raconte, mais aussi une technique romanesque » issue des personnages et de l’Histoire.
 

Pour Alina Darian, auteur et éditrice de livre pour enfants, « beaucoup d’écrivains sont peu connus » en Roumanie car « les éditeurs choisissent les livres en fonction des ventes ». Elle s’inquiète de voir « la littérature se transformer en cirque ».

En pleine période de crise, tant sociale qu’économique, la littérature doit trouver de nouvelles stratégies pour séduire les lecteurs, pour faire circuler les idées et les techniques fictionnelles, sans quoi le livre risquerait de quitter le marché pour rejoindre les collections des musées. Le débat a montré la nécessité d’un dialogue permanent avec le public afin de mettre en place des programmes éditoriaux plus adaptés.

 

 

În prima zi a Tîrgului Internaţional Gaudeamus, ajuns deja la ediţia a XVI-a, Ambasada Franţei a propus două teme de dezbatere: „Panorama mediului editorial românesc şi francez contemporan: ce citim, ce publicăm astăzi?“ şi „Cartea în criză“. La prima întîlnire au participat Stéphane Audeguy – autorul Teoriei norilor (Editura Nemira, 2006), Christine Ferrand (redactor-şef adjunct al revistei Livres Hebdo), Ludovic Escande (Editura Gallimard), Alexandru Matei (în calitate de reprezentant al Editurii România Press) şi Florin Bican (Institutul Cultural Român). Poeta şi jurnalista Doina Ioanid a moderat dezbaterea.

Iniţial, discuţiile au oscilat între „spiritul mimetic al literaturii“ şi funcţionarea ei „asemenea oricărei industrii“, supusă aceloraşi reguli de cerere şi de ofertă. Ludovic Escande, reprezentantul Editurii Gallimard, consideră că „publicul nu aşteaptă nimic, propunerea vine de la editor“. Altfel spus, nu publicul impune politica editorială, ci editurile creează publicul. De exemplu, „primul roman al lui Marie Ndiaye nu prea s-a vîndut“, dar ea a obţinut anul acesta Premiul Goncourt şi a cîştigat astfel un public nou, fără să răspundă unei cereri anterioare. Ludovic Escande a subliniat faptul că, în principiu, „publicăm cărţi pentru a răspunde în parte aşteptărilor publicului, iar literatura comercială nu este neapărat rea, pentru că permite protejarea unei literaturi mai exigente“.
 

Problema publicului şi a evoluţiei sale constante se reflectă şi în literatura pentru copii. Christine Ferrand a observat că „înainte de Harry Potter, studiile de marketing arătau că formatul mic este potrivit pentru acest tip de publicaţie“. Astfel, „Harry Potter a reînnoit formatul pentru cărţile de copii“, modificînd şi publicul ţintă.

Florin Bican, cel care din 2006 se ocupă cu programul de burse al Institutului Cultural Român, a discutat despre difuzarea literaturii române în străinătate. Florin Bican a confirmat că publicarea şi traducerea unor autori şi cărţi româneşti în străinătate ţin mai degrabă de criterii subiective şi capricioase: „diverşi traducători străini aud de o carte, o citesc şi, dacă rezonează pentru ei, o traduc“. Este, cu alte cuvinte, „o activitate dictată de pasiune, pur subiectivă“. Aşadar, „scrisul, publicarea şi cititul reprezintă un cîmp imprevizibil de forţe“, deşi mulţi autori români sînt deja traduşi sau în curs de publicare la diverse edituri din Bulgaria, Polonia, Ucraina, Italia, Marea Britanie, Statele Unite şi Franţa. Spaţiul francez, atestă Florin Bican, este „deschis traducerilor din literatura română strict contemporană, dar nu exclusiv“, în general, „traducătorii funcţionînd ca agenţi literari“.
 

Alexandru Matei a adus în prim-plan distincţia între „publicul francez, serios, care gustă iconoclasmul artei moderne“, mai curînd pesimist decît tăcut, şi „publicul oriental“, incluzîndu-l pe cel românesc, care apreciază „literatura lejeră, comună, de blockbuster, şireată cînd e vorba de transmis mesaje subliminale“. În principiu, faţă de publicul francez, care citeşte consecvent şi mult, publicul român citeşte pe sărite, indecis dacă să adere la o idee sau alta, dacă să emită la rîndul său o părere. Cît despre cărţile de teorie literară şi culturală, „acestea sînt văzute cu ochi răi de multe edituri româneşti pentru că nu există decît un public restrîns, de nişă, care nu aduce nici un avantaj financiar“. În privinţa statutului scriitorului, Alexandru Matei vede o defazare între scriitorul anglo-saxon – „genul popular, care îşi cîştigă auditoriul amuzîndu-l“ – şi scriitorul francez, „conştient de statutul său de autor, de creator, stilul însuşi devenindu-i model“. Cu toate acestea, Pierre Bayard, de pildă, „încalcă regula, fiind nu doar teoretician literar, dar şi scriitor comercial“.

În acest context, Ludovic Escande a remarcat că trăsătura principală a literaturii franceze este stilul, dar şi „dificultatea traducerii şi restituirea sonorităţii limbii franceze“. Reflexivitatea literaturii, maniera în care se povestesc fapte de viaţă sau se inventează ficţiuni ţine de o interiorizare a procesului creaţiei, de o germinare precaută a oricăror semne de stil.
 

Alina Darian, autoare şi editoare de cărţi pentru copii, consideră că „mulţi scriitori sînt destul de puţin cunoscuţi“ în România, iar „editurile aleg cărţile în funcţie de vînzări“, fiind preocupată ca „literatura să nu se transforme în circ“.

În perioada de criză, atît socială, cît şi economică, literatura trebuie să afle metode noi de seducere a cititorilor, reluînd tehnici romaneşti sau ipostaze istorice. Dezbaterea a demonstrat necesitatea dialogului permanent cu publicul şi apetenţa acestuia pentru subiecte sau direcţii diverse.




Articole in legatura
La France vient à Bucarest
Etichete:  franta gaudeamus, gaudemus 2009
 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
Endemicul plagiat în şcoala românească
Cele mai recente comentarii
gabriela.gheorg@gmail.com
o referință la lucrările dlui Solomon Marcus
ma bag &io ca musca pan' lapte...
ref nedumerirea dlui Foarta
nea marin
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire