Leului i se tocesc colţii

Autor: Marius GHILEZAN | Categoria: Politic | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Hotărît lucru, lui Traian Băsescu îi lipseşte un adversar pe măsură. Fără un contracandidat serios, preşedintele se plictiseşte. Nu mai produce teme de agendă. Vorbele sale nu mai provoacă reacţii. Nici măcar titluri de ziar. Discursul său din Parlament, sfeştanie pură pentru 70% dintre aleşi, toţi enoriaşi ai cultului „solidarităţii FSN“, nu a provocat dezbateri. Şi acest lucru este cel mai rău pentru o campanie electorală. Prezenţa sa de la tribuna forului legislativ a reîncălzit ciorba pusă pe foc mai de mult de Ion Iliescu. Acea fiertură de stins foamea, numită „linişte“, nu mai e pe gustul publicului. În suma de enunţuri, nimic despre soluţii la criză, doar metafore şi expresii măgulitoare, pentru ca toată lumea să fie mulţumită. Preşedintele a fost de nerecunoscut. Nici o idee clară, doar o peltea de bune intenţii. Naţiunea s-a obişnuit să-l vadă cum taie în carne vie, cum lipeşte de zid oligarhii, cum se luptă la televizor cu hidra corupţiei. Discursul său public de acum pare nepotrivit. Pardesiul concordiei naţionale clar nu se potriveşte unui lup de mare. Şi aici e începutul sfîrşitului.

Se ştie din poveştile de adormit copiii că leul nu mai e atît de fioros, deci periculos, după ce a intrat în manej. În grădina zoologică, regele junglei e un animal pricăjit. Dedulcit la bomboane, nu mai muşcă. Şi dinţii îi sînt tociţi. E doar un obiect de inventar. După o lungă siestă, nu mai poate fi retrimis în spaţiile sale naturale. S-ar prăpădi de îndată.

Cei mai mari duşmani ai lui Băsescu sînt proprii îngrijitori de la curte. Ei îl linguşesc, îl perie şi-i vorbesc despre măreţia junglei. Tocmai ei, care nu au trecut Rubiconul, nu s-au luptat cu stihiile naturii şi au văzut bătălii adevărate doar pe Discovery.

România are nevoie de soluţii, nu de sfeştanii publice şi de aghesme guvernamentale. Alegătorul este din ce în ce mai îngrijorat de viitorul său imediat. Criza bate la uşă. Leului i se tocesc colţii. Surse guvernamentale au anunţat că România va face demersuri la Comisia Europeană şi la Fondul Monetar Internaţional pentru un împrumut de 19 miliarde de euro. Nimeni nu ne anunţă, pe noi, contribuabilii, la ce vor folosi aceste fonduri, ce programe sau proiecte vor fi finanţate, data şi ora cînd se va face un raport în faţa naţiunii asupra balanţei de venituri şi de cheltuieli. În lipsa lor, teama sporeşte neîncrederea. Consilierii de la Cotroceni s-au volatilizat pe listele unui partid anume. Aparatul de stat, numit birocraţie, e în stare de perplexitate după atacul lui Boc la pungă. Nimeni dintre specialişti nu mai e dispus la analize profunde, la gîndit planuri, strategii, la găsit soluţii, toţi sînt în aşteptare. O aşteptare păguboasă atît pentru preşedinte, cît şi pentru motorul economiei. În statele membre ale UE se stabilesc criterii de eficienţă macroeconomică şi de protecţie a angajaţilor. Politicienii îndeamnă la cumpătare. Bruxelles-ul este îngrijorat de deficitul bugetar. FMI amuşinează.

România nu are un plan anticriză

În condiţiile în care nu se ştie, dar se bănuieşte cine a trimis la Washington o delegaţie pentru a negocia cu FMI, Mircea Geoană ne-a vorbit despre o „guvernare pe furiş“. Declaraţia sa – „leule, ai colţii de lînă“ – sună, în urechile publicului, ca o muştruluire a preşedintelului:

Nimeni nu explică publicului de ce e nevoie de un împrumut extern. În condiţiile în care am mai trecut printr-o experienţă dezastruoasă cu Fondul Monetar, cineva, nu se pronunţă un nume clar, doreşte o întoarcere în timp. De ce? Cui foloseşte?

Cînd o familie cheltuie mai mult decît cîştigă, fuge iute la bănci să ia un credit? Sau încearcă să-şi reducă risipa?

România nu are un plan anticriză. Guvernul Boc reduce cheltuielile de cancelarie şi din administraţie, dar nu ştie să ne spună cît totalizează aceste strîngeri duioase de curele. Guvernul Tăriceanu, atît de hulit înainte, a adus, în 2008, aproape 10 miliarde de euro din investiţii străine. Acum, cînd prognozele estimează o reducere dramatică a intrărilor de capital din exterior, singura soluţie e să fie umbrela cîrpită a FMI-ului? De ce marii finanţişti ai neamului nu găsesc soluţii pe termen scurt şi mediu, altele decît reţetele fumate?

În condiţiile de colaps al gîndirii economice, Traian Băsescu este prizonierul propriilor aranjamente de putere. A chemat, în iarnă, două partide să se reîntregească la masa guvernamentală. Oameni care au mai trecut prin ministere s-au întors cu propria agendă. Nu cunosc altă lecţie decît rezolvarea ecuaţiilor din matematica guvernamentală rămase din trecut. Acum, nimănui nu-i pasă de imaginea preşedintelui. Nici un minister nu mai produce nici măcar un proiecţel de tipul banalului: „salarii contra reformă“.

Traian Băsescu este aşadar singur. Tocmai atunci cînd avea mai mare nevoie de minţi limpezi. El a punctat bine, a amuţit asistenţa, a făcut rating şi a cîştigat în clasamentul încrederii doar pe vremea cînd avea un adversar pe măsură: unul cu personalitate, văzut, palpabil şi cu replică.

Acum, cînd nu mai are cu cine să se lupte, Traian Băsescu pare că şi-a pierdut suflul. Nici un sparringpartner, ca Mircea Geoană, nu-l încîntă. Cei mai mari duşmani îi sînt, în ordine aleatorie: umbra sa, forţa de tsunami a crizei şi gîştele de pe capitoliu-i de slujbaşi, care-i laudă măreţia. Nici nu mai e nevoie de un alt contracandidat. Apariţia unui om puternic îl fortifică şi-i redă tonusul de altă dată. În junglă, trebuie să fii nebun să te iei la trîntă cu leul, pe teritoriul lui. Cel mai uşor e la grădina zoologică. Să-l lauzi şi să-l îngîni. Aşa îşi pierde, prin trufie, măreţia.

Recomanda articolul prin:

OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Leului i se tocesc colţii

Autor: Marius GHILEZAN | Categoria: Politic | 0 comentarii