OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Se spune ca limba franceza are o rigoare carteziana: se prea poate, citeodata. Dar stim bine ca a stralucit in conversatiile de salon si in schimbul de corespondenta, in care femeile au excelat ca si barbatii. A fi spiritual, homme d’esprit, e o uzanta de salon, pe care la rigoare o poti si deprinde. A ramas din aceste confruntari lingvistice, dincolo de implicatiile sociale, o gratuitate/voluptate a jocului cu cuvintele, dublata de un simt al divertismentului, devenit din ce in ce mai acut in zilele noastre. Este aceasta o posibila introducere pentru Des Papous dans la tête, desi la fel de bine se poate spune ca interesul pentru forma, pentru limbaj, pentru stil a constituit dintotdeauna o componenta importanta a literaturii.

Un exemplu care a facut deja istorie este grupul Oulipo („ouvroir de littérature potentielle“), fondat in 1960 de scriitorul Raymond Queneau si de matematicianul François Le Lionnais (printre membri s-au numarat nume celebre, precum Italo Calvino, Georges Perec sau Oskar Pastior, dar e de retinut ca grupul numara si scriitori matematicieni sau puri matematicieni). Grupul functioneaza si in prezent, membrii lui practica scriitura experimentala si se intilnesc periodic pentru a stabili constringerile literare sub „impulsul“ carora vor trebui sa creeze (constringerea inseamna o provocare a creativitatii). Scriitori precum Jacques Jouet (cu care am avut prilejul sa vorbesc anul trecut la Bucuresti) sau Hervé Le Tellier, membri Oulipo, fac parte si din echipa celor de la papous dans la tête, care vin la Bucuresti saptamina viitoare. Pe 27 martie, la ora 19.00, la Sala „Elvira Popescu“, vom asista la o extraordinara reprezentatie a virtutilor lingvistice si ludice, sustinuta de „la bande des papous“ (Eva Almassy, Jacques A. Bertrand, Patrice Caumon, Hélène Delavault, Patrice Delbourg, Lucas Fournier, Jacques Jouet, Hervé Le Tellier), carora li se vor alatura, dinspre partea romaneasca, poetul Bogdan Ghiu si criticul de film, cunoscut pentru virtutile sale stilistice, Alex. Leo Serban.

Ce este asadar Des Papous dans la tête? E vorba de o emisiune de radio, difuzata pe France Culture, duminica la prinz, care a fost creata in 1984 de Bertrand Jérôme. Emisiunea propune jocuri literare radiofonice, care merg pina la limita insolentei uneori, alteori poetice, adesea propuse de Bertrand Jérôme (in prezent de Françoise Treussard, prezentatoarea emisiunii; Bertrand Jérôme a decedat pe 19 iulie 2006) sau chiar de catre participantii insisi. Printre sursele de inspiratie se numara Oulipo – Des Papous dans la tête a fost imaginata, de altfel, impreuna cu Georges Perec. insa dexteritatile lingvistice, ca si imaginatia debordanta se trag in mod egal din arta marilor retori, a suprarealistilor si a poetului Jean Tardieu (om de radio, si el, vreme de douazeci de ani, disparut in 1995). Emisiunea a fost multa vreme inregistrata in studio de sunetistul Yann Paranthoën si dureaza intre 70 si 90 de minute (dimensiunile au mai crescut cu timpul). Realizatorul coloanei sonore a emisiunii este Jean-Claude Vannier. in prezent, emisiunea este prezentata de Françoise Treussard si se difuzeaza duminica, intre 12.45 si 14.00.
De ceva vreme, de doua sau trei ori pe an, are loc un spectacol cu public intr-unul din marile orase.

De data aceasta, evenimentul se va petrece la Bucuresti, cu participarea unor rafinati scriitori din Romania. Ocazie unica de a ne exprima francofonia – in chiar perioada de celebrare a francofoniei – intr-un mod cit se poate de sofisticat si de agreabil.
La final, cei opt scriitori francezi si prezentatoarea vor acorda dedicatii publicului franco-roman pe volumele L’Anthologie des papous dans la tête si Le Dictionnaire des papous dans la tête. Dupa cum se vede, cartile consfintesc un veritabil fenomen Des Papous dans la tête, circumscris de o antologie si un dictionar. Si de o istorie de mai bine de douazeci de ani de existenta radiofonica. La noi nu stiu sa existe o emisiune de radio (sau de televiziune) care sa dezvolte un fenomen de o asemenea anvergura si e pacat, nu numai pentru ca avem si noi virtuozii nostri, ci mai ales pentru ca e chiar o emisiune de divertisment (cum se cere azi), insa un divertisment care stie sa includa (cu discretie) intertextul cultural, umorul lingvistic, spiritul. Pe scurt, placerea vorbelor si fantezia debordanta, stimulate puternic de atmosfera de competitie.

Divertisment nobil
in prefata de la Anthologie des papous dans la tête, emisiunea e definita in felul urmator: „Cuvintul de ordine al emisiunii este jocul: a te juca cu cuvintele, cu limbajul, a te amuza cu propria cultura. in joc intervine placerea poznasa, care se opune «spiritului de seriozitate». Cu toate acestea, spiritul jocului nu e lipsit de seriozitate si les papous iau jocul in serios. Jocul respecta anumite reguli, regulile lor ii stimuleaza la scris, caci constringerea este «eliberatoare», cum ii place sa spuna lui Jean-Bernard Pouy. Regula este imperativa, chiar categorica, si totusi nu e imposibil sa o deturnezi, lucrul acesta face parte din joc. Un joc care este si o provocare ludica a imaginarului; totul e fictiune, dar nu va incredeti prea tare, textele, desi ramin simple jocuri de spirit, sint pline de referinte culturale“. Les papous (scriitori, actori, pictori, cineasti, o cintareata etc.) nu sint propriu-zis niste umoristi, desi le place sa strecoare umor in jocurile practicate si, in fond, e o chestiune de complicitate de grup, o buna dispozitie amicala (vezi foto), incitanta si in planul creativitatii. in aceeasi prefata e evocata atmosfera simpatica de la inregistrari, in studioul 117 al Maison de Radio France, unde fiecare participant e surprins cu gestul caracteristic...

Ca sa va dau o idee despre tipul de constringeri, despre exercitiile formale la care se dedau les papous (nu ma intrebati ce inseamna cuvintul in context, caci nu exista un continut semantic precis, uitati-va mai bine la ilustratia de pe afis1), am sa evoc o situatie concreta: participantilor li se da, de pilda, un text literar (un poem), pe care ei vor trebui sa-l rescrie intr-un alt stil, in functie de biletelul extras: in stil drama, comentariu sportiv, discutie de cafenea, interogatoriu etc. Sau: competitorii trebuie sa imagineze, pornind de la doua cuvinte, un citat filozofic, pe care, apoi, sa-l comenteze in stilul disertatie de bacalaureat. Etc. etc. Or, si aici savoarea e cu totul particulara, si hazul cu atit mai mare, participantii sint invitati sa compuna lipogrammes, compozitii inventate in cadrul Oulipo, in care sint interzise anumite litere: s-a intimplat astfel ca jucatorii sa trebuiasca sa rescrie fabula lui La Fontaine, Le loup et l’agneau/ Lupul si mielul respectind anumite interdictii de vocale si consoane!

Antologia ne ofera rescrieri ludice ale marilor clasici, un Molière vazut de Dominique Muller (Burghezul gentilom), un François Rabelais in versiunea Hervé Le Tellier, un Jean Echenoz (si el un clasic al zilelor noastre) interpretat de Jean-Bernard Pouy, un Jacques Derrida in versiunea Patrice Caumon, un Jules Verne à la Patrick Besnier, un Jacques Prévert vazut de Gérard Mordillat si multe, multe alte delicii.
Exercitii de stil si de limba de o cuceritoare gratuitate si de mare finete. Iar umorul e adesea de-a dreptul spectaculos (doar les papous au ca deviza: „faire craquer les autres“), mai ales cind incalca regulile in moduri imprevizibile. Cu un ultim cuvint: divertisment nobil, ingeniozitate si comuniune de spirite/spirituala.
_____________
1. In sens propriu, indigen negru din Noua Guinee.