OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Liderii PNL au scos din nou la lumina o foarte veche polemica: chestiunea aliantei cu Partidul Democrat. De citeva saptamini, spiritele liberale traiesc cu intensitate redeclansarea acestei dispute, care a devenit tema dominanta de dezbatere in intilnirile liderilor lor de opinie. Dinu Patriciu a distribuit vineri 18 iulie filialelor partidului, la Delegatia Reprezentantilor Nationali, un manifest politic impotriva aliantei PNL-PD. Principalul sau argument este ca liberalii ar putea coagula, ei singuri, tot electoratul de dreapta si ar putea obtine in alegeri un procent de pina la 25%. Printre sustinatorii declarati ai lui Dinu Patriciu se numara doi importanti lideri locali, de la Bacau – deputatul Valeriu Gheorghe – si de la Constanta – deputatul Puiu Hasotti. Fostul presedinte al PNL (pina anul trecut), Valeriu Stoica – partizan al coalitiei PNL-PD – a pus, in schimb, in circulatie un alt document, impotriva planurilor gindite de Dinu Patriciu. Stoica e convins ca cele doua formatiuni vor putea sa cada la intelegere pentru desemnarea unor candidati comuni pentru Parlament si a unui singur candidat la presedintie. De fapt, actorii acestei confruntari, ca si conflictul in sine, nu sint decit o reluare – in mic, deocamdata – a situatiei de anul trecut, care a dus la schimbarea conducerii PNL. Puternic contestat de gruparea condusa de Dinu Patriciu, Valeriu Stoica si-a negociat atunci – sub amenintarea ruperii partidului – retragerea din functie.
Nici obiectul in sine al disputei – aliantele electorale posibile pentru PNL – nu este nou. Reluarea lui pe tonalitati din ce in ce mai inalte coincide oarecum cu incheierea primului an de „guvernare Stolojan“, care a debutat (24-25 august 2002) in coordonate strategice similare cu cele avansate saptamina trecuta. De asemenea, la un an de la marea schimbare intervenita in conducerea PNL, nici unul din punctele care au constituit sursele de gilceava in principalul partid al Opozitiei nu par sa se apropie de o concluzie.

Parte a spectacolului inca greu de conturat al sistemului de partide romanesti, PNL isi joaca, in consonanta cu celelalte formatiuni politice, cartea aliantelor circumstantiale, definite aproape exclusiv in raport cu elementele de discurs frecventate, in egala masura, de politicienii romani si de oficialii europeni, de pilda: coruptia, independenta justitiei, administratia locala etc.
In aceasta logica, PSD si PD nu mai reprezinta simple „purtatoare“, concurente, ale social-democratiei romanesti, ci doua solutii, mai generale, de tratatare si/sau de rezolvare a problemelor enumerate mai sus. Cum granita fizica dintre aceste doua formatiuni se apropie ingrijorator de mult de disolutie – vezi, in primul rind, cazurile rasunatoare de dezertare din PD la PSD –, unul dintre curentele de opinie care circula printre liberali merge in directia recuperarii PD-ului, intr-o logica ce aplica acelasi principiu dihotomic de articulare a vietii politice romanesti, Valeriu Stoica a pledat, de pilda, in favoarea aliantei cu PD-ul, aducind ca argument final posibilitatea de a impiedica dizolvarea acestui partid in PSD.

Fostul sef liberal este, se pare, sustinut de o parte a Biroului Executiv. Cu toate acestea, este greu de prevazut care va fi rezultatul final al disputei din PNL. Trebuie amintite, in acest context, circumstantele in care s-a produs alegerea lui Theodor Stolojan in functia de presedinte al PNL. Singurul sau contracandidat, Ludovic Orban – actualmente candidat aspirant la Primaria Bucurestiului – a fost, potrivit declaratiilor presedintelui in retragere Stoica, o simpla garantie a caracterului democratic al alegerilor, fara sa constituie insa, in nici un fel, o piedica demna de luat in seama in triumful plebiscitat al lui Stolojan. In aceleasi conditii s-a produs si adoptarea noului Statut, negociat de Theodor Stolojan inainte de a-si depune candidatura. In plus, politica de aliante a fost si ea evocata, in prim-plan fiind relatia cu PSD-ul, aflata, inca de la acea data, in suspensie, si care preocupa celelalte partide de opozitie. In declaratiile de intimpinare a noi conduceri a PNL, vicepresedintele PD Emil Boc preciza, de pilda, ca partidul sau este deschis unei colaborari cu PNL, atita vreme cit liberalii vor sti sa se delimiteze mai ferm de partidul aflat la putere.

Discursul tinut atunci de Theodor Stolojan a tintit, de altfel, in partidul de guvernamint si in special in problema coruptiei: „coruptia a devenit emblema partidului de guvernamint“, a spus Stolojan. La nivel discursiv, presedintele liberal a ramas, si acum, un fervent acuzator al practicilor abuzive, nedemocratice si al sistemului corupt promovate de partidul de guvernamint. In planul politicii efective, lucrurile sint departe de a se fi clarificat. La 11 luni de la preluarea oficiala a mandatului de presedinte liberal, Theodor Stolojan nu a reusit, inca, sa limpezeasca macar orientarile generale, daca nu politicile specifice care vor servi ca reper in campania electorala.
Alianta cu Partidul Democrat nu implica, evident, numai un calcul electoral, simplu de facut prin adunarea procentelor si prin citirea atenta a sondajelor. Nu numai probleme de aritmetica exista aici, ci si unele cu bataie si mai lunga, de orientare politica. De vreme ce alianta cu partide mult mai apropiate ca doctrina nici nu este luata in serios de unii din artizanii strategiilor liberale – ceea ce ne duce, in treacat fie spus, la constatarea usor amara a imposibilitatii PNL-ului de a-si contura, de fapt, o identitate politica coerenta – singura dilema este aceea, eterna, de a alege intre PSD si PD, adica doua partide social-democrate, unul in Opozitie, celalalt la guvernare.